European Arrest Warrant surrender upheld; optional refusal ground rejected for deliberate evasion.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76/F din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 noiembrie 2021, emis de procurorul din cadrul Procuraturii Raionale Blagoevgrad, secţia Teritorială Razlov, Bulgaria, faţă de persoana solicitată A., cetăţean englez, în vederea executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 187820 din 08 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Sofia, definitivă la data de 24 august 2019, precum şi a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 502343 din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Razlog, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Razlog, definitivă la data de 24 iunie 2021.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare, în vederea predării, pe durata de 30 zile, respectiv 01 mai 2022 - 30 mai 2022, inclusiv.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialităţii.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută de la data de 05 decembrie 2021 la data de 06 decembrie 2021, şi arestată, în vederea predării, începând cu data de 31 ianuarie 2022 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la 06 decembrie 2021, pe rolul său a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, formulată în procedura semnalării înaintată de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, privind punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 noiembrie 2021 emis de procurorul din cadrul Procuraturii Raionale Blagoevgrad, secţia Teritorială Razlog, Bulgaria, faţă de persoana solicitată (condamnat) A., precum şi predarea acesteia către autorităţile judiciare bulgare.

A fost ataşat Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conţinând actele şi măsurile în procedura semnalării, printre care ordonanţa de reţinere din 05 decembrie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din 06 decembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea Ministerului Public şi, în consecinţă, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 06 decembrie 2021 la 04 ianuarie 2022, inclusiv, faţă de persoana solicitată, cu stabilirea de obligaţii, punându-i-se în vedere dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. proc. pen., privind consecinţele încălcării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor stabilite în sarcina sa.

A fost comunicat mandatul european de arestare din data de 16 noiembrie 2021 emis de procurorul din cadrul Procuraturii Raionale Blagoevgrad, secţia Teritorială Razlog, Bulgaria, faţă de persoana solicitată (condamnat) A.

Prin Sentinţa penală nr. 15 din 31 ianuarie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 16 noiembrie 2021 emis de autorităţile judiciare bulgare faţă de persoana solicitată A. şi predarea acesteia către autorităţile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialităţii, luând act că aceasta nu a consimţit la predare. Totodată, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe perioada de 30 zile, de la data de 31 ianuarie 2022 la data de 01 martie 2022, inclusiv, constatând că aceasta a fost reţinută de la data de 05 decembrie 2021 la data de 06 decembrie 2021.

A fost emis mandatul de arestare nr. x din data de 31 ianuarie 2022, care a fost pus în executare în aceeaşi zi, aşa cum a rezultat din adresa nr. x din 31 ianuarie 2022 a Serviciului de Investigaţii Criminale.

Prin Decizia penală nr. 97 din 22 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată împotriva Sentinţei penale nr. 15 din 31 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o, în parte, numai cu privire la măsura punerii în executare a mandatului european de arestare, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de judecată. Deopotrivă, a fost menţinută dispoziţia de arestare în vederea predării a persoanei solicitate.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 şi art. 97 din Legea nr. 302/2004, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, însă nu s-au efectuat toate verificările necesare din perspectiva posibilei existenţe a unor motive de refuz al predării. În acest sens, s-a reţinut că, deşi instanţa de fond a solicitat informaţii suplimentare pentru a verifica aplicabilitatea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care în cuprinsul mandatului european de arestare s-a menţionat că persoana solicitată nu a fost prezentă, personal, la pronunţarea hotărârii de condamnare, acestea nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea lor cu date referitoare la existenţa vreuneia dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. a) - d) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru nr. 2009/299/JAI, preluate în legislaţia naţională în cuprinsul art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În rejudecare, prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2022 dată în Dosarul nr. x/2021 (565/202), în temeiul art. 64 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de judecătorul B., dosarul fiind trimis spre repartizare aleatorie.

La solicitarea Curţii, prin adresa nr. x/2021 din data de 13 aprilie 2022, Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al oraşului Razlog, Bulgaria a transmis informaţiile suplimentare.

La termenul din 29 aprilie 2022, Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate, care a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare bulgare în vederea executării celor două pedepse cu închisoarea, întrucât este nevinovat, şi că nu renunţă la regula specialităţii, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea a apreciat că sesizarea Ministerului Public de punere în executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate este întemeiată.

În acest sens, s-a constatat că persoanei solicitată i-au fost aplicate:

1. pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, prin Sentinţa penală nr. 187820 din 08 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Sofia, definitivă la data de 24 august 2019, pentru comiterea infracţiunilor de ameninţare, prevăzută de art. 144 alin. (3) în legătură cu alin. (1) din C. pen. bulgar, în legătură cu art. 23 alin. (1) din C. pen. bulgar, împotriva persoanei vătămate C., şi de ameninţare, prevăzută de art. 144 alin. (3) în legătură cu alin. (1) din C. pen. bulgar, în legătură cu art. 23 alin. (1) din C. pen. bulgar, împotriva persoanelor vătămate D. şi E. În sarcina sa, s-a reţinut că, la 17 ianuarie 2019, în jurul orei 22:10, aflându-se în localul "F.", din oraşul Sofia, Bulgaria, a ameninţat-o cu moartea pe persoana vătămată C., în faţa căreia i-a fluturat lama unui cuţit, spunându-i că scaunul cu care se fereşte nu o va salva, apoi, la ora 23:00, aflându-se în localul "G.", din acelaşi oraş, le-a ameninţat cu moartea pe persoanele vătămate D. şi E., în mod similar, fluturându-le spre corp lama unui cuţit;

2. pedeapsa de 1 an închisoare, prin Sentinţa penală nr. 502343 din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Razlog, Bulgaria, în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Razlog, definitivă la data de 24 iunie 2021, pentru comiterea infracţiunii de cruzime asupra animalelor, prevăzută de art. 325b alin. (2) pct. 2 apl. III, în legătură cu alin. (1) din C. pen. bulgar, reţinându-se în sarcina sa că, la 01 octombrie 2019, înlăuntrul termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit prin sentinţa penală de condamnare definitivă anterioară, aflându-se în apartamentul nr. x din Hotelul din oraşul Bansko, Bulgaria, a ucis, prin acte de cruzime, un câine dintr-o rasă neidentificată.

În vederea executării acestor pedepse a fost emis mandatul european de arestare din data de 16 noiembrie 2021 de către procurorul din cadrul Procuraturii Raionale Blagoevgrad, secţia Teritorială Razlog, Bulgaria.

Curtea a constatat că nu există nici unul dintre motivele obligatorii de refuz prevăzute, în mod expres, de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, privind lipsa persoanei solicitate (condamnat) de la judecată, invocat de instanţa de control judiciar, care a dispus trimiterea, spre rejudecare, pentru examinarea acestuia, Curtea a avut în vedere adresa din 13 aprilie 2022, prin care Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al oraşului Razlog, Bulgaria, a precizat că judecata în dosarul penal de caracter general nr. x/2019, după registrul Judecătoriei Sofia, Bulgaria, a avut loc în baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei, iar inculpatul, asistat juridic de un apărător, a fost prezent la pronunţarea Sentinţei penale nr. 187820 din 08 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, pe care nu a contestat-o. Ulterior, pe data de 23 octombrie 2019, ora 3:04, persoana solicitată-condamnat a trecut graniţa, intrând în România, fără să se mai întoarcă de atunci. În cuprinsul adresei s-a mai arătat că cele două pedepse cu închisoarea separate urmează să fie executate în regim de detenţie.

Totodată, s-a avut în vedere adresa nr. x/2021 din data de 31 decembrie 2021, prin care Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al oraşului Razlog, Bulgaria, a comunicat primei instanţe de fond că, în ceea ce priveşte cel de-al doilea dosar penal, persoanei solicitate i-a fost înmânată, personal, pe data de 02 octombrie 2019, ordonanţa pentru tragere la răspundere penală emisă de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/2019, după registrul D.R. a M.A.I. oraş Bansko, Bulgaria, iar aceasta a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală adresa sa de la Hotelul din oraşul Bansko, Bulgaria, unde nu a mai fost găsită începând cu data de 15 octombrie 2019, precum şi adresa din Marea Britanie, unde locuieşte mama sa, susţinând că aceasta îl va încunoştinţa prin mesaje, însă toate documentele comunicate la adresa din Marea Britanie au fost restituite intacte. În aceeaşi adresă, s-a mai menţionat că, după mai multe apeluri la numărul de telefon indicat, a răspuns o singură dată un bărbat, care a arătat că nu o cunoaşte şi nu are nici o legătură cu persoana solicitată. În plus, s-a arătat că, în perioada 04 octombrie 2019 - 09 octombrie 2019, persoana solicitată s-a prezentat pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, după care nu a mai fost găsită la hotelul indicat, fiind dată în urmărire naţională pe data de 21 octombrie 2021, iar, pe data de 23 octombrie 2019, a intrat pe teritoriul României, fără să se mai întoarcă.

Prin urmare, Curtea a constatat că organele judiciare bulgare au depus toate diligenţele necesare de a o încunoştinţa pe persoana solicitată cu privire la cea de-a doua procedură penală desfăşurată împotriva sa, de la care, de altfel, aceasta s-a sustras. S-a reţinut, în plus, că persoana solicitată a pus la dispoziţia organelor judiciare adrese şi un număr de telefon la care nu a fost găsită. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că motivul de refuz, care are un caracter facultativ, avut în vedere de către instanţa de control judiciar, nu poate constitui un impediment la predare. Curtea a constatat că statul solicitant prezintă garanţia că, după predare, îi va înmâna persoanei solicitate, personal, cea de-a doua sentinţă penală de condamnare şi că va respecta dispoziţiile naţionale procedurale cu privire la căile de atac, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. IV din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând că nu a consimţit la predare, că nu este vinovat pentru faptele pentru care a fost condamnat şi că nu renunţă la regula specialităţii. Totodată, a apreciat că, în cauză, este incident motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât, deşi nu s-a sustras de la procedura penală desfăşurată împotriva sa, a fost judecată în lipsă de către autorităţile bulgare.

Prin memoriul depus la dosar, dar şi cu prilejul ultimului cuvânt, contestatorul a mai arătat, în esenţă, că, în faţa primei instanţe, i-au fost încălcate drepturile procesuale întrucât în declaraţia dată nu s-au consemnat toate aspectele pe care le-a declarat, i-a fost refuzat dreptul de a depune dovezi în combaterea celor susţinute în mandatul european de arestare, avocatul care l-a asistat nu i-a respectat indicaţiile, iar judecătorul s-a retras din sală înainte de a termina de citit declaraţia. A mai menţionat că, în faţa autorităţilor bulgare, i-a fost refuzat dreptul la un avocat şi la un interpret, că acestea i-au încălcat mai multe drepturi, printre care şi cel la asistenţă medicală, şi că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declaraţia falsificată a unui martor, arătându-se, totodată, nemulţumit de condiţiile de detenţie din Bulgaria. A mai învederat că problemele sale în Bulgaria au început după ce a adus la cunoştinţa Interpol şi a altor organe abilitate mai multe activităţi ilegale desfăşurate de mafia bulgărească.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, se impune a se sublinia că, întrucât la momentul pronunţării Deciziei penale nr. 97 din 22 februarie 2022, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a analizat îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 87 şi art. 97 din Legea nr. 302/2004 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, constatând, cu autoritate de lucru judecat, că acestea sunt întrunite în cauză, verificarea respectivelor cerinţe nu mai poate forma obiectul examinării în prezenta cale de atac, acesta fiind circumscris doar motivelor pentru care în ciclul procesual anterior s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, şi anume eventuala incidenţă a unuia din motivele facultative de refuz al predării prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, potrivit acestui text de lege, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin adresa din 31 decembrie 2021, Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al oraşului Razlog, Bulgaria, a transmis autorităţilor române mai multe informaţii în legătură cu modul în care i-a fost adusă la cunoştinţă desfăşurarea procesului penal ce a format obiectul dosarului penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei oraşului Razlog. În acest sens, s-a arătat că persoanei solicitate i-a fost înmânată, personal, la 02 octombrie 2019, ordonanţa pentru tragere la răspundere penală emisă de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/2019, după registrul D.R. a M.A.I. oraş Bansko, Bulgaria, că aceasta a pus la dispoziţia organelor de anchetă adresa sa de la Hotelul din oraşul Bansko, Bulgaria, şi cea din Marea Britanie, unde locuieşte mama sa, susţinând că îl va încunoştinţa prin mesaje, însă la prima adresă nu a mai fost găsită începând cu data de 15 octombrie 2019, iar toate documentele comunicate la adresa din ţara de origine au fost restituite intacte. În ceea ce priveşte numărul de telefon indicat autorităţilor judiciare bulgare, s-a arătat că, în urma apelurilor telefonice, s-a constatat că acesta ar aparţine unei persoane de sex masculin care a răspuns o singură dată la apel, prilej cu care a precizat că nu o cunoaşte pe persoana solicitată.

În cuprinsul aceleiaşi adrese, s-a mai menţionat că, în perioada 04 octombrie 2019 - 09 octombrie 2019, persoana solicitată s-a prezentat pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, după care nu a mai fost găsită la hotelul indicat, fiind dată în urmărire naţională pe data de 25 octombrie 2021. La data de 23 octombrie 2019, un funcţionar al Direcţiei Poliţie de Frontieră - General Teshevo i-a înmânat persoanei solicitate citaţia pentru a se prezenta la 25 octombrie 2019 la D.R. a M.A.I. oraş Bansko Bulgaria, iar, în aceeaşi zi (23 octombrie 2019, ora 03:04), a fost înregistrată ieşirea acesteia din Republica Bulgaria la pct. de trecere a frontierei Durankulak - Vama Veche. Ulterior, persoana solicitată nu s-a mai întors în Republica Bulgaria.

Totodată, s-a arătat că toate demersurile efectuate de autorităţile judiciare bulgare pentru a-i aduce la cunoştinţa cetăţeanului englez actele de procedură emise în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei oraşului Razlog, Bulgaria, s-au soldat cu eşec, aşa încât acestuia nu i-a fost comunicată Sentinţa nr. 502343 din 09 iunie 2021 a acestei instanţe, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe de altă parte, se constată că, prin adresa din 13 aprilie 2022, Procuratura Raională Blagoevgrad, Departamentul Teritorial al oraşului Razlog, Bulgaria, a precizat că judecata în dosarul penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei Sofia, Bulgaria, a avut loc în baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei, iar inculpatul, asistat juridic de un apărător, a fost prezent la pronunţarea Sentinţei penale nr. 187820 din 08 august 2019 a Judecătoriei Sofia, Bulgaria, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, hotărâre pe care nu a contestat-o, deşi i s-a comunicat faptul că are acest drept. Ulterior, pe data de 23 octombrie 2019, ora 3:04, persoana solicitată a trecut graniţa, intrând în România, fără a se mai întoarce. În cuprinsul adresei s-a mai arătat că cele două pedepse cu închisoarea pronunţate în privinţa sa (de 1 an închisoare şi, respectiv, 8 luni închisoare) urmează să fie executate în regim de detenţie.

Prin urmare, raportat la informaţiile transmise de autorităţile bulgare, se constată că persoana solicitată A. a avut cunoştinţă despre pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 187820 din 08 august 2019 a Judecătoriei Sofia, de vreme ce a fost prezent la pronunţarea acesteia, precum şi despre procesul penal derulat împotriva sa în dosarul penal de caracter general nr. x/2019 al Judecătoriei oraşului Razlog, având în vedere că, la 02 octombrie 2019, a primit ordonanţa de punere sub acuzare în dosarul de urmărire penală nr. x/2019 (registrul D.R. a M.A.I. oraş Bansko, Bulgaria), într-una din zilele din perioada 04 octombrie - 09 octombrie 2019 a participat la o discuţie cu experţii care au efectuat o expertiză legală psihologică-psihiatrică, iar la 23 octombrie 2019 i-a fost înmânată citaţia pentru a se prezenta la 25 octombrie 2019 la D.R. a M.A.I. oraş Bansko, Bulgaria, însă a ales, în mod voit, să părăsească teritoriul acestei ţări, sustrăgându-se de la judecată. Sub acest din urmă aspect, se observă că, deşi a pus la dispoziţia organelor judiciare două adrese şi un număr de telefon pentru a fi citat, persoana solicitată a părăsit adresa de pe teritoriul Bulgariei fără a se mai întoarce în această ţară, documentele transmise de autorităţi la adresa din Marea Britanie s-au restituit fără a fi deschise, iar la numărul de telefon a răspuns o singură dată o persoană de sex masculin care a precizat că nu o cunoaşte pe persoana solicitată.

Faţă de cele ce preced, se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care autorităţile judiciare bulgare au depus toate diligenţele necesare pentru a o încunoştinţa pe persoana solicitată şi cu privire la cea de-a doua procedură penală desfăşurată împotriva sa, de la care aceasta s-a sustras, în cauză nu este incident motivul de refuz facultativ la predare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, aşa cum a susţinut contestatorul.

De altfel, statul solicitant prezintă garanţia că, după predare, îi va înmâna persoanei solicitate, personal, şi cea de-a doua sentinţă penală de condamnare şi că va respecta dispoziţiile naţionale procedurale cu privire la căile de atac, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. iv din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor imputate, Înalta Curte arată că antamarea vinovăţiei ori examinarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât verificarea acestor aspecte revine în competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare ale statului emitent.

Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limba engleză asigurat contestatorului persoană solicitată se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba engleză asigurat contestatorului persoană solicitată se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2022.

GGC - ED