Complicity in fraudulently obtaining EU agricultural funds via inexact lease contracts concluded without mandatory local council authorization and public auction.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 287 din 10 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. să înceapă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1), (2) C. pen., pe a cărui durată, în baza art. 92 alin. (3) coroborat cu art. 93 C. pen., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava sau Primăriei comunei Stulpicani, programul de executare al acestei activităţi urmând să fie stabilit de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C. şi A. să plătească părţii civile suma de 1.307.075 RON, precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de neexecutare a obligaţiilor civile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din 24 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, până la concurenţa sumei de 1.307.075 RON, asupra următoarelor bunuri aflate în proprietatea inculpatului A.:

- teren intravilan în suprafaţă de 5.475 m2, situat în comuna Stulpicani, judeţul Suceava, intabulat în CF nr. x Stulpicani, împreună cu următoarele construcţii edificate pe acest teren: x, în suprafaţă de 63 m2 (şură), x, în suprafaţă de 16 m2 (şură), x, în suprafaţă de 17 m2 (şură), x, în suprafaţă de 89 m2 (grajd), x, în suprafaţă de 17 m2 (şură), x, în suprafaţă de 46 m2 (bucătărie de vară), x, în suprafaţă de 43 m2 (garaj), bunuri dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 februarie 2017 la D. (la un preţ de 29.000 RON) şi contractul de partaj autentificat sub nr. x din 28 februarie 2017 la D.;

- teren intravilan în suprafaţă de 3.375 m2, situat în oraşul Frasin, judeţul Suceava, intabulat în CF nr. x Frasin, bun dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 februarie 2008 la E. (la un preţ de 10.000 RON);

- suma 21.754 RON, aflată în contul bancar x (contract de economisire-creditare), deschis pe numele inculpatului A. la SC F. SA;

- suma 5.494,30 RON, aflată în contul bancar x, deschis pe numele inculpatului A. la SC G. SA;

- tractor, de culoare roşie, în valoare de aproximativ 2.500 euro, potrivit procesului-verbal de stabilire a valorii probabile de circulaţie a bunului nr. x/P/2018 din 24 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava;

- autoutilitară, de culoare roşie, înmatriculată cu numărul x, în valoare de 21.780 RON, potrivit facturii fiscale x din 15 septembrie 2005;

- autoturism, în valoare de aproximativ 5.000 euro, potrivit procesului-verbal de stabilire a valorii probabile de circulaţie a bunului nr. x/P/2018 din 24 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri false depuse la A.P.I.A., Centrul Judeţean Suceava, în vederea obţinerii subvenţiilor agricole în perioada 2010 - 2014, după cum urmează:

- cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 14 mai 2010;

- formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2010;

- contract de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010;

- tabel nominal cu cetăţenii care se asociază în vederea constituirii societăţii civile particulare ce are ca obiect păşunatul animalelor în anul 2010, Anexa nr. 1;

- declaraţie de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 14 mai 2011 - data corectă fiind 14 mai 2010;

- declaraţie de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2010, Anexa nr. 32;

- cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2011;

- formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 20 aprilie 2011;

- contract de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010;

- declaraţie de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 20 aprilie 2011;

- declaraţie de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2011, Anexa nr. 13;

- cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 08 mai 2012;

- formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 08 mai 2012;

- contract de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010;

- declaraţie de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 08 mai 2012 (Anexa nr. II) - fila x bis, campania 2012);

- declaraţie de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2012, Anexa nr. 13;

- formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 05 aprilie 2013;

- declaraţie de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate din 05 aprilie 2013, Anexa nr. II;

- contract de societate civilă particulară nr. x din 05 aprilie 2013;

- declaraţie de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2013, din data de 05 aprilie 2013, Anexa nr. 13;

- formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2014;

- contract de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010;

- declaraţie de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate din 14 mai 2014, Anexa nr. II;

- declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2014 din 14 mai 2014, Anexa nr. 4.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 198,75 RON, aferent procedurii de cameră preliminară, să fie virat din fondurile Ministerului de Justiţie şi să rămână în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 RON aferentă urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, cu intenţie, l-a sprijinit pe inculpatul B., în calitate de reprezentant legal al Societăţii Civile Particulare cu acelaşi nume, în vederea depunerii de către acesta, în perioada 2010 - 2014, la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, a contractului nr. x din 13 mai 2010, prin care a transmis cu titlu gratuit dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 235,40 ha teren păşune aparţinând domeniului privat al UAT comuna Stulpicani pentru o perioadă de 6 ani, document cu caracter inexact încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, precum şi a celor ale Ordinului comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/210/2009, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. (autorul faptei cu privire la care s-a reţinut complicitatea inculpatului A.), s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2014, acesta a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, documente false şi inexacte pentru obţinerea în mod nelegal de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava, după cum urmează: pentru campania 2010, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 14 mai 2010, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2010, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, tabelul nominal cu cetăţenii care se asociază în vederea constituirii societăţii civile particulare ce are ca obiect păşunatul animalelor în anul 2010 (Anexa nr. 1), declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 14 mai 2010, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2010 (Anexa nr. 32) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A.

în valoare de 243.561,41 RON; pentru campania 2011, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2011, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 20 aprilie 2011, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 20 aprilie 2011, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2011 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A.

în valoare de 337.427,45 RON; pentru campania 2012, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 08 mai 2012, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 08 mai 2012, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 08 mai 2012 (Anexa nr. II), declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2012 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A.

în valoare de 342.637,43 RON; pentru campania 2013, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 05 aprilie 2013, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 05 aprilie 2013 (Anexa nr. II), contractul de societate civilă particulară nr. x din 05 aprilie 2013, declaraţie de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2013 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A.

în valoare de 361.768,35 RON; pentru campania 2014, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2014, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate din 14 mai 2014 (Anexa nr. II), declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2014 din 14 mai 2014 (Anexa nr. 4) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A.

în valoare de 21.680,36 RON, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (cinci acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte documentele în baza cărora au fost obţinute subvenţii, instanţa de fond a reţinut, cu privire la documentul inexact (contractul de arendare nr. x din 13 mai 2010), că acesta a fost depus la fiecare dintre dosarele de subvenţie aferente perioadei 2010 - 2014, iar din cuprinsul său rezultă că ar fi fost încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, reprezentat prin inculpatul A., în calitate de primar, care a arendat inculpatului B., în calitate de reprezentant legal al Societăţii civile particulare "B.", suprafaţa de 235,40 ha teren agricol categoria păşune, situat în comuna Stulpicani, judeţul Suceava, iar la rubrica "preţul contractului" nu a fost inserată suma datorată cu titlu de arendă.

Referitor la posibilitatea ca inculpatul A. să încheie acest contract prin încredinţare directă, prima instanţă a constatat că această modalitate de atribuire nu poate fi reţinută întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, "(1) Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii. (2) Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii."

Deşi în cuprinsul contractului au fost menţionate dispoziţiile Legii nr. 16/1994 şi ale Legii nr. 347/2004, cadrul legal invocat de apărare pentru a justifica atribuirea directă a acestui contract, s-a constatat că niciuna dintre cele două legi nu prevede dispoziţii derogatorii de la Legea nr. 215/2001 în ceea ce priveşte obligativitatea existenţei unei hotărâri a Consiliului local şi organizarea unei licitaţii publice.

Dintre toate contractele de arendă încheiate în perioada respectivă, acesta a fost singurul care face referire la Legea nr. 347/2004, trimitere care a fost invocată de inculpatul A., în sensul că i-ar permite să încheie contractul fără o organizare a licitaţiei şi fără o hotărâre a Consiliului local. S-a subliniat, însă, că Legea nr. 347/2004 se referă la încheierea contractelor de arendă pe o perioada de 6 ani consecutivi, prevedere care nu este incidentă în cauză, întrucât în anul 2009 precedentul contract de arendă fusese deja reziliat, respectiva arendă pierzând caracterul consecutiv.

S-a mai arătat că în cuprinsul actului adiţional la contractul nr. x din 13 mai 2010 s-a făcut trimitere la dispoziţiile Ordinului comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/210/2009 pentru modificarea şi completarea Strategiei privind organizarea activităţii de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor la nivel naţional, pe termen mediu şi lung, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice nr. 226/235/2003. Acest ordin prevede, însă:

"Responsabilităţi ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor: a) Pentru punerea în valoare a pajiştilor şi folosirea optimă a acestora, consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, în baza cererilor solicitanţilor, încheie contracte de concesiune în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, pentru o perioadă minimă recomandată de 10 ani, proporţional cu efectivele de animale deţinute în exploataţie. b) Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor trebuie să iniţieze procedura de concesionare până la data de 1 februarie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local al comunei, oraşului, respectiv al municipiului."

Astfel, tocmai actul normativ la care s-a făcut trimitere în actul adiţional reglementează în mod expres obligativitatea ca aceste contracte să fie atribuite în baza hotărârilor Consiliului local şi în urma organizării unei licitaţii publice.

Deopotrivă, instanţa de fond a mai observat, în ceea ce priveşte contractul nr. x din 13 mai 2010, că acesta este diferit de celelalte contracte de arendă (cu excepţia celor încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2013), întrucât este singurul în cuprinsul căruia s-a făcut trimitere expresă la Ordinul comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/210/2009 şi s-a menţionat că este încheiat de către Consiliul Local Stulpicani. Astfel, contractul a fost perfectat pentru a crea în faţa reprezentanţilor A.P.I.A. impresia respectării acestui ordin şi implicit pentru a se autoriza acordarea de subvenţii. Or, tocmai respectivul ordin impune, printre altele, ca arendarea să se realizeze în baza unei hotărâri a consiliului local şi după organizarea unei licitaţii publice.

S-a apreciat că faptul că în cuprinsul actului adiţional se fac referiri la Ordinul comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/210/2009 numai în ceea ce priveşte respectarea încărcăturii de animale raportat la suprafaţa de păşunat nu semnifică că acest ordin se aplică numai în ceea ce priveşte această chestiune. Prin referirea la ordin s-a atestat că inculpatul A. a avut cunoştinţă de acesta şi, implicit, de faptul că era necesar să existe o hotărâre a consiliului local şi o procedură de licitaţie publică.

Instanţa de fond a reţinut, astfel, că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă implicarea inculpatului A., care l-a sprijinit pe inculpatul B., în vederea depunerii de către acesta, în perioada 2010 - 2014, la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, a contractului nr. x din 13 mai 2010, document având caracter inexact, încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

În cuprinsul contractului nr. x din 13 mai 2010, inculpatul B. figurează în calitate de reprezentant legal al Societăţii civile particulare "B.", iar în contractul de societate civilă particulară se menţionează la rubrica "administrarea societăţii" că acesta gestionează activitatea, în calitate de arendaş, potrivit contractului de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010.

S-a reţinut că actele juridice ar fi trebuit să urmeze o succesiune cronologică firească, respectiv iniţial să fie înfiinţată societatea civilă particulară şi apoi această entitate să încheie contractul de arendă, or această succesiune lipseşte, referirile din cuprinsul celor două documente fiind reciproce. Mai mult, ambele contracte au aceeaşi eroare materială cu referire la Ordinul comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/220/2009, numărul corect al Ordinului fiind nr. 541/210/2009.

Deopotrivă, prima instanţă a reţinut că lipsa inserării preţului contractului constituie un element suplimentar în susţinerea caracterului inexact al documentului şi a faptului că a fost întocmit exclusiv pentru a permite inculpatului B. să solicite subvenţie pentru respectiva suprafaţă de păşune, în lipsa unei hotărâri a Consiliului local care să stabilească un preţ al contractului acesta neputând fi menţionat în cuprinsul actului.

Contrar susţinerilor apărării, s-a considerat că faptul că acest contract a fost încheiat de către juristul instituţiei nu reprezintă o "garanţie de legalitate", din probatoriul administrat reieşind că documentul a fost redactat la cererea inculpatului A., care i-a spus martorului că actul va fi completat ulterior. De asemenea, împrejurarea că dreptul la acţiunea civilă în ceea ce priveşte anularea acestui contract ar fi fost prescris nu afectează caracterul de document inexact al acestuia, condiţie esenţială de tipicitate pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

Instanţa a constatat că respectivul contract a fost încheiat de reprezentantul unităţii administrativ teritoriale, însă acesta putea să exercite reprezentarea numai în condiţiile legii, respectiv în punerea în executare a unei hotărâri a Consiliului local şi după finalizarea unei licitaţii publice. Contractul nr. x din 13 mai 2010 nu este un document fals, ci unul inexact, în sensul că se prezintă o situaţie neconformă cu realitatea, respectiv încheierea unui contract în condiţiile legii, cu toate că cerinţele legale pentru încheierea unui astfel de contract nu au fost respectate.

Ca atare, s-a reţinut caracterul de document inexact al contractului nr. x din 13 mai 2010 prin prisma faptului că acesta a fost întocmit pentru a crea aparenţa că este încheiat de către Consiliul local în urma organizării unei licitaţii publice, în conformitate cu Ordinul comun M.A.P.D.R. - M.A.I. nr. 541/210/2009, şi pentru a autoriza, astfel, acordarea de subvenţii pentru inculpatul B.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul a constatat că faptele deduse judecăţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpatul A. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. Deopotrivă, s-a reţinut că individualizarea sancţiunii trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii. Astfel, s-a reţinut că inculpatul A. a ajutat la săvârşirea unei infracţiuni care incriminează fraudele privind fondurile europene, punând la dispoziţia inculpatului B. un document inexact, esenţial pentru a-i facilita acestuia obţinerea fondurilor. În procesul de individualizare, s-a avut în vedere şi prejudiciul foarte mare produs, dar şi faptul că în activitatea de sprijinire realizată, inculpatul a nesocotit toate normele legale pe care ar fi trebuit să le respecte în calitate de primar al unei localităţi.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, s-a reţinut că acesta este militar de carieră, are studii superioare şi este respectat în cadrul comunităţii (îndeplinind mai multe mandate de primar), circumstanţe care, alături de faptul că anterior comiterii infracţiunii, acesta a avut un comportament corect în societate, dar şi de vârsta şi experienţa sa profesională, au fundamentat concluzia instanţei de fond în sensul că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea ei, acuzatul nu va mai comite noi infracţiuni, motiv pentru care, în temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

Din perspectiva laturii civile, tribunalul a constatat că, prin adresa din 19 iulie 2018, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.307.075 RON, reprezentând valoarea totală plătită fermierului B. în campaniile agricole 2010 - 2014, precum şi faptul că aceasta a depus la dosar documentele prin care au fost virate sumele de bani aferente respectivelor campanii, care s-au coroborat cu extrasele ridicate de la unităţile bancare unde inculpatul menţionat avea conturi deschise.

Drept urmare, în temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., C. şi A. să plătească acesteia suma de 1.307.075 RON, precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, printre alţii, inculpatul A., solicitând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I ori art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi arătând, în esenţă, că legea nu incriminează/califică drept infracţiune crearea unui document inexact, ci doar folosirea acestuia, or, în cauză, nu i s-a imputat o asemenea faptă. Astfel, s-a apreciat că nu există elementul material specific laturii obiective a infracţiunii prevăzute art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, inculpatul neajutând în vreun mod la folosirea presupusului document inexact, acţiune ce se situează temporal ulterior încheierii contractului de arendă (presupusul document inexact) şi care nu a fost reţinută în sarcina sa pentru a putea fi circumscrisă complicităţii. Mai mult, apelantul a arătat că nu există un document ce poate fi calificat ca fiind inexact, din moment ce contractul reflectă o stare de fapt corespunzătoare realităţii juridice şi a produs efecte constând în conferirea posesiei terenului arendat inculpatului B. De asemenea, potrivit legii civile, contractul de arendare nu are niciun viciu care să îi afecteze valabilitatea, fiind redactat de juriştii unităţii administrativ teritoriale, iar inculpatul A. a fost persoana abilitată să îl încheie şi să îl semneze în calitate de reprezentant al acesteia. În plus, s-a invocat lipsa elementelor de tipicitate ale complicităţii sub aspectul laturii subiective, inculpatul neacţionând cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Prin Decizia penală nr. 134 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva încheierilor din 20 ianuarie 2021 şi 17 martie 2021, precum şi a Sentinţei penale nr. 287 din 10 septembrie 2021, toate pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, a desfiinţat, în parte, cele două încheieri menţionate, şi, în rejudecare:

A înlăturat dispoziţia din încheierea din 20 ianuarie 2021, respectiv "Respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpaţilor B. şi C., privind constatarea nulităţii declaraţiilor de martor date de inculpaţii B. şi C. la datele din 14 iunie 2017 şi 27 iulie 2018 şi excluderea fizică a acestora şi cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. de constatare a nulităţii declaraţiei de martor dată de inculpatul A. la data de 14 iunie 2017 şi excluderea fizică a acesteia, ca neîntemeiate.", precum şi dispoziţia din încheierea din 17 martie 2021, respectiv "Respinge cererea formulată de avocat H. de constatare a nulităţii a declaraţiilor de martori date de inculpaţii din prezenta cauză în cursul urmăririi penale şi excluderea fizică a acestora de la dosarul cauzei".

A constatat că prin încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în cauză, s-a dispus excluderea juridică şi fizică din materialul probator de la urmărirea penală a declaraţiilor date de inculpaţii B., C. şi A., în calitate de martori, în data de 14 iunie 2017, aflate la filele x d.u.p. şi a declaraţiei dată de inculpata C. în calitate de martor, în data de 27 iulie 2018, aflată la filele x d.u.p.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierilor din 20 ianuarie 2021 şi 17 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava, precum şi dispoziţiile Sentinţei penale nr. 287 din data de 10 septembrie 2021.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza tragerii la răspundere penală a inculpaţilor B., C. şi A., cu raportare amplă şi detaliată la probele de la dosar, se regăsesc în considerentele sentinţei apelate, astfel că instanţa de control judiciar nu le-a mai reluat, achiesând în totalitate la cele reţinute de către tribunal cu privire la infracţiunile de care inculpaţii sunt acuzaţi.

Aşadar, s-a reţinut că, în mod judicios, instanţa de fond a concluzionat că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, cu intenţie, l-a sprijinit pe inculpatul B., în calitate de reprezentant legal al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), în vederea depunerii de către acesta, în perioada 2010 - 2014, la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, a unor documente având caracter inexact, pentru obţinerea pe nedrept de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia de păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava. Astfel, în scopul de a-i asigura inculpatului B. accesul nelegal la obţinerea de subvenţii A.P.I.A., la data de 13 mai 2010, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, inculpatul A. a încheiat în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, dar fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, contractul denumit "de arendare" nr. x din 13 mai 2010 cu inculpatul B., în calitate de reprezentant al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), prin care a transmis cu titlu gratuit dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 235,40 ha teren păşune aparţinând domeniului privat al UAT comuna Stulpicani pentru o perioadă de 6 ani, document cu caracter inexact, care a fost utilizat de către inculpatul B. la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, în campaniile agricole 2010 - 2014, înlesnind astfel, cu intenţie, obţinerea de către acesta din urmă în mod nelegal de subvenţii pentru acest teren în cuantum total de 1.307.075 RON (243.561,41 RON - 2010; 337.427,45 RON - 2011; 342.637,43 RON - 2012; 361.768,35 RON - 2013; 21.680,36 RON - 2014).

Cu privire la autorul faptei, inculpatul B. (agricultor), s-a reţinut că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (cinci acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2010 - 2014, în calitate de reprezentat al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), cu rea-credinţă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi cu complicitatea inculpaţilor A. şi C., a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, documente false şi inexacte pentru obţinerea în mod nelegal de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava, după cum urmează:

- pentru campania 2010, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 14 mai 2010, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2010, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, tabelul nominal cu cetăţenii care se asociază în vederea constituirii societăţii civile particulare ce are ca obiect păşunatul animalelor în anul 2010 (Anexa nr. 1), declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 14 mai 2010, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2010 (Anexa nr. 32) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 243.561,41 RON;

- pentru campania 2011, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2011, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 20 aprilie 2011, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 20 aprilie 2011, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2011 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 337.427,45 RON;

- pentru campania 2012, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 08 mai 2012, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 08 mai 2012, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 08 mai 2012 (Anexa nr. II); declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2012 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 342.637,43 RON;

- pentru campania 2013, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 05 aprilie 2013, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 05 aprilie 2013 (Anexa nr. II), contractul de societate civilă particulară nr. x din 05 aprilie 2013, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2013 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 361.768,35 RON;

- pentru campania 2014, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2014, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate din 14 mai 2014 (Anexa nr. II), declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2014 din 14 mai 2014 (Anexa nr. 4) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 21.680,36 RON.

Analizând criticile formulate în cadrul motivelor de apel de către inculpatul A., Curtea le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 181 din Legea nr. 78/2000, în vigoare atât la data comiterii faptei, cât şi la data judecării cauzei, "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.".

Prin Decizia nr. 481 din 13 iulie 2021, Curtea Constituţională a reţinut că art. 181 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că sintagma criticată ("document inexact/incomplet") nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa i se poate desprinde cu uşurinţă înţelesul, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greşite ori le lipseşte una sau mai multe părţi care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situaţia de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficienţe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea lui. De asemenea, Curtea a constatat că noţiunile de "inexact" sau "incomplet" nu sunt definite de legea penală şi nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituţional utilizează într-un act normativ o definiţie legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înţelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înţeles decât cel obişnuit. Or, noţiunile în discuţie au valenţele conferite în limbajul obişnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greşit ori incorect. În acest fel, un document "inexact/incomplet" este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. S-a arătat, prin aceeaşi decizie, că atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanţa se va raporta şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă.

Totodată, Curtea a reţinut că, în legislaţie şi doctrină, actul juridic civil are două înţelesuri. Unul vizează manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenţia de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, respectiv suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voinţă este necesară şi suficientă pentru ca actul juridic să ia naştere, în mod valabil, în anumite situaţii această manifestare de voinţă trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea faţă de terţi (când - pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui - trebuie întocmit un înscris).

Aşa fiind, caracterul "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. A reţinut Curtea, însă, că, dată fiind multitudinea situaţiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcţie de destinaţia fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală, iar o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii.

În continuare, pentru a conchide asupra aspectului analizat, instanţa de apel a reţinut că documentele sau declaraţiile false sunt acelea care nu reflectă realitatea, sunt apte prin ele însele să producă efecte juridice şi sunt rezultatul comiterii infracţiunilor de fals în înscrisuri ori fals în declaraţii. Documentele inexacte sunt acelea care nu reflectă realitatea, nu sunt apte prin ele însele să producă efecte juridice (de exemplu, emană de la un organ necompetent sau au fost adoptate cu încălcarea unor dispoziţii legale obligatorii pentru valabilitatea lor, fiind lovite de nulitate absolută), dar pot produce unele consecinţe juridice prin folosirea lor în scopul inducerii în eroare a unor persoane; nu sunt rezultatul comiterii unor infracţiuni de fals în înscrisuri sau fals în declaraţii (nu există o activitate de falsificare în sensul art. 320 - art. 322, art. 326 C. pen.), dar pot constitui mijlocul fraudulos în cazul infracţiunilor comise prin inducere în eroare (ca de exemplu cele prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000). Documentele incomplete sunt tot acte inexacte care, însă, nu reflectă realitatea, din cauza omiterii inserării anumitor date esenţiale în cuprinsul lor.

Ca element material reglementat de art. 181 din Legea nr. 78/2000, "folosirea" semnifică o acţiune de utilizare sau întrebuinţare a documentelor ori declaraţiilor false, inexacte sau incomplete, în perioada de strângere a documentaţiei care, ulterior, va fi prezentată de responsabilul legal de proiect autorităţii competente, iar "prezentarea" unor astfel de documente presupune înfăţişarea acestora pentru a fi examinate şi apreciate prin prisma criteriilor de eligibilitate ale proiectului şi de îndeplinire a condiţiilor de plată.

Raportând considerentele teoretice expuse la speţă, instanţa de control judiciar, în acord cu cele prezentate de către acuzare cu privire la cadrul legal aplicabil în cauză, a reţinut că, prin O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asocieri în agricultură, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost autorizat să gestioneze fondurile europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Fondul European de Garantare Agricolă (F.E.G.A.) şi Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.), cu respectarea plafoanelor anuale şi a angajamentelor bugetare, încheiate sau convenite între Comisia Comunităţii Europene şi Guvernul României, precum şi fondurile din bugetul naţional.

Prin acelaşi act normativ (art. 4 alin. (2), Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) a fost desemnată instituţia responsabilă pentru implementarea schemelor de plăţi directe pentru agricultură, având ca sursă de finanţare Fondul european pentru garantare în agricultură (F.E.G.A.), Fondul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală (F.E.A.D.R.), precum şi fonduri din bugetul naţional.

Astfel, începând cu data de 01 ianuarie 2007, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a demarat procesul de implementare a măsurii de sprijin pentru fermieri finanţat din bugetul general al Comunităţilor Europene în scopul alocării de subvenţii fermierilor români, sub forma unor plăţi directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafaţă (SAP.S.), precum şi măsuri de sprijin finanţate din bugetul naţional, ca plăţi directe complementare (P.N.D.C.).

Fondul European de Garantare Agricolă (F.E.G.A.) este reglementat la nivel comunitar prin Regulamentul CE nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune şi reprezintă un instrument financiar care intervine în susţinerea pieţelor agricole, finanţând, în co-gestiune cu statele membre, cheltuielile privind reglarea pieţelor agricole, plăţi directe către fermieri, refinanţarea exporturilor produselor agricole şi măsuri de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă a Uniunii Europene.

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.) are acelaşi cadru de reglementare, şi anume Regulamentul CE nr. 1290/2005 şi finanţează programele de dezvoltare rurală în sistem de co-gestiune cu statele membre, reprezentând, la nivel naţional, o continuare a Programului SAPARD. Direcţiile de finanţare F.E.A.D.R. vizează şi creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi silvic, precum şi creşterea calităţii vieţii în zonele rurale, prin diversificarea economiei din aceste zone.

În cadrul Uniunii Europene, normele pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune sunt prevăzute, în mod expres, în Regulamentul CE nr. 1782 din 29 septembrie 2003. Actul normativ condiţionează plata subvenţiilor către agricultori de respectarea normelor în materie de terenuri, de producţie şi de activitate agricolă. Aceste norme urmăresc integrarea şi organizarea comună a pieţei europene, a standardelor de mediu, de siguranţă a produselor alimentare, de sănătate animală, precum şi cele de bune condiţii agricole şi de mediu. De asemenea, prin măsurile impuse se încearcă evitarea, pe cât posibil, a situaţiilor în care terenurile agricole sunt abandonate şi menţinerea acestora în bune condiţii agricole şi de mediu, la standarde caracteristice zonelor în care se află, precum şi în funcţie de tipurile de exploatare agricole existente. În cazul nerespectării acestor standarde de către statele membre ale Uniunii Europene, pot fi luate măsurile de suspendare a ajutorului direct, în mod parţial sau integral.

Pentru aplicarea sistemului integrat de administrare şi control, procedurile privind primirea şi procesarea cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anii 2010-2014 au fost prevăzute în Instrucţiunile Generale emise de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Schema de Plată Unică pe Suprafaţă este un instrument de sprijin al producătorilor agricoli, constând în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătită anual, independent de producţia realizată (art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006). Calitatea de beneficiar al plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă poate fi deţinută atât de persoane fizice, cât şi de persoane juridice, care exploatează terenul agricol pentru care solicită plată, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească mai multe condiţii generale, printre care: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha (noţiunea de teren agricol cuprinde următoarele categorii de folosinţă: teren arabil destinat cultivării pentru producţia de cereale, plante industriale, legume, fructe etc.; pajişti permanente, respectiv păşuni şi fâneţe, utilizate pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje; vii şi pepiniere viticole; culturi permanente; grădini familiale); să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor; să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei; să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Prin Ordinul M.A.D.R. nr. 246 din 23 aprilie 2008 s-a detaliat noţiunea de "documente doveditoare ale dreptului de folosinţă şi utilizarea terenului" şi, astfel, la art. 4 alin. (1) s-a statuat că documentele doveditoare solicitate producătorului agricol (conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006) privind utilizarea terenului agricol sunt [...] după caz, titlul de proprietate, sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contract de concesiune, contract de închiriere, contractul de asociere în participaţiune sau altele asemenea. În art. 5 al aceluiaşi ordin se prevede că, pentru acordarea plăţii unice pe suprafaţă pentru pajiştile comunale utilizate pentru păşunat sau producerea de fân necesar creşterii animalelor, documentele solicitate sunt cele prevăzute la art. 4; la acestea, după caz, se anexează adeverinţa eliberată de consiliul local din care să reiasă poziţia din Registrul agricol şi numărul de animale, pe specii şi categorii, respectiv copie a facturii de valorificare a fânului recoltat de pe suprafeţele de păşune sau copie a documentelor care atestă efectuarea lucrărilor de întreţinere a păşunii. Conform alin. (2) al art. 5 din Ordinul M.A.D.R. nr. 246 din 23 aprilie 2008, consiliile locale pot atribui spre folosinţă pajiştile comunale prin contract de arendare, contract de concesionare, contract de administrare, contract de închiriere, crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum şi formelor asociative ale crescătorilor de animale, iar alin. (6) stabileşte că, în cazul pajiştilor comunale, dovada utilizării suprafeţelor de păşune se face pe baza contractelor de păşunat dintre fermieri şi consiliile locale, în calitate de administratori ai pajiştilor comunale, din care trebuie să reiasă suprafaţa utilizată pentru păşunat.

Aşadar, din interpretarea textelor de lege menţionate anterior rezultă că o persoană fizică sau juridică poate formula o cerere de plată pentru Schemele de sprijin pe suprafaţă doar în condiţiile în care este fermier şi utilizator de terenuri agricole, în baza unor documente perfect valabile, identificate în cererea de plată depusă la Agenţia de Plată şi Intervenţie pentru Agricultură.

Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 a fost modificat prin Ordinul nr. 118 din 03 martie 2009, fiind introdus art. 11, prin care s-au definit termenii de "păşuni permanente", "iarbă şi alte plante erbacee" şi "fâneţe", iar conform art. 5 alin. (1), pentru acordarea plăţii unice pe suprafaţă pentru păşunile comunale, documentele solicitate sunt cele prevăzute la art. 4, la care se anexează: a. copie a cardului de exploataţie conform Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 83/2008; b. copie a documentelor care atestă efectuarea lucrărilor de păşune şi/sau declaraţie pe propria răspundere, după caz: păşunatul cu animale, cosire a fânului; regenerări (însămânţări şi supraînsămânţări); administrare de fertilizanţi şi amendamente; lucrări de curăţare şi altele asemenea.

Aprobarea cererii de plată pe suprafaţă pentru toate campaniile agricole din perioada 2010 - 2014 era condiţionată de respectarea de către fermier a angajamentelor cuprinse în partea a III-a a formularului cererii de plată, în sensul utilizării terenului şi întreţinerii acestuia în bune condiţii agricole şi de mediu. Noţiunea de "bune condiţii agricole şi de mediu" a fost definită la art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 125/2006, ca fiind acele obligaţii care trebuie respectate de fermieri pentru a beneficia de plăţi directe în cadrul SAPS şi PNDC din sectorul vegetal, plăţi pentru culturi energetice şi plăţi separate pentru zahăr. Acest articol a fost abrogat prin O.G. nr. 16/26 august 2009.

Normele G.A.E.C. (Good Agricultural and Enviromental Conditions) au fost preluate din legislaţia comunitară, respectiv art. 5 din Regulamentul CE nr. 11 1782/2003 şi implementate în legislaţia naţională prin Ordinul comun al M.A.P.D.R. şi M.M.G.A. nr. 791/2006 pentru definirea bunelor condiţii agricole şi de mediu în România. Aceste condiţii de agro-mediu sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de terenuri agricole care solicită plăţi directe în cadrul SAP.S., deoarece administrarea corectă a suprafeţelor agricole are ca rezultat creşterea productivităţii şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător, evitându-se astfel, abandonarea terenurilor agricole. Concret, obligaţiile impuse fermierilor care solicită plăţi direct în cadrul SAP.S. au ca scop următoarele: protecţia solului; eliminarea eroziunii; eliminarea materiei organice; menţinerea structurii solului; menţinerea suprafeţelor de pajişti permanente (art. 1 din Ordinul nr. 791/2006).

În concluzie, orice persoană care completa, în termenul legal, o cerere de plată înregistrată ulterior în Sistemul Integral de Administrare şi Control (I.A.C.S.) al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în scopul de a beneficia de sprijin în cadrul SAP.S. (Schema de Plată Unică - pe suprafaţă), trebuia să îndeplinească următoarele condiţii de eligibilitate: să aibă calitatea de fermier, astfel cum rezultă din art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006; să fie utilizator al unor suprafeţe agricole, conform art. 6 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006; să deţină şi să prezinte actele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/23.04.2008; să întreţină suprafeţele agricole în bune condiţii agricole şi de mediu, conform art. 7 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 1 din Ordinul M.A.D.R. nr. 791/2006.

Orice neregulă sau fraudă, astfel cum sunt definite la art. 2 din O.G. nr. 79/2003 (ulterior, art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011), intervenită pe parcursul încheierii sau derulării contractului de finanţare care prejudiciază bugetul Uniunii Europene, precum şi bugetul din care provine cofinanţarea, printr-o cheltuială necuvenită, presupune restituirea sumei încasate.

Frauda reprezintă infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, incriminată de C. pen. ori de alte legi speciale. După cum s-a menţionat, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiune folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Fondurile astfel obţinute reprezintă paguba adusă proiectului. Atunci când sumele de bani provin şi de la bugetul de stat (naţional sau local), fapta întruneşte elementele aceleiaşi infracţiuni, respectiv art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în acest sens fiind Decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 02 iunie 2016).

În acord cu Tribunalul Suceava, instanţa de apel a reţinut că actul ce apare ca fiind încheiat la 13 mai 2010, denumit contract de societate civilă particulară cu crescătorii de animale din comuna Stulpicani, act prin care se înfiinţează această societate particulară pe o durată de 5 ani, având ca obiect exploatarea terenurilor agricole şi păşunatul animalelor, şi prin care inculpatului B. îi este atribuită calitatea de reprezentant al societăţii civile particulare, iar crescătorilor de animale calitatea de membri ai societăţii, nu are corespondent în realitatea obiectivă, această formă de asociere neexistând în fapt. S-a evidenţiat din probele administrate că Societatea Civilă particulară B. nu a existat în fapt, având doar un caracter scriptic, îndeplinirea acestei formalităţi fiind realizată cu singurul scop ca inculpatul B. să aibă acces la subvenţiile A.P.I.A. prin atestarea în această manieră a utilizării terenurilor arendate.

Prin apărările formulate cu privire la pretinsa legalitate a contractului de arendă nr. x din data de 13 mai 2010, de către inculpatul A., precum şi de către inculpatul B., s-a arătat că acest contract a fost întocmit de către juristul primăriei I., persoană care, potrivit atribuţiilor sale de serviciu, este garantul respectării dispoziţiilor legale în materia actelor juridice încheiate de către unitatea teritorial administrativă. S-a susţinut că nu se poate imputa nici inculpatului A., nici inculpatului B. că acest contract de arendare a fost încheiat în baza Legii arendării nr. 16/1994 şi a Legii muntelui nr. 347/2004, în condiţiile în care juristul a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile legale precizate mai sus pentru încheierea contractului de arendare. De asemenea, s-a solicitat să se observe că atât contractul de arendă anterior nr. x din 28 mai 2008, cât şi contractul de arendă nr. x din 13 mai 2010 au fost întocmite în baza celor două legi, care erau în vigoare la momentul încheierii contractelor şi care permiteau încredinţarea suprafeţei de teren direct arendaşului fără a fi necesară organizarea vreunei licitaţii.

Apărarea a mai învederat că atât acuzarea, cât şi instanţa de fond se află în eroare cu privire la dispoziţiile legale aplicabile contractului de arendă, întrucât dispoziţiile legale evocate de către acestea, respectiv art. 5 şi art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, fac referire în mod expres la contractul de concesionare şi contractul de închiriere şi au caracter general, privind bunuri generice şi nereglementând contractul de arendare a terenurilor. În cazul de faţă sunt incidente dispoziţiile legale speciale (specifice) pentru arendarea terenurilor şi nu cele generice, respectiv Legea nr. 16/1994 a arendării şi Legea nr. 347/2004 a muntelui, unde legiuitorul face referire în mod expres la arendarea terenurilor/pajiştilor montane, apreciindu-se că este evidentă aplicabilitatea principiului de drept "specialia generalibus derogant". A învederat apărarea că există la dosarul cauzei peste 200 de contracte de arendă încheiate în perioada de timp proximă (anterioare, concomitente, ulterioare) contractului de arendă din prezenta cauză, toate fiind încheiate în baza Legii nr. 16/1994 a arendării. În acest context, s-a susţinut că nu era necesară o aprobare a Consiliului Local, motiv pentru care presupusul caracter inexact al contractului de arendare invocat de către acuzare nu poate exista.

Instanţa de apel a reţinut că aceste apărări nu au caracter de noutate, fiind formulate şi în faţa tribunalului, care a răspuns pertinent şi argumentat fiecărui motiv de critică invocat de către inculpaţi.

Analizând conţinutul Legii arendării nr. 16/1994 şi a Legii muntelui nr. 347/2004, în vigoare la data încheierii contractului de arendare, Curtea de Apel Suceava a observat că cele două legi reprezintă dreptul comun în materie aplicabil ori de câte ori nu există dispoziţii speciale derogatorii care să instituie condiţii suplimentare în acest sens. Or, din această perspectivă, s-a observat că, în speţă, este vorba despre un contract de arendare încheiat cu o instituţie publică locală, având ca obiect o suprafaţă de teren păşune aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

În acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut că art. 36 din acest act normativ, în vigoare la data încheierii contractului de arendă, prevede expres următoarele: 1) Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenta altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. 2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local; b) atribuţii privind dezvoltarea economică-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului; c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului. De asemenea, la alin. (5) al aceluiaşi articol, se stabileşte faptul că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local: a) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii şi b) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii.

Acelaşi act normativ stipulează, în cuprinsul art. 123 alin. (1) şi (2), următoarele: (1) Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii. 2) Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.

În acord cu acuzarea, curtea de apel a apreciat că contractul de arendare nu este decât o variaţiune a contractului de închiriere, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 215/2001, consiliul local trebuia să hotărască darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor prin adoptarea unei hotărâri şi organizarea unei licitaţii. Organizarea licitaţiei era obligatorie, conform dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. Or, o asemenea procedură nu a fost urmată la încheierea contractului de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 supus analizei în cauză, prin adresa din 23 mai 2018 a UAT comuna Stulpicani comunicându-se că la baza perfectării respectivului contract nu a existat o hotărâre a consiliului local.

Aşadar, s-a constatat că, nefiind respectate dispoziţiile legale anterior expuse, este dovedit că inculpatul A., în calitate de primar, a atestat în mod mincinos faptul că acţionează în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani (astfel cum se stipulează în contractul de arendare înregistrat cu nr. x din 13 mai 2010), în condiţiile în care titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv unitatea administrativ teritorială, prin consiliul local, nu îşi dăduse acordul pentru înstrăinarea temporară a dreptului de folosinţă asupra păşunilor. Or, potrivit art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, primarul asigură, printre altele, punerea în aplicare a legilor şi a hotărârilor consiliului local.

Cu privire la motivul neaplicării dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 cu ocazia încheierii contractului de arendă, A. a justificat că, la acel moment, nu existau norme metodologice de aplicare a legii respective. Or, Curtea de Apel Suceava a apreciat că dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 erau clare şi instituiau obligaţia autorităţii publice locale de a urma o procedură de licitaţie publică pentru închirierea păşunilor care au făcut obiectul contractului de arendare încheiat cu B. Dovadă în acest sens stau celelalte contracte de concesionare/închiriere încheiate de Consiliul Local al comunei Stulpicani cu diverse persoane fizice sau asociaţii de crescători de animale, în perioada 2010 - 2014, şi care aveau ca obiect păşunea comunală, astfel cum rezultă din adresa din 10 ianuarie 2019 a Primăriei comunei Stulpicani, contracte ce au avut la bază o hotărâre a consiliului local prin care primarul A. a fost împuternicit să le încheie şi conţin cuantumul arendei.

Contrar celor susţinute de apărare, instanţa de apel a observat că răspunsul dat de Primărie la solicitarea organelor de urmărire penală în sensul mai sus menţionat este corect, în condiţiile în care solicitarea a vizat doar contractele ce au avut ca obiect păşunea comunală, aspect ce prezintă interes în speţă, întrucât acesta este şi obiectul contractului supus analizei. Or, organele judiciare au obligaţia de a analiza dispoziţiile legale aplicabile pentru darea în folosinţă, de către unitatea administrativ teritorială, către persoane fizice sau juridice (asociaţii), a păşunii comunale, pentru păşunatul animalelor, caz în care este evident că legislaţia specială din materia administraţiei publice este aplicabilă. Aşadar, titulatura dată contractului este mai puţin importantă (închiriere, concesionare, arendare), ceea ce prezintă importanţă fiind voinţa reală a părţilor cu privire la obiectul contractului, scopul acestuia, precum şi obligaţiile şi drepturile asumate. Astfel, în mod corect, contractul de arendă ce face obiect al acuzării a fost supus analizei, din perspectiva legalităţii, prin raportare la contracte cu obiect şi părţi similare.

O dovadă reţinută de curte pentru nerespectarea de către inculpat, în cunoştinţă de cauză, a dispoziţiilor legale în materie, a fost şi adresa nr. x/11 mai 2010 a Instituţiei Prefectului - Judeţul Suceava, înregistrată cu nr. x din 13 mai 2010 la Primăria comunei Stulpicani, prin care s-a atras atenţia tuturor primăriilor din judeţ că, în conformitate cu prevederile Ordinului comun M.A.P.D.R./M.A.I. nr. 541/210/2009, consiliile locale ale comunelor trebuie să iniţieze procedura de concesionare a pajiştilor până la data de 1 februarie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local. În acest sens, consiliile locale ale comunelor, în baza cererilor solicitanţilor, încheie contracte de concesiune în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune şi a contractelor de servicii, pentru o perioadă minimă recomandată de 10 ani.

Cât priveşte actul adiţional la contractul de arendă din 13 mai 2010, apărarea a arătat că acesta nu face nimic altceva decât să impună arendaşului o obligaţie contractuală suplimentară, respectiv aceea de nu depăşi încărcătura maximă de animale pe pajiştile arendate, încărcătură prevăzută de Ordinul comun MAPDR-MAI nr. 541/220/2009.

Or, analizând conţinutul actului menţionat, instanţa de apel a observat că inculpatul A., în calitate de primar, a atestat că suprafaţa de 235,40 ha teren păşune arendată inculpatului B. a fost stabilită în urma unui calcul pentru a respecta încărcătura de animale, în conformitate cu prevederile Ordinului comun M.A.P.D.R.-M.A.I. nr. 541/220/2009. La art. I pct. 2 din acest act normativ se menţionează expres că pentru punerea în valoare a pajiştilor şi folosirea optimă a acestora, consiliile locale ale comunelor, în baza cererilor solicitanţilor, încheie contracte de concesiune în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Aşadar, inculpatul A., în momentul încheierii contractului de arendare, precum şi a actului adiţional la acesta, a acţionat în cunoştinţă de cauză în nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementau procedura ce trebuia urmată pentru arendarea suprafeţei de 235,40 ha teren păşune, aflat în proprietatea privată a Consiliului Local al comunei Stulpicani.

S-a reţinut că depoziţia martorului I., consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Stulpicani, este relevantă din perspectiva caracterului fraudulos al încheierii contractului de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010, acesta arătând că primarul A. i-a solicitat să redacteze un contract de arendă pe numele inculpatului B., menţionând că intenţionează să-i arendeze acestuia suprafaţa de 235 ha teren păşune, şi i-a dat indicaţii să nu completeze rubrica referitoare la cuantumul arendei pe care trebuia să o achite B., spunându-i că de acest lucru se vor ocupa funcţionarii din cadrul compartimentului financiar-contabil. De asemenea, martorul I. a relatat că "au mai existat persoane care au arendat de la primărie terenuri în perioada respectivă, sens în care eu îndrumam persoanele respective să se deplaseze la departamentul financiar contabil pentru a li se stabili şi a plăti arenda aferentă anului în curs, iar ulterior încheiam contractul în care menţionam la rubrica «arendă» suma care era stabilită de cei de la financiar, anexând contractului chitanţa prin care plătise arenda pentru anul în curs. Nu cunosc motivul pentru care în situaţia lui B. s-a procedat diferit, aceasta a fost dispoziţia primarului A. şi nu i-am putut cere explicaţii, doar m-am conformat." Deopotrivă, au fost avute în vedere atât contractele de arendă încheiate de Primăria comunei Stulpicani în perioada 2009 - 2010, care au fost înaintate la dosarul instanţei de fond urmare a solicitării formulate chiar de inculpatul A., contracte în care se menţionează, la rubrica Preţul contractului, exact suma ce reprezintă arenda şi seria chitanţei cu care s-a făcut plata, cât şi declaraţia martorei J., propusă de către inculpat în apărare, care, fiind întrebată cu privire la modul în care se calcula arenda în perioada de referinţă, a relatat că existau două tipuri de contracte, respectiv o categorie pentru care arenda se calcula în baza unei hotărâri a consiliului local, şi o altă categorie în care contravaloarea arendei era menţionată chiar în cuprinsul contractului.

Or, în cauză, contractul de arendare nr. x din 13 mai 2010 nu poartă nici una din cele două menţiuni - cuantumul arendei şi referirea la hotărârea consiliului local.

Cât priveşte latura subiectivă a infracţiunii imputate inculpatului A., contestată de către apărare motivat de faptul că acesta nu a cunoscut că acel contract de arendă va fi folosit de către inculpatul B. pentru obţinerea de subvenţie de la A.P.I.A., Curtea de Apel Suceava a apreciat că aceasta este dovedită în cauză. Faptul că inculpatul avea cunoştinţă de necesitatea încheierii unor astfel de contracte de arendă pentru depunerea de cereri de subvenţie la A.P.I.A. rezultă şi din înscrisurile înaintate de Consiliul Local al comunei Stulpicani la cererea instanţei de fond, precum Raportul privind situaţia păşunilor şi fâneţelor Comunei Stulpicani şi măsurile care se impun pentru îmbunătăţirea păşunatului în perioada 1 mai - 30 septembrie 2010 şi Raportul privind starea economică, socială şi de mediu a comunei Stulpicani, întocmite chiar de către inculpatul A., în calitate de primar, şi în care acesta face referire la necesitatea de a beneficia de oportunitatea oferită de A.P.I.A. pentru a folosi fondurile alocate pentru întreţinerea păşunilor comunale în folosul crescătorilor de animale, precum şi la necesitatea de a se asigura în continuare lucrări de îmbunătăţire a păşunilor şi creşterea suprafeţei redate păşunatului, în raport cu plăţile efectuate de A.P.I.A. De altfel, era de notorietate că accesarea de subvenţii de la A.P.I.A. era un obiectiv de interes public, iar primarului îi revenea sarcina de a promova această oportunitate şi de a crea condiţiile necesare pentru punerea în aplicare şi atingerea obiectivului.

Deopotrivă, s-a reţinut că despre relaţia foarte apropiată dintre inculpaţii A. şi B. fac vorbire şi martorii audiaţi în cauză, printre care şi martora K., care a declarat că pe inculpatul B. îl vedea des la primărie, că era bun prieten cu primarul A. şi că se înţelegeau foarte bine. De asemenea, fiind audiat în faza de urmărire penală şi întrebat dacă, în perioada 2010 - 2014, a vizat pentru valabilitate contractele de arendă şi de societate civilă particulară, A. a recunoscut că a făcut acest lucru, justificând că aceasta era o formalitate cerută de A.P.I.A. Ca atare, s-a apreciat că, prin poziţia adoptată, însuşi inculpatul A. a recunoscut că a avut cunoştinţă despre faptul că acest contract de arendare era folosit de inculpatul B. la A.P.I.A. în vederea obţinerii subvenţiilor agricole.

Achiesând şi la celelalte argumente expuse de către acuzare şi de către judecătorul fondului (privind concomitenţa încheierii contractului de societate civilă nr. x din 13 mai 2010 şi a contractului de arendă nr. x din 13 mai 2010 şi modalitatea în care acestea au fost încheiate), Curtea de Apel Suceava a apreciat ca dovedit caracterul fraudulos al contractului de arendă încheiat de către inculpatul A., în calitate de primar, astfel că toate argumentele invocate de către inculpat, prin apărător, cu raportare la dispoziţiile C. civ. (din perspectiva nulităţii relative/absolute, a validării contractului prin împlinirea termenului de prescripţie şi a altor instituţii de drept civil) au fost apreciate ca nefiind pertinente, astfel că s-a considerat că nu se impune să fie analizate.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul A. este acuzat de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., tocmai prin încheierea acestui contract de arendare şi vizarea lui anuală, contract ce a fost folosit de către inculpatul B. la dosarele de subvenţie depuse la A.P.I.A.

Din această perspectivă, s-a apreciat că întreaga analiză făcută de apărătorul inculpatului A. raportat la neîntrunirea elementului material al infracţiunii pe considerentul că legea penală nu califică drept infracţiune crearea unui document inexact, ci doar folosirea unui astfel de document, este lipsită de fundament juridic şi nu se raportează la încadrarea juridică a infracţiunii în forma imputată inculpatului pe care îl reprezintă. Chiar şi analogiile realizate de apărare pentru a dovedi "evidenţa absurdului juridic" în aplicarea "principiului cauzalităţii juridice" se bazează pe un raţionament juridic greşit, în condiţiile în care orice acţiune sau inacţiune ce provoacă schimbare în realitatea obiectivă, incriminată ca şi infracţiune, angajează răspunderea penală a persoanei atunci cât acesteia i se alătură şi componenta subiectivă. Instanţa de apel a conchis că infracţiunea în modalitatea complicităţii anterioare (prin încheierea contractului de arendă), dar şi concomitente (prin vizarea anuală a contractului de arendă), imputată inculpatului A., este dovedită atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că a fost înlăturată cu probe certe prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul A. în baza legii, Curtea de Apel Suceava a apreciat că soluţia instanţei de fond privind condamnarea acestuia pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa aplicată, cuantumul şi modalitatea de individualizare judiciară a acesteia, cuantumul pretenţiilor civile admise, măsurile asigurătorii menţinute în vederea recuperării pagubei, precum şi desfiinţarea înscrisurilor falsificate, este legală şi temeinică, astfel că a menţinut-o ca atare.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., precum şi înlăturarea dispoziţiei de obligare, în solidar cu ceilalţi doi coinculpaţi (B. şi C.), la plata despăgubirilor civile către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, urmând ca, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., să fie lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de aceasta şi să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale.

În susţinerea căii de atac, recurentul inculpat a arătat că legea penală nu incriminează/califică drept infracţiune crearea unui document presupus inexact - ceea ce i se impută că a făcut în realitatea obiectivă, ci doar folosirea unui asemenea document. Totodată, făcând trimitere la acuzaţiile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, dar şi la aspectele redate în considerentele sentinţei pronunţate de Tribunalul Suceava, a apreciat că instanţa de fond s-a referit, la modul general, la o activitate de sprijinire, fără a individualiza în concret în ce constă aceasta, respectiv în încheierea, la data de 13 mai 2010, a contractului de arendare nr. x, căci, o asemenea menţiune ar fi relevat că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Deopotrivă, raportându-se la motivarea hotărârii instanţei de apel, recurentul inculpat a învederat că, pentru a ajunge la concluzia că "infracţiunea în modalitatea complicităţii anterioare prin încheierea contractului de arendă (...) imputată inculpatului A. este dovedită atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv", că "infracţiunea în modalitatea (...) complicităţii concomitente prin vizarea anuală a contractului de arendă (...) imputată inculpatului A. este dovedită atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv" şi că "suspectul A. a recunoscut ... că a făcut acest lucru (s.n. vizarea contractului de arendă în anii 2011 - 2014, nu şi 2010 cum consemnează în mod eronat instanţa de apel), justificând că aceasta era o formalitate cerută de A.P.I.A.", Curtea a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 311 C. proc. pen. privind extinderea acţiunii penale pentru fapte noi (inclusiv acţiuni noi care intră în sfera aceleiaşi încadrări juridice preexistente), care nu se poate face decât în faza de urmărire penală şi doar de către organul de urmărire penală.

În legătură cu acelaşi aspect, recurentul a mai susţinut că, din moment ce vizarea contractului de arendă nu face parte din latura obiectivă a infracţiunii de care este acuzat, ce este definită foarte clar în rechizitoriu ["constând în aceea că (...) la data de 13 mai 2010 (...) a încheiat în numele Consiliului Local al Comunei Stulpicani, judeţul Suceava, dar fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, contractul denumit de arendare nr. x din 13 mai 2010"], extinderea acţiunii penale de către instanţa de apel, fără a fi pusă în discuţia părţilor, reprezintă un procedeu nelegal, întrucât aceasta nu avea competenţa materială de a dispune astfel, şi constituie, în acelaşi timp, o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. Astfel, deducerea laturii subiective a presupusei complicităţi anterioare (din 13 mai 2010), prin aprecierea unor stări de fapt la un interval de 1 an, 2 ani, 3 ani sau chiar 4 ani (vizarea contractului de arendă în anii 2011 - 2014) este mai mult decât exagerată şi în mod obiectiv nu poate releva "intenţia" de a fi complice la un fapt anterior (13 mai 2010) la o distanţă de 1 - 4 ani, decât în modalitatea nelegală a extinderii acţiunii penale.

Ca atare, s-a apreciat că instanţele inferioare nu au adus niciun argument juridic (şi nici vreo probă factuală) din care să rezulte că se poate considera că legiuitorul incriminează/califică drept infracţiune crearea unui document presupus inexact, în condiţiile în care norma incriminatoare prohibeşte şi pedepseşte doar folosirea unui asemenea document. Sub acest aspect, s-a arătat că raţiunea juridică este identică cu cea existentă la infracţiunile de fals şi uz de fals, în cazul cărora nu există literatură de specialitate care să arate că autorul infracţiunii de fals este în mod automat şi complice la uzul de fals, doar pentru simplul fapt că el este cel care a creat înscrisul falsificat, întrucât este vorba de două infracţiuni diferite, cu două laturi obiective distincte.

Mai mult, recurentul a susţinut că nu a ajutat în niciun mod la folosirea presupusului document inexact pentru a realiza, astfel, elementul material specific laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Totodată, folosirea documentului presupus inexact este ulterioară încheierii contractului de arendă (presupusul document inexact), context în care este evidentă lipsa oricărui element factual ulterior perfectării respectivului contract ce poate fi calificat ca fiind complicitate.

Un alt argument în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. l-a reprezentat nerespectarea cerinţelor de legalitate în ceea ce priveşte aprecierea caracterului inexact al unui document, sens în care s-a făcut referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 748 din 20 octombrie 2020 şi nr. 479 din 12 iulie 2018.

Astfel, s-a arătat că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 748 din 20 octombrie 2020 (parag. 18), "caracterul «inexact» (...) al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă (...) în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate". Aşadar, nu orice inexactitate face parte din latura obiectivă a normei incriminatoare, ci numai aceea care are legătură directă cu un criteriu de eligibilitate pentru acordarea de fonduri din bugetul general al UE sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, or, în cauză, nu există un astfel de criteriu care să fi impus necesitatea aprobării unui contract de arendare de către consiliul local ori înlăturarea unui asemenea contract de arendare şi considerarea ca eligibile doar a contractelor de concesiune ori de altă natură juridică. Totodată, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 479 din 12 iulie 2018 (parag. 42), "Atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanţa se va raporta şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă".

În opinia recurentului, chiar dacă s-ar accepta cele susţinute de către acuzare, respectiv că s-a întocmit contractul de arendare nr. x din 13 mai 2010 fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001, problema juridică din perspectiva legii civile nu se opreşte la simpla constatare a unor încălcări ale unor norme juridice civile, ci trebuie să se observe dacă aceste încălcări ale legii civile au consecinţe juridice asupra unui element esenţial al dreptului civil, respectiv validitatea actului juridic.

Potrivit legii, primarul reprezintă componenta executivă a unităţii administrativ teritoriale, iar consiliul local este componenta legislativă a acesteia, doar prima având competenţa materială de a încheia contracte. Astfel, potrivit art. 154 din O.U.G. nr. 57/2019 privind C. administrativ (în legislaţia anterioară, art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, care avea acelaşi sens juridic), primarul este reprezentantul unităţii administrativ teritoriale în raporturile cu persoanele fizice sau juridice.

Acuzarea, la pagina 11 din rechizitoriu, când face referire la documentul inexact, sugerează că ar fi vorba de o nulitate absolută, însă cazurile de nulitate absolută sunt edictate de legiuitor, iar nu de către organul de urmărire penală.

În această ordine de idei, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 1246 (Nulitatea), art. 1247 (Nulitatea absolută) şi art. 1252 (Prezumţia de nulitate relativă) C. civ. şi s-a susţinut că, deşi la prima vedere, ar părea că, potrivit art. 1247 C. civ., ar fi vorba de o nulitate absolută, totuşi, prin raportare la prevederile art. 1252 C. civ. şi la lipsa dispoziţiilor legale care să califice o stare de fapt, precum cea din cauză, drept nulitate absolută, ar fi vorba de o nulitate relativă. În plus, conform art. 1247 alin. (1) C. civ., nulitatea este incidentă "dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune".

Totodată, făcând referire la prevederile art. 1295 (Temeiul reprezentării) şi art. 1309 (Lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare) C. civ., recurentul a susţinut că este de necontestat faptul că puterea de reprezentare a unităţii administrativ teritoriale în cazul său izvorăşte chiar din lege. Mai mult, problema juridică din speţă este calificată de legea civilă drept depăşirea puterii de reprezentare, care poate avea ca şi consecinţă inopozabilitatea doar între reprezentat şi terţ a respectivului contract, şi în niciun caz nulitatea relativă sau absolută.

Deopotrivă, având în vedere că respectivul contract de arendă a fost redactat de către juristul unităţii administrativ teritoriale, fiind semnat şi de către acesta, s-a apreciat că nu poate fi contestată aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1309 alin. (2) C. civ., întrucât, în mod evident, oricine ar fi crezut că reprezentantul unităţii administrativ teritoriale are puterea de a o reprezenta şi acţionează în limita puterilor conferite, context în care, potrivit legislaţiei civile, nu era incident vreun viciu legat de acest contract, care să îi afecteze valabilitatea.

Invocând dispoziţiile art. 2500 (Obiectul prescripţiei extinctive), art. 2517 (Termenul general de 3 ani) şi art. 2523 (Regula generală) C. civ. şi făcând trimitere şi la Decretul nr. 167/1958, recurentul a mai susţinut că, urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune, atât potrivit legii noi, cât şi conform legii civile vechi, situaţia juridică a contractului de arendare a fost consolidată în mod irevocabil, acesta neputând fi desfiinţat pentru niciun viciu ipotetic ulterior împlinirii termenului de prescripţie, respectiv după luna mai 2013. În plus, trebuie avut în vedere că abia la 02 aprilie 2018 a fost declanşată urmărirea penală cu privire la presupusul document inexact, la aproximativ 8 ani de la încheierea contractului de arendă şi la circa 5 ani de la acoperirea oricărui eventual viciu al acestuia prin intervenirea prescripţiei extinctive.

De asemenea, s-a arătat că, în speţă, arendaşul a făcut lucrări de întreţinere a pajiştilor, pe care au păscut animalele, iar unitatea administrativ teritorială a încasat arenda, context în care este incidentă instituţia ratificării tacite (prin executare voluntară) a actului juridic, neputându-se afirma că respectivul contract nu este un act valid din punct de vedere juridic, din moment ce reflectă o stare de fapt reală.

Drept urmare, întrucât potrivit prevederilor legii civile contractul de arendare nr. x din 13 mai 2010 este un act juridic valid încheiat, nu se poate aprecia că are caracter inexact, contractul conferind arendaşului posesia terenului, singurul element relevant din punct de vedere al condiţiilor de eligibilitate.

Prin încheierea din 19 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În acest sens, s-a reţinut că, din punct de vedere formal, sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. referitoare la neîntrunirea cerinţelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu toate că prin motivele scrise de recurs, prin prisma aceluiaşi caz de casare, au fost formulate critici şi în legătură cu lipsa intenţiei de a săvârşi acte de complicitate şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 311 C. proc. pen. privind extinderea acţiunii penale pentru fapte noi, Înalta Curte a reţinut că aceste susţineri nu se circumscriu motivului invocat.

Examinând, în aceste limite, cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Aşa cum s-a menţionat şi în cuprinsul încheierii de admitere în principiu din 19 aprilie 2022, acest motiv de casare nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, reexaminarea materialului probator ori stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanţelor inferioare, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă în acest sens (spre exemplu, Deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 349/RC şi nr. 353/RC din 08 octombrie 2020, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021, nr. 503/RC din 09 noiembrie 2021).

În cauză, se constată că inculpatul A. a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că, legea penală nu incriminează/califică drept infracţiune crearea unui document presupus inexact, ci doar folosirea unui asemenea document, precum şi că, în speţă, nu a ajutat în niciun mod la comiterea unei astfel de acţiuni pentru a se realiza elementul material specific laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, cu intenţie, l-a sprijinit pe inculpatul B., în calitate de reprezentant legal al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), în vederea depunerii de către acesta, în perioada 2010 - 2014, la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, a unor documente având caracter inexact, pentru obţinerea pe nedrept de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia de păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava.

În sarcina inculpatului B. (agricultor), autorul infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (cinci acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2014, în calitate de reprezentat al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), cu rea-credinţă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi cu complicitatea inculpaţilor A. şi C., a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, documente false şi inexacte pentru obţinerea în mod nelegal de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava, după cum urmează:

- pentru campania 2010, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 14 mai 2010, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2010, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, tabelul nominal cu cetăţenii care se asociază în vederea constituirii societăţii civile particulare ce are ca obiect păşunatul animalelor în anul 2010 (Anexa nr. 1), declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 14 mai 2010, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2010 (Anexa nr. 32) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 243.561,41 RON;

- pentru campania 2011, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 20 aprilie 2011, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 20 aprilie 2011, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale/comunale/orăşeneşti/municipale, din 20 aprilie 2011, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2011 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 337.427,45 RON;

- pentru campania 2012, a depus următoarele documente false: cererea unică de plată înregistrată sub nr. x din 08 mai 2012, formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 08 mai 2012, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. 1 din 08 mai 2012 (Anexa nr. II); declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2012 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 342.637,43 RON;

- pentru campania 2013, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 05 aprilie 2013, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate nr. x din 05 aprilie 2013 (Anexa nr. II), contractul de societate civilă particulară nr. x din 05 aprilie 2013, declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2013 (Anexa nr. 13) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 361.768,35 RON;

- pentru campania 2014, a depus următoarele documente false: formularul III.1. - Angajamente şi Declaraţii din 14 mai 2014, contractul de societate civilă particulară nr. x din 13 mai 2010, declaraţia de eligibilitate/conformitate GAEC pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate din 14 mai 2014 (Anexa nr. II), declaraţia de împuternicire pentru depunerea cererii unice de plată pentru campania 2014 din 14 mai 2014 (Anexa nr. 4) şi următorul document inexact: contractul de arendare păşune nr. x din 13 mai 2010 încheiat între Consiliul Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, şi numitul B., documente prin intermediul cărora B. a obţinut pe nedrept subvenţii A.P.I.A. în valoare de 21.680,36 RON.

Sub aspectul contribuţiei concrete la activitatea infracţională, s-a reţinut că, în scopul de a-i asigura inculpatului B. accesul nelegal la obţinerea de subvenţii A.P.I.A., la data de 13 mai 2010, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, inculpatul A. a încheiat în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, dar fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, contractul denumit "de arendare" nr. x din 13 mai 2010 cu inculpatul B., în calitate de reprezentant al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), prin care a transmis cu titlu gratuit dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 235,40 ha teren păşune aparţinând domeniului privat al UAT comuna Stulpicani pentru o perioadă de 6 ani, document cu caracter inexact, care a fost utilizat de către inculpatul B. la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, în campaniile agricole 2010 - 2014, înlesnind astfel, cu intenţie, obţinerea de către acesta din urmă în mod nelegal de subvenţii pentru acest teren în cuantum total de 1.307.075 RON (243.561,41 RON - 2010; 337.427,45 RON - 2011; 342.637,43 RON - 2012; 361.768,35 RON - 2013; 21.680,36 RON - 2014).

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice stabilite şi configurarea legală a complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că acţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină şi pentru care a fost condamnat, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţele inferioare în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 48 C. pen., complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, pentru existenţa acestei forme de participaţie penală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume: să se fi săvârşit, în mod nemijlocit, de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală (1), să se fi efectuat acte de natură să sprijine comiterea de către autor a respectivei fapte (2), iar contribuţia celui care înlesneşte sau ajută pe autor să fie realizată cu vinovăţie sub forma intenţiei (3), Înalta Curte constatând, în urma analizei de legalitate permisă de dispoziţiile art. 433, art. 447 şi art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate coroborat în dezvoltările anterioare, că primele două cerinţe sunt îndeplinite în speţă, astfel încât criticile recurentului sub acest aspect nu pot fi reţinute.

Referitor la prima condiţie a complicităţii, a cărei existenţă a fost contestată de recurent, care a susţinut că legea nu incriminează ca infracţiune crearea unui document presupus inexact, ci doar folosirea unui asemenea document, Înalta Curte constată că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., sub forma complicităţii, constă în folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020), "indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conţinutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.

Din analiza normei de incriminare rezultă că cerinţele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv înscrisurile au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declaraţiile sunt necorespunzătoare adevărului), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele şi informaţiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînţeles, dacă subiectul activ a acţionat cu rea-credinţă."

Aşadar, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune o acţiune de folosire ori prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte ori incomplete, iar pentru consumarea acesteia este necesar ca, prin acţiunile specifice verbum regens realizate de făptuitor cu rea-credinţă, să se obţină pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, aspect care trebuie dovedit pe baza probatoriului administrat în cauză.

Totodată, Înalta Curte subliniază că, având în vedere forma de participaţie reţinută în sarcina recurentului inculpat A., respectiv complicitatea, verificarea îndeplinirii primei cerinţe prevăzută de art. 48 C. pen. impune analiza activităţii ilicite săvârşită de autor, căci aceasta trebuie să corespundă elementului material al infracţiunii, astfel cum este prevăzut în norma de incriminare.

În speţă, se constată că, raportat la situaţia factuală reţinută cu titlu definitiv de instanţele de fond şi de apel în sarcina inculpatului B. (autorul faptei) pe baza probelor administrate, şi anume depunerea/folosirea, cu rea-credinţă, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, de documente false şi inexacte în vederea obţinerii în mod nelegal de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia păşune situate pe raza comunei Stulpicani, judeţul Suceava, scop care a fost atins, activitatea acestuia realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Un alt aspect invocat de apărare prin prisma neîndeplinirii aceleiaşi condiţii a complicităţii vizează inexistenţa caracterului inexact al contractului de arendare nr. x din 13 mai 2010 semnat de inculpatul A., înscris ce a fost folosit alături de alte documente, în vederea obţinerii de fonduri europene.

În ceea ce priveşte sintagma "document inexact/incomplet", jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă în a aprecia că aceasta nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare. În acest sens, prin Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 03 octombrie 2018, parag. 40-44), instanţa de contencios constituţional a constatat că "noţiunile de «inexact» sau «incomplet» nu sunt definite de legea penală şi nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituţional utilizează într-un act normativ o definiţie legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înţelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înţeles decât cel obişnuit. Or, noţiunile criticate au valenţele conferite în limbajul obişnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greşit, incorect. În acest fel, un document «inexact/incomplet» este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.

Atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanţa se va raporta şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă.

În legislaţie şi doctrină, actul juridic civil are două înţelesuri. Unul vizează manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenţia de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voinţă este necesară şi suficientă pentru ca actul juridic să ia naştere, în mod valabil, în anumite situaţii această manifestare de voinţă trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea faţă de terţi (când - pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui - trebuie întocmit un înscris).

Aşa fiind, caracterul «inexact» sau «incomplet» al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situaţiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcţie de destinaţia fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii."

Prin urmare, documentul inexact este acel act/înscris care, fără a fi falsificat, nu reflectă realitatea, fiind întocmit incorect. Aşa cum s-a arătat şi în hotărârea atacată, acest tip de document nu este apt prin el însăşi să producă efecte juridice (pentru că, de exemplu, emană de la un organ necompetent sau a fost adoptat cu încălcarea unor dispoziţii legale obligatorii pentru valabilitatea sa, fiind lovit de nulitate absolută), dar poate avea unele consecinţe juridice atunci când este folosit în scopul inducerii în eroare a unor persoane; de asemenea, poate constitui mijlocul fraudulos în cazul infracţiunilor comise prin inducere în eroare (ca, de exemplu, cele prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000).

În speţă, cu privire la contractul de arendare nr. x din 13 mai 2010, instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că acesta a fost încheiat de inculpatul A., în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, dar fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, fiind, astfel, încălcate dispoziţiile art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, şi că în cuprinsul acestuia nu este menţionată valoarea arendei. Astfel, Curtea de Apel Suceava a constatat că "este dovedit că inculpatul A., în calitate de primar, a atestat în mod mincinos faptul că acţionează în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani (astfel cum se stipulează în contractul de arendare înregistrat cu nr. x din 13 mai 2010), în condiţiile în care titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv unitatea administrativ teritorială, prin consiliul local, nu îşi dăduse acordul pentru înstrăinarea temporară a dreptului de folosinţă asupra păşunilor", precum şi că "respectivul contract de arendare cu nr. x din 13 mai 2010 nu poartă nici una din cele două menţiuni (nici cuantumul arendei, nici referirea la Hotărârea Consiliului Local)".

În plus, în hotărârea atacată s-a mai constatat, tot pe baza materialului probator de la dosar, că "Societatea Civilă particulară B.", cu care a fost încheiat contractul de arendare în discuţie "nu a existat în fapt, având doar un caracter scriptic, îndeplinirea acestei formalităţi fiind realizată cu singurul scop ca inculpatul B. să aibă acces la subvenţiile A.P.I.A. prin atestarea în această manieră a utilizării terenurilor arendate".

Prin urmare, raportat la aspectele reţinute cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel cu privire la conţinutul contractului de arendare nr. x din 13 mai 2010, se constată că acesta este un document inexact în sensul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie necesară pentru existenţa complicităţii, constând în efectuarea unor acte de natură să sprijine ori să înlesnească săvârşirea faptei prevăzută de legea penală de către autor, a cărei îndeplinire a fost, de asemenea, contestată de către recurent, Înalta Curte constată că, sub aspectul contribuţiei la activitatea infracţională, instanţa de apel a reţinut că "în scopul de a-i asigura inculpatului B. accesul nelegal la obţinerea de subvenţii A.P.I.A., la data de 13 mai 2010, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 36 şi art. 123 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, inculpatul A. a încheiat în numele Consiliului Local al comunei Stulpicani, judeţul Suceava, dar fără a exista o hotărâre a consiliului local în acest sens, contractul denumit «de arendare» nr. x din 13 mai 2010 cu inculpatul B., în calitate de reprezentant al Societăţii Civile particulare cu acelaşi nume (care în fapt nu a existat), prin care a transmis cu titlu gratuit dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 235,40 ha teren păşune aparţinând domeniului privat al UAT comuna Stulpicani pentru o perioadă de 6 ani, document cu caracter inexact, care a fost utilizat de către inculpatul B. la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Suceava, în campaniile agricole 2010 - 2014, înlesnind astfel, cu intenţie, obţinerea de către acesta din urmă în mod nelegal de subvenţii pentru acest teren în cuantum total de 1.307.075 RON (243.561,41 RON - 2010; 337.427,45 RON - 2011; 342.637,43 RON - 2012; 361.768,35 RON - 2013; 21.680,36 RON - 2014)".

S-a mai arătat că "faptul că inculpatul avea cunoştinţă de necesitatea încheierii unor astfel de contracte de arendă pentru depunerea de cereri de subvenţie la A.P.I.A. rezultă şi din înscrisurile înaintate de Consiliul Local al comunei Stulpicani la cererea instanţei de fond, existente la filele x şi următoarele dosar fond, precum Raportul privind situaţia păşunilor şi fâneţelor Comunei Stulpicani şi măsurile care se impun pentru îmbunătăţirea păşunatului în perioada 1 mai - 30 septembrie 2010, Raportul privind starea economică, socială şi de mediu a comunei Stulpicani, întocmite chiar de către inculpatul A., în calitate de primar, şi în care acesta face referire la necesitatea de a beneficia de oportunitatea oferită de A.P.I.A. pentru a folosi fondurile alocate pentru întreţinerea păşunilor comunale în folosul crescătorilor de animale, la necesitatea de a se asigura în continuare lucrări de îmbunătăţire a păşunilor şi creşterea suprafeţei redate păşunatului, în raport cu plăţile efectuate de A.P.I.A. (...) Prin poziţia adoptată, însuşi inculpatul A. a recunoscut că a avut cunoştinţă despre faptul că acest contract de arendare era folosit de inculpatul B. la A.P.I.A. în vederea obţinerii subvenţiilor agricole.".

Or, raportat la această situaţie factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casaţie, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că acţiunile inculpatului A., astfel cum au fost expuse în considerentele deciziei penale atacate, se circumscriu unor acte de complicitate materială, întocmirea contractului de arendare nr. x din 13 mai 2010, prin care a fost transmis cu titlu gratuit dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de 235,40 ha teren păşune aparţinând domeniului privat al UAT comuna Stulpicani pentru o perioadă de 6 ani, şi care, ulterior, a fost folosit la A.P.I.A., creând condiţiile favorabile pentru ca, în anii 2010 - 2014, autorul infracţiunii să obţină în mod nelegal subvenţii pentru acest teren în cuantum total de 1.307.075 RON şi conducând mediat la producerea rezultatului socialmente periculos.

Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte constată că activitatea pentru care a fost condamnat inculpatul A., prezentată în mod detaliat în hotărârea atacată, întruneşte toate elementele de tipicitate obiectivă ale complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., criticile formulate sub acest aspect de către recurent în calea extraordinară de atac nefiind fondate.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 134 din 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2022.

GGC - ED