Illegal deprivation and assault convictions upheld; claim of citizen's arrest justification rejected as factual, outside cassation review

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1350 din data de 1 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Găeşti, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1) şi art. 79 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care este condamnat inculpatul A. prin prezenta hotărâre au fost comise în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4200 RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) şi e) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentinţă, respectiv 4 (patru) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an), rezultând 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală de 4200 RON, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 4200 RON amendă penală. S-a constatat că amenda penală a fost achitată în întregime.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului A. şi s-a aplicat acestuia o pedeapsă complementară rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. şi s-a aplicat acestuia o pedeapsă accesorie rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

II. În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1), art. 78 alin. (1) şi art. 79 alin. (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care este condamnat inculpatul B. prin prezenta hotărâre au fost comise în stare de pluralitate intermediară faţă de infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6000 RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) şi e) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentinţă, respectiv 5 (cinci) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an şi 3 luni), rezultând 2 ani şi 11 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 11 luni închisoare şi 6000 RON amendă penală. S-a constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B. şi s-a aplicat acestuia o pedeapsă complementară rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului B. şi s-a aplicat acestuia o pedeapsă accesorie rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1) şi art. 79 alin. (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

S-a stabilit că pedeapsa se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că inculpaţii au fost cercetaţi în stare de libertate.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A. şi B., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 1357 şi art. 1349 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D., domiciliat în jud. Dâmboviţa, în prezent în stare de detenţie în Penitenciarul Mărgineni.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3000 RON, cu titlu de daune morale, în raport de infracţiunea de lipsire de libertate.

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B. şi C., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1500 RON, cu titlu de daune morale, în raport de infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi C., în solidar, la plata sumei de 1000 RON, către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-au respins, în rest, pretenţiile părţii civile.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 500 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpaţii A. şi C. (av. E., conform delegaţiei seria x nr. x/2021), a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansată către Baroul Dâmboviţa, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 150 RON, din cursul urmăririi penale).

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 150 RON, din cursul urmăririi penale).

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 99,54 RON, din cursul urmăririi penale).

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel inculpaţii A., B. şi C., respectiv partea civilă D., solicitând desfiinţarea sa, cu consecinţa dispunerii achitării, conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (inculpaţii A. şi C.) sau, în subsidiar, a dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante (inculpatul A.), respectiv a redozării pedepselor aplicate, în sensul diminuării cuantumului acestora, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (inculpatul B.), în timp ce partea civilă a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, iar pe latură civilă, majorarea despăgubirilor acordate.

Prin Decizia penală nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul B., împotriva Sentinţei penale nr. 1350 din data de 1 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Găeşti, care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, după cum urmează:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (3) C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (3) C. pen., de la 1 an şi 3 luni închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 44 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) şi e) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentinţă, respectiv 4 (patru) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an), rezultând 2 ani şi 11 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală de 6.000 RON, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 6.000 RON amendă penală. S-a constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi C.

A fost admisă excepţia tardivităţii formulării apelului declarat de partea civilă D., domiciliat în jud. Dâmboviţa, în prezent în stare de detenţie în Penitenciarul Mărgineni, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă:

A fost respins apelul declarat de partea civilă D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca fiind tardiv formulat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi A. şi C. şi partea civilă D. la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente soluţionării apelului declarat de inculpatul B., au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B. şi C., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de casare menţionat, în esenţă, recurenţii inculpaţi au susţinut că li s-a reţinut în sarcină comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 C. pen., deşi au recurs la modalitatea de a-l prinde pe făptuitorul D. în condiţiile comiterii unei infracţiuni fragrante, conform art. 293 C. proc. pen., întrucât descoperirea infracţiunii a avut loc imediat după săvârşirea faptei (agresiune sexuală asupra fiicei, respectiv nepoatei inculpaţilor), susţinându-se că organul de urmărire penală a omis încheierea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi că probele administrate în cauză nu confirmă intenţia acestora de a lipsi de libertate pe făptuitor, ci de a-l preda organelor de poliţie.

S-a mai susţinut că motivarea soluţiei pe zvon public şi răzbunare nu este conformă cu modalitatea de comitere a faptei.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie promovat.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenţii inculpaţi A., B. şi C. în susţinerea căii de atac - acesta se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, din examinarea criticilor formulate de recurenţii inculpaţi, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie menţionat.

Astfel, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, recurenţii au criticat greşita stabilire a situaţiei de fapt în cauză, apreciind că se impunea a se constata existenţa cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 310 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că, în cazul infracţiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor. S-a opinat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile infracţiunii flagrante, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 293 alin. (1) şi (2) teza I C. proc. pen., având în vedere strigătul de alarmare al martorei F.

De asemenea, s-a făcut trimitere la probatoriul administrat în cauză, a cărui analiză, în opinia apărării, coroborată cu durata scurtă a privării efective de libertate a intimatului parte civilă, demonstrează că scopul recurenţilor inculpaţi a fost acela de a-l preda pe acesta din urmă organelor de poliţie, nefiind întrunită nici latura obiectivă, nici latura subiectivă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Criticile nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină, aceştia urmărind, în concret, stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere, în mod definitiv, de către instanţele anterioare şi reaprecierea materialului probator administrat, astfel încât să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

În plus, în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat C., Înalta Curte constată caracterul nefondat al motivelor de recurs în casaţie, acesta fiind condamnat în cauză doar pentru comiterea infracţiunii lovire sau alte violenţe, iar nu pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., B. şi C., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 170 RON şi pentru intimatul parte civilă D., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., B. şi C., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul parte civilă D., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.

GGC - ED