European Arrest Warrant surrender: mandate of custodial arrest as obligatory enforcement measure overriding prior house arrest

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 39 din 8 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. a) şi c) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 7, art. 104 alin. (11) teza finală şi art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării dispusă prin sentinţa penală sus-menţionată, formulată de persoană solicitată A.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea contestatoarei-persoană solicitată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. s-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

S-a constatat că a intervenit un impediment în executarea Sentinţei penale nr. 35 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 20 ianuarie 2022, în dosarul de referinţă nr. x/2021 SIEP, pe numele persoanei solicitate A., precum şi predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă şi, pe cale de consecinţă:

În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2022, menţinută, în vederea predării, prin Sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2022 a aceleiaşi instanţe.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod clar şi imperativ că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea specială nepermiţând o măsură alternativă în această situaţie întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv.

A mai reţinut că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care fac referire la menţinerea şi verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condiţiile prevăzute în art. 211 - 222 C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, dar nu şi la momentul pronunţării asupra acestuia prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În fine, a constatat că susţinerile persoanei solicitate privind inadmisibilitatea contestaţiei la executare, raportat la caracterul definitiv al soluţiei de menţinere a măsurii arestului la domiciliu din cuprinsul hotărârii de predare, sunt nefondate.

În acest sens, a notat că dispunerea arestării persoanei solicitate prin hotărârea de punere în executare a mandatului european de arestare are rolul de a sprijini executarea dispoziţiei de predare către autoritatea judiciară emitentă. Măsura arestării fiind, prin urmare, de esenţa punerii în executare a dispoziţiei de predare, în situaţia în care, în faza de executare, se constată că faţă de persoana solicitată s-a dispus o altă măsură preventivă (în cazul speţei - arestul la domiciliu), care nu este de natură să asigure predarea persoanei solicitate, există un impediment la executare, ce se impune a fi înlăturat pe calea contestaţiei la executare.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat contestaţie la executare persoana solicitată A., susţinând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de predare, pe care a modificat-o în mod nelegal, într-o cale de atac neprevăzută de lege, sub aspectul măsurii preventive dispuse.

Prin precizările scrise depuse la 7 aprilie 2022, contestatoarea, prin apărător ales, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, anularea tuturor formelor de executare şi punerea sa de îndată în libertate, invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) şi c) teza a II-a C. proc. pen., iar ca argumente de fapt:

- nelegalitatea procedurii de executare, în condiţiile în care, în pofida menţiunii "definitivă" din dispozitivul ei, hotărârea atacată fiind pronunţată în materia executării, nu este definitivă, fiind contestabilă în condiţiile art. 599 rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

- existenţa unei împiedicări la executare întrucât Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022 nu poate fi pusă în executare, măsura arestării în vederea predării neputând fi dispusă decât prin hotărârea de predare, iar nu printr-o altă hotărâre, ulterioară, pronunţată în contestaţie la executare.

Persoană solicitată A. a formulat şi cerere de revocare a măsurii arestării dispuse prin Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Iaşi.

Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 5 aprilie 2022, sub nr. x/2022/a1, a fost reunită, la termenul din 8 aprilie 2022, la cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de persoana solicitată.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea contestaţiei la executare şi a cererii de revocare a măsurii arestării formulată de persoana solicitată A., prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 20 ianuarie 2022, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, Italia, în dosarul cu numărul de referinţă x/2020 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni şi 21 de zile închisoare (din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată acesteia prin Decizia nr. 2/2017 din 7 noiembrie 2017 a Curţii cu Juraţi din Busto Arsizio, confirmată prin sentinţa Curţii de Apel cu Juraţi din Milano, Secţiunea I cu nr. 26/2019, pronunţată la data de 12 iunie 2019, menţinută prin Sentinţa nr. 32824/2019 a Curţii Supreme de Casaţie din data de 11 noiembrie 2021).

Prin aceeaşi hotărâre, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut măsura arestului la domiciliu luată iniţial faţă de persoana condamnată, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 martie 2022 şi până la data de 27 aprilie 2022, în vederea asigurării efective a predării.

Conform art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, această hotărâre a rămas definitivă la data pronunţării ei, 29 martie 2022, ca urmare a consimţământului la predare exprimat nemijlocit de către persoana solicitată A.

La momentul punerii în executare a hotărârii s-a constatat că există un impediment la executare, motivat de faptul că persoana solicitată se afla în arest la domiciliu, iar nu arestată în mediu custodial, aspect care făcea imposibilă punerea în executare a dispoziţiei de predare către autoritatea judiciara italiană.

Ca urmare, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., contestaţie la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, susţinând că există o împiedicare în executarea dispoziţiei de predare a persoanei solicitate, determinată de dispoziţia de menţinere a măsurii arestului la domiciliu faţă de persoana condamnată, până la momentul predării.

Contestaţia la executare astfel formulată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub numărul de dosar x/2022 şi a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, prin care, constatându-se că există un impediment în executarea Sentinţei penale nr. 35 din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu al persoanei solicitate A. şi luarea faţă de aceasta a măsurii arestării provizorii în vederea predării sale către autoritatea judiciară emitentă din statul italian.

Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat contestaţie la executare persoana solicitată A., invocând ca şi temei de drept dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) şi c) teza a II-a C. proc. pen.

Raportat la aceste reţineri factuale, prima instanţă a apreciat ca nefondată contestaţia la executare, constatând că în cauză nu este incident niciunul dintre cele două cazuri invocate de contestatoare.

Astfel, referitor la cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa a reţinut că, în condiţiile în care hotărârea de predare (Sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2022) a rămas definitivă chiar la data pronunţării ei, conform art. 109 alin. (1) şi art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, neputând fi supusă, prin urmare, contestaţiei, conform principiului accesorium sequitur principale, nici hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia la executare împotriva acesteia (Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022) nu poate fi atacată cu o cale ordinară de atac, aceasta fiind definitivă.

Sub acelaşi aspect, a reţinut că, deşi potrivit normelor de procedură penală române (art. 599 alin. (1) rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.), hotărârea prin care se soluţionează contestaţia la executare în primă instanţă poate fi atacată cu contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare, norma juridică naţională este aplicabilă în materia cooperării judiciare internaţionale doar dacă prin legea specială (Legea nr. 302/2004, republicată) nu se prevede altfel (dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată).

Or, art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, derogă de la prevederile normei generale înscrise în art. 597 alin. (7) C. proc. pen., stabilind că hotărârea de predare consimţită de parte este definitivă de la pronunţare. Ca urmare, norma generală (invocată de contestatoare) nu este aplicabilă în speţă, astfel că Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Iaşi a rămas definitivă şi a devenit executorie la momentul pronunţării ei.

Pe de altă parte, chiar şi în ipoteza în care legea specială prevede posibilitatea atacării cu contestaţie a hotărârii de predare (situaţia prev. de art. 110 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 302/2004, republicată), calea de atac nu suspendă executarea dispoziţiilor privind măsura arestării, art. 110 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilind că acestea sunt executorii de la data pronunţării hotărârii, indiferent dacă este sau nu definitivă. Or, prin Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, aspectul rezolvat pe calea contestaţiei la executare a vizat exclusiv măsura arestării persoanei solicitate, dispoziţie executorie chiar de la momentul pronunţării hotărârii sus-menţionate.

În ceea ce priveşte cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., instanţa a notat că, potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate către autoritatea emitentă a mandatului european de arestare presupune, în mod obligatoriu, ca dispoziţie accesorie, arestarea persoanei în cauză. Cu alte cuvinte, măsura arestării persoanei predate reprezintă un "accesoriu" faţă de dispoziţia principală de predare în baza unui mandat european de arestare către un stat membru UE.

Ca urmare, dispoziţia de menţinere a măsurii arestului la domiciliu faţă de persoana solicitată A. din dispozitivul hotărârii de predare (Sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2022) este în dezacord cu norma imperativă prev. de art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi face imposibilă misiunea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională de predare a persoanei solicitate către autoritatea judiciara emitentă a mandatului european de arestare.

Astfel, ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale sus-menţionate, misiunea de predare/preluare efectivă a persoanei solicitate A. nu a putut fi executată întrucât aceasta nu se afla la dispoziţia organelor abilitate cu executarea, adică în stare de privare de libertate în mediu custodial, ci în arest la domiciliu. Această împrejurare a constituit, prin urmare, o împiedicare la predare întrucât misiunea autorităţii naţionale ce are competenţa de predare (Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională) presupune doar această activitate, iar nu şi acţiuni de căutare, identificare şi reţinere a persoanei în cauză.

Or, faţă de această situaţie factuală, contestaţia la executare (ce a format obiectul dosarului nr. x/2022) a reprezentat unicul mijloc/remediu procesual prin intermediul căruia a putut fi soluţionat şi remediat/corectat impedimentul la executare ivit.

Practic, în condiţiile în care acesta a fost determinat de dispoziţia privitoare la măsura preventivă luată faţă de persoana solicitată, în mod evident, pentru a face posibilă punerea în executare a Sentinţei penale nr. 35 din 29 martie 2022, dispoziţia sus-menţionată trebuia modificată în aşa fel încât să se poată asigura predarea părţii către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, Italia, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.

În considerarea aceloraşi argumente şi având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora "(...) În acest caz (cu referire la situaţia în care procedura de executare a mandatului european are loc cu persoana solicitată în stare de arest la domiciliu sau în stare de control judiciar ori pe cauţiune), în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă", dar şi împrejurarea că sentinţa penală de predare este definitivă şi executorie, prima instanţă a apreciat ca nefondată şi cererea de revocare a măsurii arestării formulată de persoana solicitată A.

*

Împotriva acestei sentinţe penale, la data de 11 aprilie 2022, a formulat contestaţie persoana solicitată A., prin apărător ales, avocat B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 2 mai 2022, sub nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 14 iunie 2022.

Anterior termenului fixat în contestaţie, la data de 3 iunie 2022, la dosar a fost transmisă adresa din 27 aprilie 2022 prin care Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă a informat asupra faptului că persoana solicitată A. a fost predată autorităţilor judiciare italiene la data de 27 aprilie 2022.

La termenul fixat în cauză, 14 iunie 2022, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată au formulat concluzii asupra contestaţiei şi din perspectiva împrejurării anterior menţionate, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând contestaţia formulată, pe baza actelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale relevante în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul contestaţiei de faţă îl constituie Sentinţa penală nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins contestaţia persoanei solicitate A. împotriva executării Sentinţei penale nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

Prin această ultimă hotărâre, constatând intervenit un impediment în executarea Sentinţei definitive de predare nr. 35 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, ca urmare a lipsei unui mandat de arestare în baza căruia persoana solicitată A. să poată fi reţinută în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia, Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, a revocat măsurii arestului la domiciliu menţinută faţă de parte prin hotărârea atacată şi, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

Altfel spus, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă sentinţa prin care i s-a respins contestaţia la executare formulată împotriva hotărârii prin care, în procedura punerii în executare a sentinţei definitive de predare, s-a dispus arestarea sa în vederea predării.

Anterior înregistrării prezentei cauze pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 27 aprilie 2022, contestatoarea persoană solicitată A. a fost predată autorităţilor judiciare italiene conform dispoziţiilor Sentinţei penale definitive nr. 35 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, astfel cum rezultă din adresa din 27 aprilie 2022 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor-Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă, transmisă instanţei la 3 iunie 2022.

În contextul factual prezentat, notând că măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată A. (prin Sentinţa penală nr. 38 din 4 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020), care face obiectul nemulţumirilor făţişe ale acesteia în demersurile judiciare succesive întreprinse, inclusiv în cauza pendinte, a încetat la data de 27 aprilie 2022, ca urmare a predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie a rămas fără obiect, concluzie care face inutilă evaluarea criticilor formulate de contestatoare în actualul cadru procesual.

Distinct de această constatare, Înalta Curte notează că soluţia contestată este legală şi temeinică întrucât argumentele primei instanţe detaliat prezentate în preambulul prezentelor considerente susţin în mod adecvat concluzia neincidenţei în cauză a cazurilor de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) şi c) teza a II-a C. proc. pen., invocate de persoana solicitată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 8 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2022.

GGC - ED