Încheierea nr. 545/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra conflictului de competenţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26.09.2022, a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2022, cererea formulată de petentul condamnat A., având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art. 585 C. proc. pen.), iar la termenul din 12.10.2022, după audierea petentului cu privire la motivele invocate în cererea formulată, instanţa a dispus calificarea cererii ca fiind contestaţie la executare, prev. de art. 598 C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 2578 din 12 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de către instanţă, iar în baza art. 50 raportat la art. 597 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut, în esenţă, că, în declaraţia dată în faţa instanţei, petentul-condamnat A. a arătat că înţelege să conteste executarea pedepsei, deoarece infracţiunile pe care le-a comis pe teritoriul Spaniei au fost săvârşite în condiţiile art. 35 alin. (.1 C. pen., iar instanţa de recunoaştere a pedepsei aplicată de autorităţile judiciare spaniole nu a reţinut aceste dispoziţii.

Cererea în contestaţie la executare este de competenta instanţei de executare sau a instanţei egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei rază se află locul de deţinere; competenţa reglementată în materia contestaţiei la executare nu este una alternativa, în sensul posibilităţii de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanţa de executare, fie instanţa egală în grad cu instanţa de executare, în a cărei raza se afla locul de deţinere.

Având în vedere că petentul condamnat A. se află în executarea unui mandat emis de către Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 50 şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria a constatat că nu este competentă material să judece cauza, apreciind că instanţa de executare - conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen. - este Curtea de Apel Craiova, petentul-condamnat A., fiind deţinut în prezent în Penitenciarul Pelendava-Craiova.

Prin urmare, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Craiova.

La data de 25.10.2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 221/2022 din data de 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţa între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Craiova şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel a avut în vedere dispoziţiile art. 585 C. proc. pen. şi art. 553 C. proc. pen. şi a constatat că punerea în executare a hotărârii penale are o reglementare proprie şi există unele corelaţii între aceste norme şi cele din partea generală a C. proc. pen., respectiv că instanţa de executare, fiind prima instanţă de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competenţă din partea generală a C. proc. pen.

Ca urmare, cu excepţia cazurilor prevăzute în mod expres de disp. art. 141 alin. (13) din Legea nr. 302/2004), în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine, curtea de apel nu constituie instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 553 şi 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată.

S-a apreciat că, într-un atare caz, instanţa competentă să judece cerere de modificare a unor pedepse nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.

Sub acest aspect, s-a arătat că, aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742/5.11.2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23.11.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 29.11.2022.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă este Judecătoria Craiova.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competenţă cu care instanţa supremă a fost învestită este cererea formulată de petentul condamnat A. prin care solicită modificarea pedepsei în executarea căreia se află, petentul arătând că solicită contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat de către autorităţile spaniole, fiind vorba despre 3 fapte concurente.

În cauză, Înalta Curte constată că petentul se află în executarea unei pedepse de 4 ani, 2 luni şi 15 zile dispusă prin Sentinţa penală nr. 39/F din data de 08.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 217 din 05.04.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia - dosar RCA - x/2019, definitivă la data de 26.10.2020, prin care s-a aplicat persoanei solicitate A. pedeapsa de 4 ani, 2 luni şi 15 zile închisoare.

Deşi, aşa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania, Curtea de Apel nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, recunoaştere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

În consecinţă, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece cererea formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raţionament similar se regăseşte de altfel şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială a instanţelor în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere la determinarea instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor.

Altfel spus, atribuţiile instanţei de executare trebuie exercitate de instanţa care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanţă, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv pentru săvârşirea, în calitate de colaborator necesar, a infracţiunii de agresiune sexuală cu viol prevăzută de art. 179 şi art. 180.1.2 C. pen. spaniol şi în calitate de autor a infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 147.2 C. pen. spaniol, (fapte cu corespondent în legea penală română în complicitate la infracţiunea de viol în formă calificată, prevăzută art. 48 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen.), se constată că, potrivit art. 35 C. proc. pen., aceste infracţiuni sunt de competenţa materială a judecătoriei.

Totodată, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Pelendava-Craiova, competenţa materială şi teritorială aparţine aşadar Judecătoriei Craiova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea conflictului de competenţă vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.

GGC - ED