Jurisdiction for action challenging unjustified refusal by central public authority to process petition

Conflict negativ de competență. Acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002. Instanța competentă material să soluționeze cauza

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

Petiţie

autoritate publică centrală

excepția necompetenței materiale

instanţă de contencios administrativ

C. proc. civ., art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (4)

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b), lit. h), art. 8 alin. (1), art. 10

O.G. nr. 27/2002, art. 2

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002, „prin petiţie se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes judeţean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice”.

În condițiile în care actul normativ care reglementează generic activitatea de soluționare a petițiilor nu conține norme speciale referitoare la calea judiciară în ipoteza în care autoritatea publică nu furnizează un răspuns petiției sau nu-l furnizează în termen, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Astfel, în cazul în care pârâta este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat al acesteia de a soluționa petiția reclamantului revine secției de contencios administrativ și fiscal a curţii de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2028 din 13 octombrie 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 18 mai 2021, reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să întreprindă, de îndată, toate demersurile pentru reinstituirea respectării legii prin restricţionarea accesului public rutier pe drumul forestier X, inclusiv repararea şi repunerea în funcţiune a barierei aferentă din Pădurea Y, administrată de Ocolul Silvic Bucureşti, iar în subsidiar, faţă de încălcarea continuă a legii şi nerespectarea sarcinilor de serviciu, a solicitat obligarea pârâtei să deruleze cercetări administrative sau disciplinare pentru identificarea şi sancţionarea persoanelor care se fac vinovate de nerespectarea legislaţiei şi a normelor regulamentare interne ale Romsilva, în conformitate cu dispoziţiile Codului silvic.

În drept, s-a invocat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.

La 3 septembrie 2021, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, solicitând declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, reclamanta Asociaţia A. şi-a precizat în fapt şi în drept acţiunea, arătând că obiectul dedus judecăţii este refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea.

Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 7298/2021 din 23 noiembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la 12 ianuarie 2022 sub acelaşi nr. de dosar.

Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 667 din 29 martie 2022, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta Asociaţia A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., precum şi faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar în raport cu art. 107 alin. 1 C. proc. civ., a apreciat că acţiunea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la 4 mai 2022 sub acelaşi nr. de dosar.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentința civilă nr. 9353 din 14 iulie 2022, a admis excepția necompetenței materiale a instanţei şi a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Asociaţia A. în favoarea Curţii de Apel București, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâta este o autoritate publică centrală, iar competența de soluționare a acestei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine Curţii de Apel București.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 septembrie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta Asociaţia A., Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea unei autorități publice (în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004) centrale, respectiv a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva la efectuarea unor demersuri pentru remedierea situaţiei sesizate de reclamantă prin petiţia înregistrată la pârâtă sub nr. 4192/07.04.2021 cu privire la drumul forestier X din Pădurea Y.

În acest sens, se reţine că potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002 „prin petiţie se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes judeţean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice”.

Astfel, actul normativ care reglementează generic activitatea de soluționare a petițiilor, invocat de reclamant ca temei de drept al acţiunii este O.G. nr. 27/2002, care nu conține norme speciale referitoare la calea judiciară în ipoteza în care autoritatea publică nu furnizează un răspuns petiției sau nu-l furnizează în termen.

În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Referitor la obiectul acțiunii judiciare - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Or, faţă de precizările reclamantei de la termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, rezultă că prezenta acţiune judiciară a fost determinată de refuzul pârâtei de a răspunde la cererea reclamantei. Chiar dacă, în esenţă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la a efectua anumite demersuri, acestea reprezintă doar efectul soluționării sesizării adresate pârâtei de către reclamantă.

Astfel, având în vedere şi temeiul juridic indicat de către reclamantă, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum şi normele legale menţionate, reținând şi faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cenzurarea afirmatului refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, revine Curţii de Apel București, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.