Incorrect calculation of resultant sentence in post-condemnation recidivism prohibited by non-aggravation rule

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 132 din 19 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost admisă cererea inculpatului A. de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) şi art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 4 ani, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, faptă săvârşită în perioada mai - septembrie 2013. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, faptă săvârşită la 19 martie 2014. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, faptă săvârşită la 26 octombrie 2015. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că primele două fapte din cauză sunt în concurs real de infracţiuni, iar a treia faptă este săvârşită în stare de recidivă cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A/25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., faptă săvârşită la 04 octombrie 2012.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate în cauză, de 3 ani şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse aplicate, în final urmând să fie executată pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca, alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul A. să execute şi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, pentru care s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca, alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 54 C. pen. şi art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Au fost anulate formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare pe numele inculpatului A. potrivit sentinţei.

S-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului A.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- 38 pachete ţigarete marca "B.", 3 pachete ţigarete marca "C.", 20 pachete ţigarete marca "D.", 24 pachete ţigarete marca "E.", 30 pachete ţigarete marca "F.", 26 pachete ţigarete marca "G." şi 22 pachete ţigarete marca "H." ridicate de la inculpatul A. la 26 octombrie 2015, care au fost depuse la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila - Camera de corpuri delicte, cu dovada seria x nr. x/02 noiembrie 2015;

- 500 pachete ţigarete marca "F." ridicate de la inculpatul A. la 19 martie 2014, care au fost depuse la Poliţia Municipiului Brăila - Camera de corpuri delicte, cu dovada seria x nr. x/19 martie 2014.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 1357, art. 1385 şi art. 1382 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, şi a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile următoarele sume: a) 56.528 RON, reprezentând drepturi vamale şi accesorii calculate până la data de 29 octombrie 2015 (indicată în adresa de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plăţii efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc. ; b) 1.905 RON, reprezentând drepturi vamale şi accesorii calculate până la data de 30 decembrie 2015 (data adresei de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plăţii efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc. ; c) 8.314 RON, reprezentând drepturi vamale şi accesorii calculate până la data de 31 decembrie 2017 (menţionată în adresa de constituire de parte civilă), la care se adaugă accesorii, care se vor calcula în continuare până la data plăţii efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în referire la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa din 26 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Brăila, în Dosarul nr. x/2013, asupra cotei-părţi din imobilul situat în Brăila, str. x, format din teren proprietate în suprafaţă de 100 mp, teren folosinţă 113 mp şi clădiri cu o valoare de impozitare de 308.343,42 RON, cotă-parte aflată în proprietatea inculpatului A., în vederea acoperirii despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat acesta.

În baza art. 272 - art. 275 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 9.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, cu titlu prealabil, că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 15 februarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane, printre care şi inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru faptul că, în perioada mai - septembrie 2013, acţionând distinct de grupul infracţional organizat, împreună cu alte persoane, prin mai multe acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat activităţi de preluare, depozitare, transport, deţinere şi revânzare a cantităţii de 4.275 pachete cu ţigarete provenite din contrabandă, având originea în Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu în sumă de 56.528 RON, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, la data de 26 octombrie 2015, a depozitat şi deţinut la locuinţă 163 de pachete cu ţigarete de diferite mărci, provenind din contrabandă, având ca ţară de origine Republica Moldova, creând un prejudiciu în valoare de 1.905 RON bugetului de stat.

Totodată, s-a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 26 septembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat şi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că, la 19 martie 2014, acesta a deţinut şi transportat cu autoturismul, aparţinând numitului I., 500 de pachete ţigări de provenienţă Dutty Free, sustrăgându-se, astfel, de la plata taxelor vamale, accizelor şi TVA-ului, aducând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 7.604 RON.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, având în vedere că inculpatul A. era cercetat în ambele cauze pentru comiterea infracţiunilor de contrabandă, în baza dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a dispus reunirea dosarului nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2016.

Deopotrivă, Tribunalul Brăila a constatat că inculpatul A. a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actele de sesizare şi a solicitat ca judecata cauzei să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse în cauză, în procedura recunoaşterii învinuirii, atât în Dosarul nr. x/2017, cât şi în cauza nr. 311/113/2016, ce au fost reunite la termenul din 16 februarie 2018.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, la care a făcut pe larg trimitere în hotărârea pronunţată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A. care, în perioada mai - septembrie 2013, acţionând distinct de grupul infracţional organizat, împreună cu alte persoane, prin mai multe acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat activităţi de preluare, depozitare, transport, deţinere şi revânzare a cantităţii de 4.275 pachete cu ţigarete provenite din contrabandă, având originea în Republica Moldova sau Ucraina, cauzând un prejudiciu în sumă de 56.528 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Totodată, s-a arătat că faptele aceluiaşi inculpat care, la data de 26 octombrie 2015, a depozitat şi deţinut la locuinţă 163 de pachete cu ţigarete de diferite mărci, provenind din contrabandă, având ca ţară de origine Republica Moldova, creând un prejudiciu în valoare de 1.905 RON bugetului de stat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă a constatat că faptele deduse judecăţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Având în vedere că, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul A. a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare (atât în cauza nr. 311/113/2016, cât şi în Dosarul nr. x/2017) şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse la dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) - art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Tribunalul Brăila a apreciat că cererea acestuia este întemeiată şi a admis-o, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pentru fiecare infracţiune ce i-a fost reţinută în sarcină (pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, pedeapsa fiind cuprinsă între 2 ani şi 4 ani şi 8 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de contrabandă calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani închisoare).

La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătorul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. Referitor la persoana inculpatului, s-a reţinut că acesta are 40 ani, studii liceale şi un loc muncă, nu este căsătorit, are antecedente penale, fiind recidivist, a fost sincer pe parcursul procesului penal, iar în faţa instanţei a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii. Totodată, s-a constatat pe baza fişei de cazier judiciar că, prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, tot pentru comiterea unei infracţiuni de contrabandă, primele două fapte din prezenta cauză aflându-se în concurs real de infracţiuni, iar cealaltă fiind săvârşită în stare de recidivă în raport cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin hotărârea anterior menţionată.

Ca atare, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), privind anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, precum şi prevederile art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la contopirea pedepselor de 3 ani şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate în cauză inculpatului A.

De asemenea, tribunalul a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., dispunând ca, alături de pedeapsa principală stabilită în cauză, inculpatul să execute şi pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi.

Deopotrivă, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, prima instanţă a apreciat că scopul social educativ-preventiv al acesteia nu va putea fi atins în privinţa inculpatului fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul A., solicitând, în esenţă, reindividualizarea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 132 din 19 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 şi, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Galaţi a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia factuală, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului, în baza unei analize complete a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declaraţia acestuia dată în faza judecăţii, ca urmare a incidenţei prevederilor art. 375 şi art. 377 C. proc. pen.

S-a apreciat că probatoriile administrate în cauză confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de către inculpatul A.

Contrar susţinerilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, s-a considerat că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale, respectând criteriile reglementate de art. 74 C. pen. Astfel, s-a constatat că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea de contrabandă calificată (apropiată de minimul special de 3 ani şi 4 luni închisoare), precum şi pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare aplicate pentru infracţiunea de contrabandă (apropiate de minimul special de 1 an şi 4 luni închisoare) sunt legale şi temeinice, în contextul în care criteriile de individualizare, aşa cum au fost evidenţiate de situaţia de fapt şi de circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului, confirmă echitatea cuantumului acestora. De asemenea, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii acestora şi atingerea adusă relaţiilor sociale ocrotite de lege.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, s-a reţinut că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, dar şi faptul că a manifestat o atitudine corectă pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârşirea infracţiunilor. Cu toate acestea, s-a considerat că aspectul favorabil inculpatului, referitor la atitudinea sinceră, nu poate impune în mod automat reducerea cuantumului pedepselor, cu atât mai mult cu cât acestea sunt apropiate de minimul special.

Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă, ceea ce denotă împrejurarea că pedeapsa aplicată iniţial nu şi-a atins scopul preventiv educativ.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, considerându-se că scopul procesului penal poate fi atins faţă de inculpat prin executarea efectivă a sancţiunii penale în cuantumul stabilit de prima instanţă.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei penale atacate şi, în urma rejudecării, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor, urmând ca sancţiunea penală rezultantă să nu fie executată în regim de detenţie.

În susţinerea căii de atac, recurentul a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel nu a procedat la reindividualizarea pedepselor în raport cu persoana sa, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor acestora, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare. Deopotrivă, a solicitat să se aibă în vedere că este angajat, are un copil în întreţinere, fiind cunoscut în societate ca o persoană responsabilă, a avut o atitudine sinceră atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, a recunoscut fapta comisă şi a achitat aproape în întregime prejudiciul. Ca atare, a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenţie.

Totodată, recurentul inculpat a susţinut că, deşi a fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, iar infracţiunile din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare stabilit prin aceste hotărâri, Tribunalul Brăila şi instanţa de apel trebuiau să procedeze la contopirea pedepselor stabilite şi să aplice o sancţiune penală care să nu fie executată în regim privativ de libertate, având în vedere în acest sens şi aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.

Prin încheierea din 08 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că, din punct de vedere strict formal, sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate formulate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitoare la modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin raportare la aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea dedusă judecăţii astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Examinând, din această perspectivă, conformitatea deciziei penale atacate cu dispoziţiile de drept penal substanţial incidente în cauză, prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în cauză modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante aplicate acestuia este greşită prin raportare la aspectele statuate prin Decizia nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii.

În acest sens, se constată că, în speţă, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea, în perioada mai - septembrie 2013, a infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea, la 19 martie 2014, a infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, şi respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., săvârşită la 26 octombrie 2015.

Instanţele de fond şi apel au reţinut că primele două fapte din cauză sunt în concurs real de infracţiuni, iar a treia faptă este săvârşită în stare de recidivă prin raportare la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (comisă la 04 octombrie 2012), pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi.

Înalta Curte constată, în acest context, că, deşi instanţele de condamnare au făcut, în mod judicios, aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), dispunând anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A/25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, pedeapsa rezultată în urma contopirii acesteia cu sancţiunile penale aplicate în cauză a fost determinată greşit, din perspectiva modalităţii de efectuare a operaţiunilor de aplicare a tratamentului sancţionator al pluralităţilor de infracţiuni.

Sub acest aspect, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii sub imperiul vechii reglementări (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2009), s-a statuat că "în cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 C. pen.

Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii;

- se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă."

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să rămână definitivă. Sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitatea infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ceea ce precedă alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă".

Aceste argumente îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, aşa cum s-a arătat, de altfel, şi în considerentele Deciziei nr. 22/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 06 octombrie 2020), prin care s-a stabilit că "în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C)".

Rezultă, aşadar, că, prin raportare la aspectele statuate prin cele două decizii de unificare a practicii judiciare pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impunea ca, după anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 2930 din 24 noiembrie 2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 25 februarie 2015 prin Decizia penală nr. 261/A din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, instanţele de condamnare să procedeze la contopirea acesteia, conform regulilor concursului de infracţiuni, cu pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare stabilite în cauză pentru faptele comise în perioada mai- septembrie 2013 şi, respectiv, 19 martie 2014, rezultanta astfel determinată urmând a se contopi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru fapta săvârşită la 26 octombrie 2015, potrivit tratamentului sancţionator al recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art. 43 alin. (1) C. pen.

Dacă instanţele de condamnare ar fi realizat în mod corect operaţiunea de determinare a pedepsei rezultante, sancţiunea penală finală ce ar fi trebuit a fi executată de inculpat în speţă era de 5 ani 11 luni şi 10 zile închisoare, care, însă, este mai mare decât cea aplicată în cauză (de 5 ani şi 10 luni închisoare).

Or, potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de casare, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recursul în casaţie.

În atare situaţie, deşi, prin raportare la modalitatea în care a fost stabilit, cuantumul pedepsei rezultante este greşit, Înalta Curte nu va putea face, în speţă, aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii, aşa cum a solicitat recurentul, întrucât s-ar îngreuna situaţia acestuia în propria cale de atac, lucru care nu este permis de dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, recurentul inculpat va fi obligat, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 160 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1324/A din 23 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 aprilie 2022.

GGC - ED