Unpaid electricity bills: Appeal allowed, decision quashed and remanded for non-exigibility due to defective invoices

Acțiune în pretenții formulată de furnizorul energiei electrice. Incidența dispozițiilor art. 1414 C. civ. în privința exigibilității obligației de plată. Efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil. Obligații. Modalitățile obligațiilor. Termenul

Index alfabetic: acțiune în pretenții

energie electrică

exigibilitatea obligaţiei de plată

condiții de admisibilitate

C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8

H.G. nr. 1007/2004, art. 156 alin. (1), (3)

Ordin A.N.R.E. nr. 64/2014, art. 87 alin. (3)

C. civ., art. 1414

În cazul constatării de către furnizorul de energie electrică a unor erori în cuprinsul facturilor emise, acesta este obligat să le anuleze şi să emită noi facturi, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată. Astfel, până la emiterea de către furnizor a unor facturi conforme, este amânată exigibilitatea obligaţiei de plată.

Neîntrunirea cerinţei caracterului exigibil al creanței atrage incidenţa art. 1.414 C.civ., conform căruia „ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 798 din 6 aprilie 2022

Notă : * Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori a fost abrogat, la data de 30 octombrie 2014, prin Hotărârea Guvernului nr. 934/2014 şi înlocuit de Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienţii finali;

Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienţii finali a fost abrogat abrogat şi înlocuit prin Ordinul A.N.R.E. nr. 235/2019 la data de 06 ianuarie 2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, Secţia I civilă la 18.06.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumei de 210.826,79 lei, reprezentând energia electrică consumată şi neachitată, la care se adaugă dobânda penalizatoare şi cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8756/18.11.2020, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, Secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 27.01.2021 şi repartizat Secţiei a VI-a civile.

Prin sentinţa civilă nr. 695/16.03.2021, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 210.826,79 lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice consumate şi neachitate şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.322 lei.

Pârâtul a declarat apel împotriva acestei din urmă sentinţe, calea ordinară de atac fiind respinsă ca nefondată, prin decizia civilă nr. 1741/06.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, Secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei din apel, pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurentul-pârât a arătat că facturile fiscale seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019, seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019 au fost emise eronat pentru adresa locului de consum din Brăneşti, str. (...), jud. Ilfov şi pentru o serie de contor montat la o altă adresă, în str. (...), serie care poartă nr. 18G14570110082633.

A susţinut că deşi intimata-reclamantă a recunoscut aceste neregularităţi, a continuat să emită facturi pentru acelaşi loc de consum şi aceeaşi serie de contor.

În acest context, autorul recursului a subliniat că instanţa de apel trebuia să analizeze incidenţa art. 1.556 alin. (1) C.civ. din perspectiva exigibilităţii sumelor pretinse în cauză şi a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1.007/2004 şi art. 87 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul nr. 64/2014.

Astfel, a învederat că recunoaşterea de către intimata-reclamantă a existenţei unor erori în cuprinsul facturilor atrage obligaţia acesteia de a emite facturi conforme şi, implicit, decalarea termenului de plată a contravalorii lor.

În drept, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege.

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă la termenul de astăzi, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul prin prisma criticilor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că recunoaşterea de către intimata-reclamantă a existenţei unor erori în cuprinsul facturilor atrage obligaţia acesteia de a emite facturi conforme şi, implicit, implică decalarea termenului de plată a contravalorii lor.

Aceste critici se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru a facilita deplina înţelegere a prezentei decizii se impune evocarea succintă a raporturilor contractuale dintre părţi şi a aspectelor factuale relevante reţinute de instanţele devolutive, în raport cu care urmează a fi verificată corecta aplicare a legii.

Astfel, între părţi au fost încheiate contractul de furnizare a energiei electrice nr. 2204221224/19.12.2012 şi actul adiţional din 16.05.2014, în baza cărora au fost emise facturile seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019 şi seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019, pentru plata contravalorii energiei electrice aferente perioadei cuprinse între 01.07.2017 şi 17.02.2019.

Ca urmare a contestării acestor facturi, intimata-reclamantă a constatat existenţa unor erori în cuprinsul lor, în sensul indicării eronate a locului de consum şi a seriei de contor.

Faţă de obiectul raportului contractual dintre părţi, constând în furnizarea energiei electrice, se impune verificarea caracterului exigibil al creanţei pretinse prin prisma normelor speciale aplicabile acestui raport juridic.

Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1.007/2004, în vigoare la data încheierii contractului, „în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi şi comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestaţiei şi în termen de 10 zile de la primirea contestaţiei să comunice consumatorului rezultatul analizei”, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „dacă furnizorul constată că factura iniţială a fost greşită, emite o nouă factură consumatorului, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.”

Dispoziţii similare se regăsesc şi în art. 87 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul nr. 64/2014 al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, în vigoare până la 06.01.2020, care prevede că „în situaţia în care furnizorul constată că respectiva contestaţie este întemeiată, comunică acest lucru clientului final, precum şi faptul că factura iniţială a fost greşit calculată; în acest caz anulează factura respectivă şi emite o nouă factură, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.”

Analiza acestor dispoziţii relevă că, în cazul constatării de către furnizorul de energie electrică a unor erori în cuprinsul facturilor emise, acesta este obligat să le anuleze şi să emită noi facturi, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.

Astfel, până la emiterea de către furnizor a unor facturi conforme, este amânată exigibilitatea obligaţiei de plată.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte constată că deşi intimata-reclamantă a recunoscut existenţa unor erori în cuprinsul facturilor seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019 şi seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019, aceasta şi-a fundamentat pretenţiile deduse judecăţii pe aceleaşi facturi.

Or, potrivit normelor evocate anterior, intimata-reclamantă era obligată să anuleze facturile neconforme şi, ulterior, să emită altele, cu indicarea corectă a locului de consum şi a seriei de contor.

În consecinţă, exigibilitatea obligaţiei de plată a energiei electrice aferente perioadei cuprinse între 01.07.2017 şi 17.02.2019 a fost amânată, urmând a se împlini după 15 zile de la data emiterii unor facturi conforme, potrivit clauzei stipulate la art. 11.1 din contractul părţilor.

În acest context, aprecierea instanţei de apel în sensul că neexecutarea obligaţiei de a emite facturi conforme este de mică însemnătate este irelevantă în cauză din moment ce creanţa pretinsă în temeiul unor facturi neconforme nu întruneşte cerinţa caracterului exigibil.

Neîntrunirea acestei cerinţe atrage incidenţa art. 1.414 C.civ., conform căruia „ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”

Prin urmare, Înalta Curte impune părţilor concluzia că decizia atacată este nelegală, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 şi art. 497 teza I C.proc.civ., a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza curţii de apel, spre o nouă judecată.