Nullity of appeal for lack of reasoned grounds challenging judicial inspection resolution on judicial conduct

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2018, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători.

Prin cerere, petenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Timişoara, al Tribunalului Timiş şi al Curţii de Apel Timişoara.

Pârâta Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea şi inadmisibilitatea cererii de recurs.

2. Hotărârile pronunţate în cauză

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5589 din 12 decembrie 2018, a a dmis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi, pe cele de consecinţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

În argumentele expuse în susţinera soluţiei, instanţa a reţiut că, în lipsa unei reglementări exprese şi, având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluţiei, act emis de o autoritate publică centrală (Inspecţia Judiciară), prin analogie cu dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform principiului ubi eadem ratio, ibi idem jus, indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bcureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 676 din 25 octombrie 2019, a respins cererea privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că Inspecţia Judiciară nu are competenţa de a interveni în soluţionarea unei cauze, iar prin sesizarea Inspecţiei Judiciare şi, ulterior, prin contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare, nu se poate proceda la verificarea măsurilor dispuse într-un dosar, întrucât această activitate excede competenţelor pârâtei, respectiv ale instanţei de contencios administrativ şi ar constitui o încălcare a principiului independenţei judecătorului.

Pe cale de consecinţă, reţine instanţa de fond, în mod corect, s-a apreciat prin rezoluţia de clasare că nemulţumirile exprimate de petentă în cuprinsul sesizării excedează limitelor legale ale controlului de natură administrativă al Inspecţiei Judiciare.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs recurenta a nu a indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului.

Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nemotivatea recursului,invocată de pârâtă Inspecţia Judiciară a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar articolul 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Se reţine că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a criticilor care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege sunt de natură a determina nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Aşadar, textele de lege expuse dau expresie principiilor generale aplicabile în materia termenului de recurs.

Din conţinutul cererii de recurs, se constată că recurenta- reclamantă nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea, ca neîntemeiată.

Simpla indicare a prevederilor art. 488 C. proc. civ. nu poate atrage nelegalitatea sentinţei recurate, întrucât motivarea recursului presupune evocarea cazurilor de nelegalitate care justifică exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi dezvoltarea lor printr-o argumentare, în fapt şi în drept, a greşelilor pretins săvârşite prin hotărârea atacată.

Având în vedere că recurenta - reclamantă nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale sentinţei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

II. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Aşa fiind, cum recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate care se grefează pe conţinutul sentinţei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 676 din 25 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.