Whether post-predicative accounting reclassification constitutes distinct money laundering acts or integral elements of the initial embezzlement

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 37/2021 a Tribunalului Brăila, printre altele, în temeiul prevederilor art. 295 alin. (1) din C. pen., în referire la dispoziţiile art. 308 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. şi ale art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa principală de 4 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii de 4 ani.

În temeiul prevederilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din C. pen. şi ale art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa principală de 4 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii de 4 ani.

În temeiul prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatei constând în pedepsele închisorii de 4 ani şi respectiv 4 ani, aceasta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani de închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1 an şi 4 luni de închisoare reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni de închisoare.

În temeiul prevederilor art. 45 alin. (1) din C. pen. raportat la dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante a închisorii de 5 ani şi 4 luni, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul prevederilor art. 45 alin. (5) din C. pen., raportat la dispoziţiile art. 45 alin. (1) din C. pen. şi la art. 65 alin. (1) şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală rezultantă privativă de libertate de 5 ani şi 4 luni de închisoare a fost executată sau considerată ca executată.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, în termen legal, au declarat apel inculpaţii B. şi A. şi partea responsabilă civilmente SC C. SRL Brăila.

Prin Decizia penală nr. 380/A din data de 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi partea responsabilă civilmente SC "C." SRL Brăila (lichidator judiciar D.), împotriva Sentinţei penale nr. 37/30.03.2021 a Tribunalului Brăila.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatei A. că, în perioada iulie 2010 - iunie 2013, deţinând calitatea de contabil (03.09.2009 - 01.03.2012) şi ulterior director economic în cadrul a patru societăţi comerciale (SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, SC SC E. SRL, toate cu sediul în mun. Brăila), beneficiind şi de complicitatea administratorului celor patru societăţi (în perioada iulie 2010 - 07.10.2012), inculpatul B., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:

- a depus la Administraţia Finanţelor Publice Brăila înscrisuri prin care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului (comunicând schimbarea contului bancar al SC E. SRL cu cel al PFA B., cel al SC F. SRL cu cel al SC C. SRL), determinând astfel, fără vinovăţie, pe reprezentanţii ANAF să vireze în conturile administrate personal de inculpaţii A. (C. SRL) şi B., sumele reprezentând TVA recuperat aprobată la rambursare de organul fiscal, sume care trebuiau să fie de drept încasate de persoanele vătămate, şi, în acest mod, şi-a însuşit, pe nedrept, suma de 46.534 RON reprezentând TVA de recuperat" aprobată la rambursare de organul fiscal (sumă ce trebuia să fie încasată de drept de către societatea F. SRL Brăila); de asemenea, prin aceeaşi modalitate a schimbării contului, l-a ajutat totodată pe inculpatul B. să-şi însuşească, pe nedrept, suma de 383.535 RON (sumă virată în contul PFA B., cuvenită de drept SC E. SRL Brăila) - 2 acte materiale;

- a completat cu menţiuni necorespunzătoare realităţii a unui număr de 38 de ordine de plată, semnate şi ştampilate de inculpatul B. (în perioada 11.10.2010 - 03.10.2012 cât a fost administrator), înmânate de acesta din urmă, care au fost folosite la unităţile bancare, unde cele patru societăţi comerciale aveau conturi, pentru ca în executarea acestor operaţiuni bancare, în contul inculpatei SC C. SRL să fie virată suma de 424.524,54 RON care nu corespunde unor operaţiuni comerciale reale, sumă însuşită de inculpată, cu complicitatea inculpatului B. - 38 acte materiale;

- a completat cu menţiuni necorespunzătoare realităţii un număr de 15 de ordine de plată, semnate şi ştampilate de martorul H. (în perioada 23.02.2011 - 22.06.2012), înmânate de acesta din urmă, folosite la unităţile bancare, unde cele patru societăţi comerciale aveau conturi, pentru ca în executarea acestor operaţiuni bancare, în contul inculpatei SC C. SRL să fie transferată suma de 133.203,59 RON care nu corespunde unor operaţiuni comerciale reale, sumă însuşită de inculpată, fără a avea concursul martorului, acesta necunoscând intenţia infracţională a inculpatei - 15 acte materiale;

- şi-a însuşit, la data de 17.08.2010, suma de 41.800 RON, sumă ce a fost achitată prin virament bancar de către SC F. SRL Brăila, către SC C. SRL Brăila şi care nu are corespondent vreun document în evidenţa contabilă a celor două firme şi nici în declaraţiile înaintate către organele fiscale - 1 act material.

Deopotrivă, fapta aceluiaşi inculpat, care deţinând calitatea de contabil (03.09.2009-01.03.2012) şi ulterior director economic în cadrul a patru societăţi comerciale (SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, SC SC E. SRL, toate cu sediul în mun. Brăila), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, cunoscând că suma totală de 557.728,13 RON (transferată fraudulos în perioada iulie 2010- iunie 2013 din conturile celor patru societăţi, în conturile societăţii administrate de ea, SC C. SRL Brăila, ca urmare a folosirii celor 53 ordine de plată completate cu menţiuni necorespunzătoare adevărului), cât şi suma de 46.534 RON, provenind din rambursarea de TVA (sumă ce trebuia să fie încasată de drept de către societatea F. SRL Brăila, fiind transferată, în schimb, în contul bancar aparţinând SC C. SRL) provin din săvârşirea infracţiunii de delapidare a dispus virarea din sumele sus-menţionate a sumei totale de 435.700,45 RON, în contul 4551, evidenţiat ca aport asociat (aport ce nu are la baza niciun document justificativ/contract de împrumut), prin această modalitate ascunzând/disimulând adevărata natură a provenienţei sumelor de bani şi totodată creând o datorie inexistentă a persoanei juridice faţă de asociatul acesteia, în persoana inculpatei A.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpata A. a solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurată numai în ceea ce priveşte soluţia instanţei de apel asupra infracţiunii de spălare de bani, iar în rejudecare, să se dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată, în temeiul art. 448 alin. (3) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună şi desfiinţarea Sentinţei penale nr. 37 din 30.03.2021 a Tribunalului Brăila, apreciind că prima instanţă a aplicat, în mod greşit, legea penală, ca în decizia recurată.

În concret, raportat la starea de fapt, reţinută de prima instanţă de judecată şi preluată, integral, de instanţa de apel, apărarea a apreciat că acţiunile imputate recurentei - inculpate nu îndeplinesc condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunii în discuţie.

Relativ la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a arătat că apărarea recurentei - inculpate porneşte de la verificarea existenţei ori inexistenţei situaţiei premisă a infracţiunii predicat, respectiv aceea de delapidare, în forma atenuantă, prevăzută de art. 308 din C. pen.

În acest sens, a făcut trimitere la considerentele Deciziei CCR nr. 418/2018 [publicată în M.O. nr. 625 din 19.07.2018], referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracţiunea de spălare a banilor.

Astfel, "(...) 26. Dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

27. Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ ai infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate (...)".

Revenind la cauza de faţă, elementul material al infracţiunii de delapidare [ca infracţiune predicat], constând în însuşirea de bani, "echivalează cu scoaterea cu caracter definitiv a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămată urmată de împosedarea făptuitorului cu acel bun. Un bun se socoteşte însuşit în momentul în care făptuitorul îl ia în stăpânire şi poate dispune de el, adică poate să-l consume, să-l folosească sau să-l înstrăineze".

De asemenea, în sensul doctrinar enunţat, apărarea a făcut trimitere şi la considerentele Deciziei CCR nr. 215/2018, pct. 51:

"(...) Prin "însuşire" se înţelege scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice dintre cele mai sus-menţionate şi trecerea acestuia în proprietatea făptuitorului, aşa încât acesta să poată dispune de el prin consumare, folosire sau chiar înstrăinare. (...)".

Verificând, în prezenta cauză, succesiunea acţiunilor recurentei -inculpate, apărarea a solicitat să se observe că, raportat la infracţiunea predicat -delapidare, în forma atenuată, se observă, fără excepţie, că, pentru a se împoseda cu banii proveniţi de la persoanele vătămate, aceasta transfera (acţiunea de scoatere a banilor, menţionată anterior) sumele de bani, din conturile lor bancare, în contul bancar al părţii responsabile civilmente SC C. SRL Brăila, şi, apoi, în cadrul evidenţei contabile a societăţii indicate, realiza o schimbare scriptică a evidenţei contabile, din contul contabil 401, denumit "contul furnizor", în contul contabil 4551, "aport asociat", pentru ca, în final, să ridice (împosedarea menţionată) banii, din contul bancar al părţii responsabile civilmente.

Astfel, este evident că recurenta - inculpată se împoseda cu banii proveniţi din conturile persoanelor vătămate abia atunci când îi ridica, la ghişeul băncii, din contul curent bancar al părţii responsabile civilmente, cu titlu de aport, ceea ce înseamnă că, doar la momentul ridicării, efective, a banilor se consuma şi infracţiunea de delapidare, în forma atenuantă, la care a făcut referire anterior.

De aceea, constatându-se că acţiunile imputate recurentei - inculpate, fără excepţie, de schimbare scriptică a evidenţei contabile, în scopul descris, în precedent, erau anterioare acţiunii de împosedare precitată, şi nu ulterioare acesteia, apărarea a apreciat că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 mai 2022, sub nr. x/2019, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21 iunie 2022.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., iar pe cea prev. de lit. c) a art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., numai în limita criticilor vizând lipsa de tipicitate obiectivă a infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 în considerarea inexistenţei infracţiunii predicat, respectiv infracţiunea de delapidare, prev. de art. 308 din C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, doar în limitele anterior menţionate, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 4 octombrie 2022, s-au luat concluziile apărătorului ales al inculpatei şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurenta inculpată A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, în considerentele sentinţei penale, considerente la care a achiesat şi instanţa de apel, că în perioada iulie 2010- iunie 2013, deţinând calitatea de contabil (03.09.2009-01.03.2012) şi, ulterior, director economic în cadrul a patru societăţi comerciale (SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, SC SC E. SRL, toate cu sediul în mun. Brăila), beneficiind şi de complicitatea administratorului celor patru societăţi (în perioada iulie 2010 - 07.10.2012), inculpatul B., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:

- a depus la Administraţia Finanţelor Publice Brăila înscrisuri prin care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului (comunicând schimbarea contului bancar al SC E. SRL cu cel al PFA B., cel al SC F. SRL cu cel al SC C. SRL), determinând astfel, fără vinovăţie, pe reprezentanţii ANAF să vireze în conturile administrate personal de inculpaţii A. (C. SRL) şi B., sumele reprezentând TVA recuperat aprobată la rambursare de organul fiscal, sume care trebuiau să fie de drept încasate de persoanele vătămate, şi, în acest mod, şi-a însuşit, pe nedrept, suma de 46.534 RON reprezentând TVA de recuperat" aprobată la rambursare de organul fiscal (sumă ce trebuia să fie încasată de drept de către SC F. SRL Brăila); de asemenea, prin aceeaşi modalitate a schimbării contului, l-a ajutat totodată pe inculpatul B. să-şi însuşească, pe nedrept, suma de 383.535 RON (sumă virată în contul B., cuvenită de drept SC E. SRL Brăila) - 2 acte materiale;

- a completat cu menţiuni necorespunzătoare realităţii a unui număr de 38 de ordine de plată, semnate şi ştampilate de inculpatul B. (în perioada 11.10.2010 - 03.10.2012 cât a fost administrator), înmânate de acesta din urmă, care au fost folosite la unităţile bancare, unde cele patru societăţi comerciale aveau conturi, pentru ca în executarea acestor operaţiuni bancare, în contul inculpatei SC C. SRL să fie virată suma de 424.524,54 RON care nu corespunde unor operaţiuni comerciale reale, sumă însuşită de inculpată, cu complicitatea inculpatului B. - 38 acte materiale;

- a completat cu menţiuni necorespunzătoare realităţii un număr de 15 de ordine de plată, semnate şi ştampilate de martorul H. (în perioada 23.02.2011 - 22.06.2012), înmânate de acesta din urmă, folosite la unităţile bancare, unde cele patru societăţi comerciale aveau conturi, pentru ca în executarea acestor operaţiuni bancare, în contul inculpatei SC C. SRL să fie transferată suma de 133.203,59 RON care nu corespunde unor operaţiuni comerciale reale, sumă însuşită de inculpată, fără a avea concursul martorului, acesta necunoscând intenţia infracţională a inculpatei - 15 acte materiale;

- şi-a însuşit, la data de 17.08.2010, suma de 41.800 RON, sumă ce a fost achitată prin virament bancar de către SC F. SRL Brăila, către SC C. SRL Brăila şi care nu are corespondent vreun document în evidenţa contabilă a celor două firme şi nici în declaraţiile înaintate către organele fiscale -1 act material.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei că, deţinând calitatea de contabil (03.09.2009 - 01.03.2012) şi ulterior director economic în cadrul a patru societăţi comerciale (SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, SC SC E. SRL, toate cu sediul în mun. Brăila), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, cunoscând că suma totală de 557.728,13 RON (transferată fraudulos în perioada iulie 2010 - iunie 2013 din conturile celor patru societăţi, în conturile societăţii administrate de ea, SC C. SRL Brăila, ca urmare a folosirii celor 53 ordine de plată completate cu menţiuni necorespunzătoare adevărului), cât şi suma de 46.534 RON, provenind din rambursarea de TVA (sumă ce trebuia să fie încasată de drept de către societatea F. SRL Brăila, fiind transferată, în schimb, în contul bancar aparţinând SC C. SRL) provin din săvârşirea infracţiunii de delapidare a dispus virarea din sumele sus-menţionate a sumei totale de 435.700,45 RON, în contul 4551, evidenţiat ca aport asociat (aport ce nu are la baza niciun document justificativ/contract de împrumut), prin această modalitate ascunzând/disimulând adevărata natură a provenienţei sumelor de bani şi totodată creând o datorie inexistentă a persoanei juridice faţă de asociatul acesteia, în persoana inculpatei A.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor în modalitatea prevăzută la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 presupune efectuarea de fapte concrete prin care subiectul infracţiunii să încerce să confere unui bun rezultat dintr-o infracţiune, aparenţa de legalitate, respectiv faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobândit în urma unor afaceri şi operaţiuni legale, acţiunile de ascundere sau disimulare referindu-se, aşadar, la:

- provenienţa bunului (sursa, originea, geneza acestuia);

- situaţia bunului (cui aparţine în realitate bunul, cine este proprietarul real);

- dispoziţia bunului (locul unde se află efectiv bunul);

- circulaţia bunului (circuitele, traseele pe care le parcurge bunul);

- proprietarul bunului (persoana care l-a dobândit, care deţine dreptul de proprietate asupra acestuia).

Acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza, în fapt, prin întocmirea sau obţinerea, de către subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, de documente false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia, circulaţia sau proprietatea bunului, prin întocmirea de facturi false, documente de transport fictive, constituirea de societăţi comerciale fictive (firme -paravan), redactarea de acte de vânzare-cumpărare, donaţii sau împrumuturi fictive.

Astfel, situaţia premisă a infracţiunii de spălare a banilor constă în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni, însă reţinerea acesteia nu este condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile, aspect clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (prin care s-a reţinut că infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile). Aşadar, infracţiunea de spălare a banilor poate subzista în condiţiile în care nu a intervenit condamnarea prealabilă a autorilor infracţiunii predicat, instanţa învestită cu judecarea infracţiunii de spălare a banilor fiind obligată să verifice, în baza probatoriului administrat în cauză, existenţa condiţiilor de vinovăţie raportându-se la săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor, şi nu a celor care au produs sumele de bani supuse ulterior spălării. În practica judiciară s-a statuat că nu este necesar ca instanţa să se refere la toate elementele infracţiunii sursă, fiind suficient să fie demonstrate cu certitudine un minim de elemente din care să reiasă că banii provin din săvârşirea de infracţiuni, şi că inculpatul a cunoscut acest fapt.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut provenienţa infracţională a sumelor de bani supuse spălării, constatându-se că inculpata a dispus virarea în Contul 4551, evidenţiat ca aport asociat în SC C. SRL, aport ce nu avea la bază niciun document justificativ/contract de împrumut, a sumei totale de 435.700,45 RON, provenită din comiterea infracţiunii de delapidare, defalcată astfel:

- suma de 389.166,40 RON, sumă care constituie o parte din totalul sumei de 557.728,13 delapidate prin transferul necuvenit din patrimoniul persoanelor vătămate în contul aparţinând SC C. SRL, ca urmare a folosirii unui număr de 38 de ordine de plată (dintre care un nr. de 15 au purtat semnătura martorului H. şi 23 de ordine de plată au purtat semnătura inculpatului B.) din totalul celor 53 de instrumente de plată;

- suma de 46.534 RON, reprezentând T.V.A. de rambursat cuvenit de drept SC F. SRL Brăila.

Or, aşa cum s-a arătat, contrar celor susţinute de către recurenta inculpată, pentru reţinerea infracţiunii de spălare a banilor, în raport de starea de fapt reţinută în cauză pe baza probatoriului administrat, instanţele au constatat că situaţia premisă a infracţiunii de spălare de bani pentru care a fost condamnată inculpata A. a constituit-o disimularea provenienţei reale a sumelor de bani transferate fraudulos, în fapt fiind creată o datorie inexistentă a societăţii către aceasta, în calitate de administrator şi asociat, deşi aceste sume proveneau dintr-o sursă externă şi nu din fondurile proprii ale inculpatei, prin realizarea operaţiunilor de virare a acestor sume de bani din contul celor patru societăţi în contul de aport al asociatului (contul contabil 4551).

Aşadar, în cauză, infracţiunea de delapidare a fost generatoare de bani murdari, care, aşa cum s-a arătat, au fost "spălaţi" printr-un circuit fictiv, şi prin urmare, infracţiunea de spălare a banilor este subsecventă infracţiunii de delapidare, iar nu ulterioară, astfel cum s-a susţinut în cauză.

Pe de altă parte, se observă că în cuprinsul deciziei recurate s-a reţinut, în mod corect, că infracţiunea de delapidare poate intra în concurs cu infracţiunea de spălare de bani. În acest sens, s-a arătat că, sub aspect obiectiv şi subiectiv, delapidarea implică săvârşirea de acte materiale care au ca scop scoaterea, în mod ilegal, a unor sume de bani din patrimoniul societăţii păgubite şi însuşirea acestora în mod necuvenit. În schimb, infracţiunea de spălare de bani presupune o rezoluţie infracţională distinctă, prin care inculpata se hotărăşte să investească banii proveniţi din săvârşirea infracţiunii de delapidare ca aport de capital la SC "C." SRL Brăila, pentru a le da o aparenţă legală în această societate, unde era acţionară împreună cu soţul său, ei fiind apoi investiţi în bunuri mobile necesare activităţii SC "C." SRL Brăila.

Drept urmare, apărările inculpatei sub acest aspect sunt întemeiate pe o situaţie de fapt diferită faţă de cea reţinută de către instanţa de apel, argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs în casaţie privind fie interpretarea probelor, fie a situaţiei de fapt, nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie.

În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de casaţie astfel încât, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că faptele săvârşite de recurenta A. îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor pentru care acesta a fost condamnată.

Faptul că inculpata şi-a însuşit sumele de bani, prin transferuri bancare, fără justificare, nu denotă decât o modalitate complexă de operare, prin care aceasta a creat o aparenţă de legalitate pentru scoaterea sumelor de bani din patrimoniul părţilor vătămate şi, totodată, creând o datorie inexistentă persoanei juridice faţă de asociatul acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 380/A din data de 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 300 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 300 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 380/A din data de 10 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 octombrie 2022.

GGC - ED