Timeliness of appeal against first-instance judgment in administrative and fiscal contentious matters

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 10.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României contestaţie împotriva procesului-verbal nr. x din 30.10.2017 de constatare a încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi de aplicare a penalităţilor prevăzute de art. 63 din Legea nr. 94/1992, solicitând în principal anularea acestuia şi în subsidiar înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment scris.

Prin sentinţa civilă nr. 2565/26.03.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4959 din 29 noiembrie 2018 din 09 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împoriva sentinţei civile nr. 4959 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca tardiv formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 02 august 2019, condiţii în care ultima zi în care putea fi declarat recursul era 19 august 2019, iar recursul a fost declarat la data de 20 august 2019, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile.

Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în cauză nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrăgând aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins ca tardiv formulat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4959 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.