Conflict of jurisdiction over police officer's service relationship: exclusive competence of tribunal's administrative section at employee's domicile despite central authority defendant

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., in contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", au solicitat anularea în tot a ordinele ministrului Afacerilor Interne nr. 11/2788/29.10.2018 şi 11/2696/15.10.2018, precum şi a celorlalte dispoziţii interne conexe/subsecvente acestora, prin care au fost sancţionaţi disciplinar cu "diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20%, pe o perioadă de 3 luni" pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinelor ministrului Afacerilor Interne nr. 11/2788/29.10.2018 şi 11/2696/15.10.2018, cu consecinţa achitării drepturilor salariate cuvenite în urma constatării nulităţii acestor acte administrative, sume ce au fost reţinute, cu titlu de sancţiune disciplinara, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea 544/2004.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6640/11.10.2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale referitor la reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, reţinând că normele de competenţă prevăzute la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, stabilesc, implicit, că procesul privind raportul de serviciu al funcţionarului public este de competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul său, fiind irelevantă existenţa în cadrul cererii de chemare în judecată a mai multor reclamanţi şi alte raporturi juridice şi cu alte domicilii, într-o astfel de situaţie fiind obligatorie disjungerea şi declinarea competenţei.

La rândul său,Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 182/10.06.2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Călăraşi a reţinut că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. A mai reţinut, de asemenea, că pârâţii din prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne - Ministrul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" sunt autorităţi publice centrale în accepţiunea Legii 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentina civilă nr. 944 din 12 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă a sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, Curtea a reţinut că, potrivit art. 109 din Legea 188/1999 (forma în vigoare la data formulării acţiunii -14.03.2019) cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor legale citate şi reţinând că, prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al reclamantului, instanţa a constatat că reclamantul are domiciliul în rază teritorială a judeţului Călăraşi, astfel că, în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Pentru a hotărî astfel, va reţine, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Ministerul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", anularea ordinului ministrului Afacerilor Interne nr. II/2788/29.10.2018 precum şi a celorlalte dispoziţii interne conexe/subsecvente acestora, prin care a fost sancţionat disciplinar cu "diminuarea salariului funcţiei de bază cu 20%, pe o perioadă de 3 luni" pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acţiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Însă, dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Ca atare, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare în judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în rază teritorială a judeţului Călăraşi, (Orş. Fundulea, Judeţul Călăraşi), instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă.

Pentre aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi Ministerul Afacerilor Interne - Ministrul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.