Nullity of extraordinary appeal for failure to specify concrete cassation grounds and misapplication of temporal scope of administrative procedure amendments.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 septembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, invocată de pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România;

A respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, ca inadmisibilă;

A respins cererea pârâtei Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii, admiterii acţiunii şi rejudecării cauzei pe fond, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenţii-reclamanţi critică faptul că prima instanţă a apreciat în mod eronat că data la care reclamanţii au cunoscut Hotărârea nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România este anul 2016, fără a indica ziua, în condiţiile în care respectiva hotărâre le-a fost comunicată cu adresa din 03.07.2019, prin care Uniunea Notarilor Publici din România le-a comunicat faptul că nu poate anula acest act, întrucât a intrat în circuitul civil.

Susţin că la art. 2 din Hotărârea nr. 91/01.10.2014 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România se prevede că aceasta va fi comunicată camerelor notarilor publici şi tuturor notarilor publici.

Invocă art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precizând că au formulat acţiune distinctă în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 91/01.10.2014.

Precizează că în ultimii ani au fost controlaţi de mai multe ori de către Corpul de Control al Uniunii Notarilor Publici din România, criticând modalitatea de încasare a taxelor pentru verificarea registrelor pe care le ţin, precum şi faptul că membrii Consiliului Uniunii, conform Statutului, nu au voie să exercite nicio altă funcţie, remunerată sau neremunerată.

De asemenea, critică modalitatea de organizare şi constituire a Corpului de Control din cadrul Uniunii Notarilor Publici din România.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pentru motivul că aspectele relevate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către reclamanţii A. şi B., invocată de către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către reclamanţii A. şi B., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele relevate prin cererea de recurs redând starea de fapt din speţă şi anumite consideraţii cu privire la nemulţumirile recurenţilor-reclamanţi faţă de modalitatea de organizare şi constituire a Corpului de Control din cadrul Uniunii Notarilor Publici din România.

În ceea ce priveşte fraza din recurs ce face referire la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nici aceasta nu constituie o critică concretă la adresa hotărârii recurate, în condiţiile în care nu se combat în niciun fel considerentele sentinţei recurate, prin care instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinut argumentul reclamanţilor că nu mai este obligatorie procedura prealabilă, în condiţiile în care actul administrativ dedus judecăţii a fost emis în anul 2014, iar modificarea art. 7 din Legea nr. 554/2004 a intervenit abia în anul 2018.

Cu alte cuvinte, recurenţii-reclamanţi nu au arătat motivele pentru care au apreciat că cele reţinute de către instanţa de fond cu privire la neaplicabilitatea în cauză a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în forma dorită de către aceştia, ar fi eronate ori greşit aplicate.

De altfel, deşi prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi nu au arătat care sunt în concret regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, încălcate de către instanţa de fond şi nici normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă.

În consecinţă, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute în mod limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei nr. 188/CA/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2022.