Competence to Adjudicate DNA Dismissals in Mixed Indictments and the Extinction of Material Jurisdiction Objections After Trial Commencement

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 35 din 30 iunie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe.

În baza art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a trimis judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu plângerea petentului A. formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul emis la data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021 al DNA.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reţinut că, la data de 30.05.2022 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub Dosar nr. x/2022, plângerea petentului A., formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul emis la data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021 al DNA.

S-a notat că, în motivarea cererii petentul a solicitat schimbarea temeiului de drept al clasării din art. art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi, respectiv art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în art. art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru motivele arătate în plângere.

Verificând soluţia de clasare pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Prin prisma dispoziţiilor legale de mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel a constatat că soluţia de clasare dispusă faţă de petent a avut în vedere infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen.

S-a reţinut că, petentul nu are niciuna dintre calităţile prevăzute de art. 38 C. pen. care ar atrage competenţă curţii de apel ca primă instanţă şi nici autorul infracţiunii de abuz în serviciu nu deţine o asemenea calitate.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că urmărirea penală în cauză a fost efectuată de DNA, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi, corelativ, cele ale art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Faţă de cele menţionate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a considerat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu este competent să soluţioneze plângerea formulată de petent.

Prin încheierea penală nr. 135/CP din 02 noiembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu, secţia penală, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Sibiu, invocată din oficiu.

În temeiul art. 47 alin. (2) şi art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în Dosarul nr. x/2022 privind pe petentul A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat B., mun. Timişoara str. x, jud. Timiş, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, drept pentru care în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a înaintat Dosarul nr. x/2022 instanţei ierarhic superioare comune în drept să hotărască asupra conflictului şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sibiu a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 47 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. "(1) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti."

S-a arătat că, prin încheierea penală nr. 35/30.06.2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În primul rând, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare. Cu privire la faptele de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. urmărirea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie, unitate de parchet emitentă a rechizitoriului data de 29.03.2022 în Dosarul nr. x/2021, care cuprinde inclusiv dispoziţiile de clasare cu privire la infracţiunile care fac obiectul prezentei plângeri.

S-a arătat că, în atare situaţie, faţă de dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., competenţa materială pentru soluţionarea plângerii formulate de către petentul A. ar reveni Tribunalului.

Cu toate acestea, în acest caz particular, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că a operat în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen. prorogarea de competenţă materială în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, în ceea ce priveşte plângerea formulată de petentul A. În acest sens, s-a subliniat că, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen. "Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti."

Astfel, s-a apreciat că excepţia necompetenţei materiale a instanţei superioare celei competente potrivit legii nu poate fi invocată după începerea cercetării judecătoreşti, depăşirea acestui moment procesual făcând ca instanţa superioară să rămână competentă material să judece cauza, fiind vorba de o competenţă câştigată prin prorogare legală.

S-a notat că, prorogarea de competenţă presupune extinderea competenţei materiale sau teritoriale a unei instanţe de judecată, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, şi asupra unei cauze penale cu care a fost sesizată, dar care nu intră în competenţa sa obişnuită.

S-a menţionat că, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei superioare celei competente potrivit legii după ce a început cercetarea judecătorească şi după ce a fost acordat cuvântul în ceea ce priveşte fondul plângerii, atât petentului cât şi reprezentantului Ministerului Public, fiind astfel depăşită faza procesuală prevăzută de art. 47 alin. (2) din C. proc. pen.

Aşadar, s-a apreciat că dacă instanţa superioară nu invocă excepţia de necompetenţă materială in limine litis, este incidentă prorogarea de competenţă materială în favoarea acesteia.

În acest context, pentru rigurozitatea procedurii şi pentru a preîntâmpina o nulitate absolută viitoare a tuturor actelor efectuate în cauză de către Tribunalul Sibiu, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care prevede că "(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente", în cazul în care este incidentă prorogarea de competenţă materială în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu această excepţie de necompetenţă materială a Tribunalului Sibiu.

Cauza a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 05.12.2022, fiind fixat termen pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţa la data de 14.12.2022.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza dedusă judecăţii, petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2021 din 29.03.2022 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Potrivit art. 340 (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În cazul în care, prin aceleaşi rechizitoriu, cu privire la unii inculpaţi/unele fapte se dispune trimiterea în judecată, iar cu privire la alţi inculpaţi/alte fapte, se dispune clasarea, competenţa de a judeca plângerea formulată în conformitatea cu dispoziţiile art. 340 C. proc. pen., aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă a judeca cauza în primă instanţă în raport cu infracţiunile şi calitatea persoanelor faţă de care s-a dispus clasarea, iar nu de instanţa competentă să judece inculpaţii trimişi în judecată, având în vedere că, trimiterea în judecată, respectiv clasarea sunt două soluţii cu natură şi consecinţe diferite, care presupun stadii procesuale distincte. În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a statuat într-o decizie de speţă că: prin acelaşi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată dar şi neînceperea urmăririi penale, două soluţii având natură şi consecinţe juridice diferite faţă de persoanele şi infracţiunile arătate, care presupun stadii procesuale distincte şi exclud existenţa vreunui caz de conexitate (Dec. pen.. nr. 2503/14.04.2015, ÎCCJ, secţia penală, www.x.ro).

Deopotrivă, în doctrină s-a arătat că, atunci când actul procurorului cuprinde mai multe soluţii (de exemplu se dispun mai multe soluţii de clasare, soluţiile privesc mai multe persoane oi când clasarea este dispusă prin rechizitoriu), competenţa se determină numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere; celelalte soluţii de netrimitere în judecată ori trimiterea în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competenţa altei instanţe, nu vor influenţa şi competenţa de soluţionare a plângerii (M. Udroiu ş.a. C. proc. pen. Comentariu pe articole. Ediţia 3, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2020, pag. 1801).

Se reţine că, în cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie nr. x/2021 din 29.03.2022 s-a dispus, printre altele, clasarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., faţă de inculpatul-petent A. pentru actele materiale de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen. clasarea, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. faţă de acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., precum şi clasarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. faţă de A., sub aspectul actului material de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actului de sesizare anterior menţionat, Înalta Curte constată că petentul A. nu are nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) şi g) C. proc. pen., după cum nici infracţiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare (complicitate la abuz în serviciu) nu sunt prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., care ar atrage competenţa în primă instanţă, materială sau după calitatea persoanei, a curţii de apel.

Ca atare, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că tribunalul judecă în primă instanţă (...) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către (...) Direcţia Naţională Anticorupţie (...).

Totodată, din cuprinsul rechizitoriului prin care s-a dispus, printre altele, soluţiile de netrimitere în judecată împotriva cărora a formulat plângere petentul, rezultă că activitatea presupus infracţională a avut loc pe raza judeţului Sibiu, context în care organul judiciar competent să soluţioneze, în conformitate cu dispoziţiile art. 340 - 341 C. proc. pen., plângerea petentului A. este judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sibiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2022.

GGC - ED