Negative jurisdictional conflict: invalidity of self-initiated review of connectedness extension under Article 139 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the declaration of a negative jurisdictional conflict and ordered the case file to be sent to the Bucharest Court of Appeal, effectively upholding the validity of the previous connection decision. The dispute arose from conflicting procedural actions between two courts of appeal regarding a civil action for the rescission of a sale contract and associated financial claims; one court had admitted an exception of connectedness to join a file with the other court, which subsequently returned the file claiming it was not legally vested due to the absence of a fixed hearing date, leading the first court to declare a negative conflict. Applying Article 133(2) of the Civil Procedure Code, the Court held that a negative conflict requires mutual declination of competence, which was absent here because the initial transfer was based on the admission of connectedness (Article 139), an interlocutory measure that triggers a legal extension of competence to the receiving court and is only challengeable on appeal with the merits. Consequently, the receiving court lacked the authority to sua sponte declare the connection unlawful or its own incompetence, as it was not a judicial control instance for that procedural incident.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 C. proc. civ, art. 139 alin. (1) C.proc.civ, art. 139 alin. (2) C.proc.civ, art. 132 alin. (3) C.proc.civ; Negative jurisdictional conflict: invalidity of self-initiated review of connectedness extension under Article 139 CPC: Nu există conflict negativ de competenţă în cazul în care o instanţă a admis excepţia conexităţii în temeiul art. 139 C. proc. civ. şi a trimis dosarul unei alte instanţe, care, la rândul său, nu a pronunţat o soluţie de declinare a competenţei, ci, constatând greşita conexare a dosarelor, a reţinut că nu a avut loc o prorogare legală de competenţă şi a admis excepţia nelegalei sesizări, restituind dosarul celeilalte instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Inexistenţa conflictului negativ de competenţă. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 133 pct. 2 teza I din Codul de procedură civilă
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței
Index alfabetic: conflict negativ
acţiune în rezoluţiune
contract de vânzare-cumpărare
excepţia conexităţii
prorogare legală de competenţă
încheiere interlocutorie
inexistența conflictului negativ
C. proc. civ., art. 132 alin. (3), art. 133 pct. 2 teza I,
art. 139 alin. (2) teza finală, art. 235 teza finală
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C.proc.civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Nu există conflict negativ de competenţă în cazul în care o instanţă a admis excepţia conexităţii în temeiul art. 139 C. proc. civ. şi a trimis dosarul unei alte instanţe, care, la rândul său, nu a pronunţat o soluţie de declinare a competenţei, ci, constatând greşita conexare a dosarelor, a reţinut că nu a avut loc o prorogare legală de competenţă şi a admis excepţia nelegalei sesizări, restituind dosarul celeilalte instanţe.
I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1599 din 22 iunie 2022
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 27.08.2021, sub nr. x/3/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5050/20.11.2019, radierea acestui contract din cartea funciară, să declare inopozabile contractele de împrumut autentificate sub nr. 1148/02.07.2021, 1159/02.07.2021, 1171/05.07.2021 şi 1219/12.07.2021, rezilierea actului adiţional nr. 2/16.07.2019 la contractul de închiriere din 09.05.2018 şi obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la restituirea chiriei în sumă de 543.973,99 lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.10.2021, sub nr. x/86/2021, reclamanta S.C. C. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei să constate stingerea datoriilor reciproce izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare nr. 5050/20.11.2019 şi să dispună suspendarea executării acestui titlu executoriu.
Prin încheierea nr. 12/19.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/86/2021, Tribunalul Suceava, Secţia a II-a civilă a admis excepţia conexităţii şi, în consecinţă, a conexat primul capăt de cerere din dosarul nr. x/86/2021 la dosarul nr. x/3/2021.
Prin încheierea din 12.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/3/2021, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a admis excepţia nelegalei sesizări cu soluţionarea dosarului nr. x/86/2021, pe care l-a restituit Tribunalului Suceava pentru continuarea judecăţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 139 alin. (1) C.proc.civ., după care a reţinut că pentru a se dispune conexarea este necesar ca pricinile să fie în curs de judecată; în caz contrar, nu ar mai putea fi atins scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea conexării, care constă în asigurarea unei mai bune realizări a activităţii de înfăptuire a justiţiei.
În acest context, a apreciat că nu putea fi dispusă măsura conexării din moment ce în dosarul nr. x/3/2021 nu era fixat un termen de judecată, acesta fiind în procedura regularizării.
Ca atare, Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea sa, nefiind legal învestit cu soluţionarea dosarului conexat.
A mai apreciat că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului conexat poate verifica cerinţele impuse de art. 139 alin. (1) C.proc.civ. având în vedere că încheierea prin care s-a luat această măsură nu are autoritate de lucru judecat.
Prin sentinţa nr. 99/17.05.2022, Tribunalul Suceava, Secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, a dispus trimiterea dosarului nr. x/86/2021 la dosarul nr. x/3/2021 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă şi a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin luarea măsurii de conexare a operat o prorogare legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti cu privire la dosarul conexat.
A mai reţinut că încheierea prin care se soluţionează excepţia conexităţii poate fi atacată de părţi numai odată cu fondul, conform art. 139 alin. (2) C.proc.civ.
În acest context, a apreciat că Tribunalul Bucureşti a exercitat un veritabil control judiciar asupra încheierii de admitere a excepţiei conexităţii, cu încălcarea art. 139 alin. (2) C.proc.civ.
După evocarea deciziei nr. 170/24.03.2016 a Curţii Constituţionale, tribunalul a reţinut că art. 139 C.proc.civ. nu condiţionează măsura conexării de fixarea primului termen de judecată.
Totodată, a constatat că, la momentul conexării, dosarul nr. x/3/2021 era pe rolul Tribunalului Bucureşti, fiind finalizată procedura regularizării.
A mai apreciat că dispoziţia de restituire a dosarului conexat reprezintă în realitate o soluţie de declinare a competenţei, în condiţiile în care Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea sa.
În consecinţă, Tribunalul Suceava a reţinut că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 03.06.2022.
Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C.proc.civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a exista conflict negativ de competenţă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: două sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză şi declinările de competență sunt reciproce.
Totodată, art. 132 alin. (3) C.proc.civ. prevede că, „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.
Aşadar, existenţa conflictului negativ de competenţă presupune pronunţarea unor soluţii de declinare a competenţei de către instanţele sesizate.
Verificând întrunirea acestor cerinţe, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava nu a trimis dosarul nr. x/86/2021 la dosarul nr. x/3/2021 al Tribunalului Bucureşti prin declinare de competenţă, ci ca efect al admiterii excepţiei conexităţii în temeiul art. 139 C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti nu a pronunţat o soluţie de declinare a competenţei, ci, constatând greşita conexare a dosarelor, a reţinut că nu a avut loc o prorogare legală de competenţă, astfel că a admis excepţia nelegalei sesizări şi a restituit dosarul nr. x/86/2021 la Tribunalul Suceava.
Înalta Curte constată că, prin conexarea primului capăt de cerere aferent dosarului nr. x/86/2021 la dosarul nr. x/3/2021 al Tribunalului Bucureşti, a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea acestui tribunal.
Dat fiind că prin încheierea nr. 12/19.01.2022 a fost soluţionată o excepţie procesuală, această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 teza finală C.proc.civ., care prevede că sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
În plus, art. 139 alin. (2) teza finală C.proc.civ. stabileşte că încheierea prin care a fost soluţionată excepţia conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul.
Astfel, legalitatea măsurii de conexare poate fi cenzurată numai de către instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care a fost dispusă această măsură.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti nu putea reţine din oficiu nelegalitatea măsurii de conexare, dezînvestirea sa pentru acest motiv fiind lipsită de temei legal.
Ca atare, nefiind o instanţă de control judiciar, Tribunalul Bucureşti nu putea verifica legalitatea/temeinicia soluţiei de admitere a excepţiei conexităţii dispuse de Tribunalul Suceava.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat inexistenţa conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale şi a trimis dosarul Tribunalului Bucureşti.