Procedural capacity and passive standing of unincorporated partnerships in service contract disputes under Civil Procedure and Civil Codes

Asociere în participaţiune. Capacitatea procesuală de folosinţă a asocierii. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil. Obligații. Diferite contracte speciale. Contractul de societate. Asocierea în participaţie

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

contract de prestări servicii

contract de asociere în participaţiune

capacitate procesuală de folosinţă

calitate procesuală pasivă

C. proc. civ., art. 36, art. 56 alin. (2), art. 425 alin. (1) lit. b)

C. civ., art. 1516, art. 1949, art. 1951, art. 1953 alin. (1)

Potrivit dispoziţiilor art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ., asocierea în participaţie nu are personalitate juridică şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor, care, chiar dacă acţionează în numele asocierii, se angajează în nume propriu faţă de terţi. Aceste dispoziţii legale nu înlătură normele de procedură prevăzute la art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot sta în judecată şi asociaţiile fără personalitate juridică dacă sunt constituite potrivit legii.

Din analiza acestor dispoziţii legale reiese că dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ. reglementează contractul de asociere în participaţie, spre deosebire de prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează una dintre condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru ca o parte să stea în judecată, respectiv capacitatea procesuală de folosinţă.

Prin urmare, nu este aplicabil principiul specialia generalibus derogant, întrucât prin dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ. nu sunt reglementate norme de procedură privind folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale, astfel cum sunt cele prevăzute la art. 56-58 C. proc. civ., pentru a putea susţine că în cauză sunt incidente atât norme generale, cât şi cele speciale privind capacitatea procesuală de folosinţă.

Aşadar, instanţa de apel în mod corect a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., constatând că asocierea pârâtă, deşi nu are personalitate juridică, are capacitate procesuală de folosinţă, fiind constituită potrivit dispoziţiilor art. 1949 şi urm. C. civ.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881 din 12 aprilie 2022

1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă la data de 18.12.2018, sub nr. x/3/2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Asocierea B. (C. SA) - A. SRL şi B. (C. SA), a solicitat instanţei ca, pe baza probatoriului administrat în cauză, să pronunţe o sentinţă prin care să dispună:

- obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 2.865.041,82 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă şi neachitate, în baza contractului de închiriere şi prestări servicii nr. 2185/30.08.2016, a contractului de prestări servicii nr. 2187/30.08.2018, a contractului de prestări servicii laborator nr. 2188/30.08.2016, a contractului de prestări servicii nr. 67/23.03.2017 şi a contractului de prestări servicii nr. 37/27.07.2017;

- constatarea prestării serviciilor de către reclamantă, în baza comenzilor scrise ale pârâtei C. SA, și obligarea acesteia la plata sumei de 2.759.325,12 lei;

- obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 334.336,74 lei, reprezentând penalităţi contractuale şi dobânzi legale, de la data scadenţei facturilor fiscale, emise în baza contractelor şi până la data introducerii acţiunii, precum şi penalităţi contractuale şi dobânzi legale aplicate în continuare asupra debitului datorat, până la plata efectivă a acestuia;

- obligarea pârâtei C. SA la plata sumei de 311.195,02 lei, reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenţei facturilor şi până la data introducerii acţiunii, precum şi dobânda legală aplicată în continuare asupra debitului datorat, până la plata efectivă a acestuia.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270 alin. (l), art. 1350, art. 1516, art. 1530, art. 1535, art. 1953, art. 2538 C. civ. şi art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 3810 din 19.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/3/2018, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Asocierea B. - A. S.R.L., şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

De asemenea, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii B. (C. SA) şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar D. S.P.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a C. şi a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Asocierii, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 1775 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost anulată în tot sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

3. Împotriva acestei decizii la 3 februarie 2021, pârâta B. (C. S.A.) a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că motivarea deciziei recurate este succintă, generală și evazivă, instanța limitându-se la expunerea unor dispoziții legale, fără să prezinte raționamentul care i-a format convingerea și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu indicarea atât a argumentelor pentru care s-au admis, cât și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Recurenta arată că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care i-au fost înlăturate argumentele în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, prin care a invocat în esență faptul că A. S.R.L. nu se poate prevala de art. 1953 C. civ., întrucât nu i se poate reține calitatea de terț în relația cu B. - C. S.A. și față de asociere. Potrivit recurentei, A. S.R.L. și B. - C. S.A. sunt membri ai asocierii, ceea ce le conferă un alt statut, iar prevederile art. 1953 C. civ. nu pot fi aplicabile, întrucât membrii asocierii sunt răspunzători între ei, conform acordului de asociere.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel, în mod greșit, a reținut că Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L are capacitate procesuală de folosință și că societatea B. (C. S.A) are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce priveşte capacitatea procesuală de folosinţă a Asocierii, contrar celor reținute de instanța de apel, în mod corect prima instanță a constatat că asocierea în participațiune nu are personalitate juridică și, drept urmare, nu poate avea capacitate procesuală de folosință și nu poate sta în judecată.

Potrivit art. 1.951 C. civ., asocierea în participațiune nu poate dobândi personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților, iar conform art. 1.953 alin. (1) din același cod, asociații, chiar acționând pe contul asocierii, contractează și se angajează în nume propriu față de terți.

Prin urmare, susţine recurenta că Asocierea nu poate sta în judecată nici potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții reprezintă o normă generałă în raport cu normele speciale, respectiv art. 1951 și art. 1953 alin. (1) C. civ., iar specialia generalibus derogant, în cauză fiind vorba despre o asociere în participație ce nu constituie o persoană distinctă de persoana asociaților și, prin urmare, nici nu poate fi chemată în judecată ca atare.

În ceea ce privește excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. (C. S.A), recurenta apreciază că dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 C. civ. au fost aplicate în mod greșit în raport cu situația de fapt, întrucât nu se poate reține că reclamanta A. S.R.L este terț în relația cu C. și față de asociere. Reclamanta A. S.R.L și pârâta C. S.A. sunt membri ai asocierii, ceea ce le conferă un alt statut, prevederile art. 1953 C. civ. neputându-le fi aplicabile, întrucât aceştia sunt răspunzători între ei conform acordului de asociere.

Astfel, susţine recurenta că în situația în care reclamanta A. S.R.L a încheiat cu Asocierea contracte de prestări servicii, răspunderea părților se angajează conform prevederilor din Acordul de asociere întrucât, ca membri ai asocierii, fiecare parte, conform procentelor stipulate, trebuie să își aducă contribuţia proprie la această asociere.

Pe cale de consecință, contractele de prestări servicii nu pot fi analizate independent, întrucât ele au fost încheiate în executarea și aplicarea Acordului de Asociere, în virtutea executării cotei societăţii A. S.R.L în calitate de membru al Asocierii.

Şi în ipoteza în care, prin absurd, s-ar admite teza susţinută de A. S.R.L, în sensul că acesta are calitatea de terţ faţă de Asociere, instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material prevăzute la art. 1953, art. 1447 alin. (1) şi art. 1452 C. civ., întrucât, în realitate, situaţia dintre membrii asocierii poate fi tranşată efectiv numai la data decontării beneficiilor şi pierderilor asocierii.

Prin întâmpinarea depusă la 21 aprilie 2021, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepţia netimbrării recursului în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta trebuie să timbreze la valoarea cererii de chemare în judecată şi excepţia tardivităţii recursului, în temeiul art. 485 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea căii extraordinare de atac ca nefondate.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, la 25 mai 2021, solicitând, în esenţă, înlăturarea apărărilor formulate de intimată, prin întâmpinare, şi admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 22 februarie 2022 intimata A. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea recursului, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, pe cale de consecinţă, anularea căii extraordinare de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2022 s-au respins excepțiile tardivităţii, netimbrării și nulității recursului pârâtei, s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Criticile recurentei privind încălcarea regulilor de procedură referitoare la capacitatea procesuală de folosinţă a Asocierii B. (C. S.A.) - A. S.R.L şi calitatea procesuală pasivă a societăţii B. (C. S.A.), subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit recurentei instanţa de apel, în analiza capacităţii de folosinţă a Asocierii, a aplicat greşit principiul specialia generalibus derogant, întrucât a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. în detrimentul normelor speciale prevăzute la art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 1951 C. civ., „asocierea în participație nu poate dobândi personalitate juridica şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor. Terţul nu are niciun drept faţă de asociere şi nu se obligă decât faţă de asociatul cu care a contractat”, iar conform art. 1953 alin. (1) din acelaşi cod, „asociaţii, chiar acţionând pe contul asocierii, contractează si se angajează in nume propriu faţă de terţi”.

De asemenea, potrivit art. 56 alin. (2) C. proc. civ., „cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.

Analizând dispoziţiile legale evocate, se constată că dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ. reglementează contractul de asociere în participaţie, spre deosebire de prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează una dintre condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru ca o parte să stea în judecată, respectiv capacitatea procesuală de folosinţă.

Prin urmare, nu este aplicabil principiul specialia generalibus derogant, întrucât prin dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ. nu sunt reglementate norme de procedură privind folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale, astfel cum sunt cele prevăzute la art. 56-58 C. proc. civ., pentru a putea susţine că în cauză sunt incidente atât norme generale cât şi cele speciale privind capacitatea procesuală de folosinţă.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 1951 şi art. 1953 alin. (1) C. civ., asocierea în participaţie nu are personalitate juridică şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana asociaţilor, care, chiar dacă acţionează în numele asocierii, se angajează în nume propriu faţă de terţi.

Însă, aceste dispoziţii legale nu înlătură normele de procedură prevăzute la art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot sta în judecată şi asociaţiile fără personalitate juridică dacă sunt constituite potrivit legii.

Aşadar, instanţa de apel în mod corect a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., constatând că pârâta Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L., deşi nu are personalitate juridică, are capacitate procesuală de folosinţă, fiind constituită potrivit dispoziţiilor art. 1949 şi urm. C. civ.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei B. (C. S.A.), recurenta susţine că dispoziţiile art. 1951 şi art. 1953 C. civ. au fost aplicate în mod greșit în raport cu situația de fapt, întrucât nu se poate reține că reclamanta A. S.R.L este terț în relația cu C. și față de Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile în proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii. Prin urmare, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1951 şi art. 1953 C. civ., asocierea în participaţie nu are personalitate juridică iar asociaţii care acţionează pe contul asocierii contractează şi se angajează în nume propriu faţă de terţi. Totodată, asociaţii sunt ţinuţi solidar de actele încheiate de oricare dintre ei iar terţul este ţinut exclusiv faţă de asociatul cu care a contractat, cu excepţia situaţiei în care a declarat calitatea sa la momentul încheierii contractului.

În cauză, se constată că reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Asocierea B. (C. S.A.) - A. S.R.L şi asociatul B. (C. S.A.) şi a solicitat obligarea exclusivă a asociatului C. S.A. la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă potrivit contractelor încheiate cu Asocierea în temeiul art. 1516 şi art. 1953 C. civ.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta şi pârâta C. S.A. s-a încheiat acordul de asociere nr. 321 din 08.12.2015, prin care părţile s-au asociat în vederea participării, depunerii ofertei şi realizării unui contract de lucrări publice, iar, ulterior, reclamanta a încheiat cu asocierea, reprezentată prin liderul acesteia C. S.A., mai multe contracte de prestări servicii în baza cărora au fost emise facturile a căror plată o solicită reclamanta prin prezenta cerere de chemare în judecată.

De asemenea, se reţine că reclamanta a subliniat în mod expres în faţa primei instanţe că pretenţiile se întemeiază pe contractele de prestări servicii încheiate cu asocierea, în funcţie de care a fost stabilit cadrul procesual, şi nu pe acordul de asociere încheiat între aceasta şi pârâta C. S.A.

Astfel, s-a constatat că Asocierea nu are personalitate juridică şi nu poate răspunde pentru obligaţiile asumate faţă de terţi decât prin membrul care a reprezentat-o la semnarea contractului potrivit art. 1951 C. civ.

În cauză, pârâta C. S.A. a fost chemată în judecată în temeiul art. 1953 C. civ., întrucât în calitate de asociat a încheiat contractele de prestări servicii invocate de reclamantă în numele asocierii, angajându-se astfel în nume propriu faţă de celălalt contractant, respectiv reclamanta în prezenta cauză.

Prin urmare, în mod just instanţa de apel a reţinut că pârâta C. S.A. are calitate procesuală pasivă, întrucât există identitate între pârâtă şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii potrivit art. 36 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurentă, aceasta a acţionat în calitatea de terţ, respectiv de prestator de servicii pentru Asociere, întrucât pretenţiile au fost întemeiate pe contractele de prestări servicii încheiate cu Asocierea şi nu pe acordul de asociere încheiat cu pârâta C. S.A.

Chiar dacă reclamanta are şi calitatea de membru al asocierii, în prezenta cauză a acţionat ca terţ faţă de asociere având în vedere cauza acţiunii, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 1953 C. civ.

Aserţiunea recurentei privind faptul că aceste contracte de prestări servicii nu pot fi analizate independent de acordul de asociere va fi înlăturată, în mod corect reţinând instanţa de apel faptul că raporturile juridice sunt distincte, existând pe de o parte contracte de prestări servicii care reglementează drepturile şi obligaţiile dintre reclamantă şi Asociere iar, pe de altă parte, acordul de asociere care reglementează drepturile şi obligaţiile membrilor în cadrul asocierii în participaţie.

De asemenea, critica privind aplicarea greşită a art. 1447, 1452 şi art. 1456 C. civ. în stabilirea calităţii procesuale a pârâtei C. S.A. nu este fondată, întrucât aceasta vizează raporturile reglementate de acordul de asociere care nu fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a apreciat de către instanţa de apel că pârâta C. S.A. are calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel, constatând că nu au fost încălcate norme de procedură sau principii de drept a căror sancţiune atrage nulitatea hotărârii, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu sunt fondate.

Criticile recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ de dispoziţiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Potrivit recurentei, decizia recurată nu este motivată întrucât instanţa de apel, în analiza calităţii procesuale pasive, nu a răspuns criticii pârâtei C. S.A. privind calitatea de terţ a reclamantei în raport cu Asocierea.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei recurate, constată că instanţa de apel, în analiza calităţii procesuale pasive, a reţinut calitatea de terţ a reclamantei având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv art. 1516 alin. (1) şi art. 1953 C. civ., precum şi contractele de prestări servicii încheiate cu Asocierea.

Având în vedere că facturile a căror plată o solicită reclamanta au fost emise în temeiul contractelor de prestări servicii încheiate cu Asocierea, reprezentată prin pârâta C. S.A., şi nu în temeiul raporturilor rezultate din acordul de asociere, instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod just calitatea de terţ a reclamantei în raport cu Asocierea.

În continuare, instanţa de apel a motivat că asocierea în participaţie nu are personalitate juridică şi nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de membrii asociaţiei, asociatul care a contractat în numele asocierii angajându-se în nume propriu faţă de terţ.

Totodată, în decizia recurată s-a reţinut că pârâta C. S.A. are calitatea procesuală pasivă, existând identitate între pârâtă şi subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât aceasta, în numele Asocierii, a încheiat cu reclamanta mai multe contracte de prestări servicii în baza cărora s-au emis facturile fiscale a căror plată o solicită în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că decizia recurată conţine argumentele pentru care au fost admise criticile privind calitatea procesuală pasivă a societăţii C. S.A., este motivată şi sub aspectul reţinerii calităţii de terţ a reclamantei şi a aplicării dispoziţiilor art. 1953 C. civ. şi este conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind cazul unei nemotivări a hotărârii, contrar celor susţinute de recurentă.

În acest context, împrejurarea că recurenta nu este de acord cu considerentele instanţei de apel nu echivalează cu incidenţa unei nemotivări a hotărârii şi nu determină aplicarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât critica întemeiată pe aceste dispoziţii legale va fi respinsă ca nefondată.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat formal de către recurentă, întrucât aceasta nu a indicat normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel prin admiterea apelului formulat de reclamantă.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B. (C. S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1775 din 14 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.