Negative jurisdiction conflict resolved: work-capacity decision challenged before regional commission's tribunal, not Bucharest pension house seat

Contestaţie împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă. Conflict negativ de competență. Instanța competentă teritorial să soluționeze cauza

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

contestaţie împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă

subunitate fără personalitate juridică

competenţă teritorială

sediul pârâtului

C. proc. civ., art. 135 alin. (1), (4)

Legea nr. 263/2010, art. 71 alin. (7), art. 131 alin. (5), art. 154 alin. (2)

Potrivit art. 71 alin. (7) din Legea nr. 263/2010, „Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă”.

În cazul contestaţiei împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă competenţa teritorială este determinată de sediul pârâtei, respectiv de sediul comisiei medicale de contestații regională, care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, întrucât textul legal ce reglementează competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor privind asigurările sociale, respectiv art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu cuprinde în mod expres menţiuni referitoare la sediul principal sau secundar al pârâtului.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii în sensul de a se avea în vedere sediul principal al pârâtului, nu poate fi acreditată ideea potrivit căreia contestarea deciziilor comisiilor medicale de contestații din toată ţara (centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă) ar fi de competența doar a Tribunalului București, stabilirea competenţei teritoriale exclusiv în raport de instanţa de la sediul principal al pârâtului fiind de natură să provoace un dezechilibru semnificativ în activitatea de efectuare a actului de justiţie la nivelul Tribunalului București, dar şi să îngreuneze exercitarea dreptului de acces la justiţie al persoanelor care nu au domiciliu în București şi care înțeleg să conteste deciziile comisiilor medicale de contestații regionale.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027 din 4 mai 2022

Prin cererea înregistrată la 11 martie 2021 pe rolul Tribunalului Iaşi, sub număr de dosar x/99/2021, A. a formulat contestație împotriva Deciziei medicale nr. 185 din data de 22.01.2021 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași.

Pârâta Casa Naţională de Pensii Publice prin directorul executiv al Casei Judeţene de Pensii Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi.

Prin sentința civilă nr. 1420 din 20 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași în cauza nr. x/99/2021 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași, în favoarea Tribunalului București, Secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reţinut, în esenţă, că reclamantul a contestat decizia medicală nr. 185 din 22.01.2021 şi a chemat în judecată doar Casa Naţională de Pensii Publice, iar potrivit art. 131 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, Casa Naţională de Pensii Publice are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, în subordinea căruia funcţionează centrele regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.

Aşa fiind, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice.

Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în mod eronat instanța care a dispus declinarea competenței a stabilit calitatea de pârâtă a Casei Naționale de Pensii Publice, câtă vreme reclamantul nu a chemat în judecată această pârâtă. De altfel, din analiza cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul nu a indicat numele/denumirea pârâtului deși era obligația sa, iar instanța de trimitere nu a procedat în mod corespunzător la regularizarea cererii de chemare în judecată cu privire la acest aspect, potrivit art. 194 lit. a) C. proc. civ., ci a stabilit în mod nejustificat din oficiu calitatea procesuală pasivă a Casei Naționale de Pensii Publice.

S-a apreciat că reclamantul a înțeles să învestească Tribunalul Iași cu cererea sa, întrucât în jurisdicția acestei instanțe se află sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Astfel, sediul unui dezmembrământ (Comisia Medicală de Contestații Iași) al Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă este însuși sediul acestei instituții (I.N.E.M.R.C.M.) în teritoriu, iar în raport cu prevederile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, de vreme ce reclamantul a ales să se judece la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unei subunităţi (dezmembrământ) a pârâtului, instanţei respective îi aparţine competenţa de soluţionare a pricinii.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 7844 din 12 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei medicale nr. 185 din data de 22.01.2021 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010: „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Art. 131 alin. (5) din același act normativ reglementează modul de organizare al Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă: „CNPP are în subordine Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, denumit în continuare I.N.E.M.R.C.M., care este instituție publică cu personalitate juridică și autonomie științifică. În subordinea I.N.E.M.R.C.M. se înființează centre regionale de expertiză medicală a capacității de muncă.”

Potrivit art. 71 alin. 7 din Legea nr. 263/2010: „Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă”.

Raportat la obiectul acțiunii (contestaţie decizie medicală) şi dispozițiile legale evocate se reține că, în speță, competenţa teritorială este determinată de sediul pârâtei, respectiv de sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași, care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, întrucât textul legal ce reglementează competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor privind asigurările sociale, respectiv art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 nu cuprinde în mod expres menţiuni referitoare la sediul principal sau secundar al pârâtului.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii în sensul de a se avea în vedere sediul principal al pârâtului, nu poate fi acreditată ideea potrivit căreia contestarea deciziilor comisiilor medicale de contestații din toată ţara (centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă) ar fi de competența doar a Tribunalului București, stabilirea competenţei teritoriale exclusiv în raport de instanţa de la sediul principal al pârâtului fiind de natură să provoace un dezechilibru semnificativ în activitatea de efectuare a actului de justiţie la nivelul Tribunalului București, dar şi să îngreuneze exercitarea dreptului de acces la justiţie al persoanelor care nu au domiciliu în București şi care înțeleg să conteste deciziile comisiilor medicale de contestații regionale.

Aşa fiind, reclamantul A. în mod legal a înțeles să învestească Tribunalul Iași, întrucât în jurisdicția acestei instanțe se află sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași, a cărei decizie medicală este contestată prin acţiunea dedusă judecăţii.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, Secţia I civilă.