Clawback contribution base: legal obligation to calculate on total public-subsidized drug consumption rather than direct MAH sales despite marketing authorization transfer

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea notificării nr. x/27.10.2016 transmisă de către CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului III al anului 2016; anularea adresei nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate împotriva notificării sus-menţionate, mai puţin menţiunile privitoare la anularea poziţiei şi valorii aferente codului W42169001; obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1949 din 24 aprilie 2018, a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea nr. x/27.10.2016 şi adresa nr. x/25.11.2016, emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

Totodată, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi recurs), şi recurs incident reclamantă A. S.A. invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul pârâtei-recurente CNAS.

În dezvoltarea motivelor de recurs înfăţişate, recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, reiterând componentele soluţiei date de instanţa de fond, a susţinut:

Referitor la obligaţia instituită de instanţa de judecata în sarcina pârâtei cu privire la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, a precizat că în conformitate cu prevederile ari. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă aceasta obligaţie legala.

Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în făptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cete două fonduri.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut faptul că această contribuţie trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), avantaj care nu se acordă şi celorlalţi subiecţi care desfăşoară o astfel de activitate comercială.

Aceştia din urmă vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat chiar cu deţinătorul autorizatiei de punere pe piaţă (APF), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP.

Astfel, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalifcate şi a statuat faptul că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt constituţionale în raport de criticile formulate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În acest context, Curtea Constituţională a statuat prin decizia 789/2015 şi faptul că pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct ai deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor.

Formula identifjcată de legiuitor pentru calcul contribuţei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

Astfel, în considerarea celor de mai sus, modul de calcul al contribuţiei trimestriale nu poate să ţină seama de vânzările intimatei reclamante, ci de valoarea de compensare a medicamentelor, înregistrată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că elementele din formula de calcul sunt afectate de erori, a învederat următoarele:

Referitor la codul CIM W57932001, recurenta a arătat că în nomenclatorul medicamentelor de uz uman ce se vizualizează pe site-ul ANMDM (actualizat la data de 18.11.2016), în rubrica "firma/ţara deţinătoare APP" se specifică "A. S.A. - România. Precizează că pentru codul CIM W57932001 se identifică medicamentul cu descrierea "Ossica 3 mg., soluţie injectabilă în seringă preumplută, Cutie cu 1 seringă preumplută din sticlă incoloră a 3 ml. soluţie injectabilă + 1 ac pentru injecţie, A.."

Având în vedere prevederile art. 12 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrarea şi operarea transferului de APP nu este de competenţa CNAS.

În fine, susţine recurenta, faptul că reclamanta nu a înţeles să se îndrepte împotriva altor subiecte de drept, cu atribuţii în actualizarea nomenclatorului medicamentelor de uz uman.

Faţă de acestea recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de a data de 12. 11 2018, reclamanta A. S.A. a depus întâmpinare şi recurs incident.

În motivarea recursului incident, reclamanta a susţinut că soluţia instanţei de fond nu este temeinică şi legală, în ceea ce priveşte respingerea stabilirea bazei de calcul a contribuţiei clawback sunt eronate, fiind bazate pe o aplicare greşită a nomelor de drept material ce reglementează stabilirea contruibuţiei, în special art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţie atacate.

În mod greşit a respins instanţa de fond elementul de nelegalitate referitor la nemotivarea notificării, (a se vedea par. 13 - 28 din cererea introductivă, pag. 5 - 7). În esenţă, instanţa de fond a reţinut ca ..Notificarea comunicată cuprinde elementele prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011. Concluzia instanţei de fond este profund eronată- Tocmai lipsa oricăror elemente care să susţină raţiunea care se află în spatele valorii aferente consumului de medicamente pentru trimestrul III 2016 determină lipsirea reclamantei de orice garanţie împotriva arbitrariului, fiind imposibila orice verificare a corectitudinii acestora.

În mod greşit a respins instanţa de fond elementul de nelegalitate referitor la modul de stabilire a bazei de calcul a contribuţiei clawback. Practic, instanţa de fond a considerat că, în mod corect a raportat CNAS valoarea consumului comunicată prin notificare la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce include şi adaosurile comerciale ale altor entităţi de pe lanţul de distribuţie a medicamentelor. Astfel, concluzia instanţei este eronată, fiind consecinţa greşitei interpretări şi aplicări a normelor de drept material aplicabile în cauză, în special an. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.

În orice caz, susţine recurenta, odată constată nelegalitatea notificării din perspectiva modului de stabilire a bazei de calcul a contribuţiei, se impune şi obligarea CNAS la comunicarea valorii consmului de medicamente suportate din FonduL naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor recurentei.

În continuare recurenta -reclamantă a mai susţinut că procedând astfel, instanţa de fond a încălcat atât prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011 dar şi principiul consitituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, contribuţia nefiind astfel aşezată asupra unei baze de impunere care să fie raportată asupra veniturilor contribuabilului ci inclusiv asupra veniturilor altor entităţi de pe lanţul de comerecializare a medicamentelor (distribuitori şi farmacii).

Instanţa de fond a nesocotit prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ce instituie modul de calcul a contribuţiei, rnai exact baza asupra căreia se aplică procentul "p". A reamintit recurenta că prezenta cauză vizează notificarea transmisă subscrisei de către CNAS prin care ne-au fost comunicate dalele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului I al anului 2016.

În perioada respectivă, contribuţia clawback s-a calculat potrivii formulei de calcul cuprinsă în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011. Ca atare nu se poate susţine că procentul "p" se va aplica asupra valorii ... suportate din FNUASS sau din bugetul MS, ci asupra valorii consumului de medicamente suortate din FNUASS sau din bugetul MS ... consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. Pe cate de consecinţă, modul de stabilire a contribuţiei are în vedere mecanismul: valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie, necesare pentru stabilirea contribuţiei se comunică fiecărui contribuabil de către CNAS, în conformitate cu art. 3 alin. (3) şi alin. (5) alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

O atare modalitate de stabilire şi calcul al contribuţiei trimestriale (taxa clawback) încalcă şi principiul certitudinii impunerii fiscale prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuţiei trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalţi participanţi din lanţul de distribuţie şi de comercializare a medicamentelor.

Încălcarea principiului certitudinii impunerii potrivit art. 3 Codul fiscal, principiul certitudinii impunerii presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plăţilor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. Astfel cum a fost deja statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, formula "aşezarea justă a sarcinilor fiscale'1 presupune, pe de o parte, obligaţia de a ţine seama de situaţia materială a contribuabililor, iar pe de altă parte, de posibilitatea crescută, a contribuabililor care deţin o situaţie economică mai bună de a contribui, într- o manieră mult mai consistentă, prin impozite la cheltuielile publice.

Arată recurenta că nu există temei pentru a susţine că deţinătorilor de APF li se decontează din FNUASS si din bugetul MS contravaloarea medicamentelor. Dimpotrivă, farmaciilor şi spitalelor li se decontează de către casele judeţene contravaloarea amintită, iar aceste entităţi, în baza raporturilor contractuale pe care le au cu distribuitorii, urmează să-şi achite datoriile faţă de aceştia. Altfel spus, toate acese aceste entităp implicate (în mod obligatoriu) în lanţul de comercializare desfăşoară o activitate comercială ce urmăreşte, evident, să ducă la obţinerea de profit. Cu toate acestea, singura verigă care beneficiază direct şi nemijlocit de pe urma plăţilor făcute de casele judeţene de asigurări de sănătate este cea de la capătul lanţului - farmaciile şi spitalele, întrucât doar acestea sunt parte în convenţiile încheiate cu casele judeţene, iar nu deţinătorii de APP.

În fine, mai arată recurenta că modalitatea de interpretare si aplicare a O.U.G. ur. 77/2011 este lipsită de proporţionlitate. Chiar dacă s-ar accepta ideea cu care recurenta nu este de acord, că este posibilă stabilirea unui impozit sau a unei contribuţii care să privească activitatea sau veniturile unor terţi crede că, în cazul de fată această obligaţie esfie neproporţională. Tocmai mecanismul de calcul a preţului medicamentului şi modul de stabilire a adaosurilor comerciale conduc la concluzia nesocotirii condiţiei proporlioaalitaţii contribuţiei. Astfel, prin Decizia nr. 1394/2010 Curtea Constituţională a reţinut că: obligaţia instituită de prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 96/2006 poate conduce, în practică la obligarea asiguratului de a plăţi o contribuţie mai mare decât înseşi veniturile realizate.

Or, o asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub niciun aspect ca asigurând proporţionalitaiea şi caracterul rezonabil ai sarcinii fiscale, in sensul celor arătate mai sus.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare admiterea cererii de chemare in judecată in sensul anulării notificării şi ca urmare a faptului că baza de calcul a contribuţiei, determinată de CNAS prin notificare, este nelegală.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului autorităţii pârâte ca nefondat, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.

De asemenea, recurenta- reclamantă a formulat concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 3 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 februarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea notificării nr. x/27.10.2016 transmisă de către CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului III al anului 2016; anularea adresei nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate împotriva notificării sus-menţionate, mai puţin menţiunile privitoare la anularea poziţiei şi valorii aferente codului W42169001; obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. şi în consecinţă, a anulat notificarea nr. x/27.10.2016 şi adresa nr. x/25.11.2016, emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinţei, ci vor fi doar înlăturate unele considerente privind nelegalitatea actelor administrative atacate, reţinute de prima instanţă.

Astfel, prima instanţă, a reţinut că motivul de nelegalitate invocat de către reclamantă privind caracterul eronat al datelor cuprinse în notificarea aferentă taxei clawback pentru trimestrul III 2016 este întemeiat, având în vedere obligaţia reclamantei de a plăti contribuţia aferentă acestui trimestru pentru medicamentele suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii,astfel că a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

A reţinut că, din cuprinsul dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, informaţiile privind vânzările de medicamente, utilizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru calculul consumului trimestrial individual, sunt cele provenite de la canalele de eliberare prevăzute de art. 1 şi art. 5 alin. (4) din ordonanţă, şi anume, farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

Acestea raportează lunar caselor de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Casele de asigurări de sănătate centralizează informaţiile privind consumul de medicamente, raportând Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate consumul centralizat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat că medicamentul OSSICA 3 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută identificabil cu codul CIM W57932001 a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială, transmisă în aprilie 2016 la C.N.A.S. aparţinând companiei B. ca şi deţinător APP, iar în notificarea ce face obiectul cauzei figurează A. S.A. ca şi deţinător APP.

A arătat că transferul APP-lui de la A. S.A. pe B. a fost aprobat de A.N.M.D.M. în data de 18.08.2014 şi comunicat de mai multe ori la C.N.A.S.

Prin urmare, reclamanta a arătat că nu mai este deţinătorul de APP pentru acest medicament.

A mai reţinut instanţa că pârâta nu a contestat aceste afirmaţii, precizând însă că înregistrarea şi operarea transferului de APP nu este de competenţa sa. Această susţinere nu este însă de natură să înlăture eroarea invocată.

Curtea subliniază că, în condiţiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 obligaţia de plată a contribuţiei incumbă în sarcina deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă sau reprezentantului legal al deţinătorului de punere pe piaţă care nu este persoană juridică română, iar potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie." Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, Curtea reţine că această din urmă teză a textului legal implică obligaţia deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă/a reprezentantului legal de plată a contribuţiei instituite de O.U.G. nr. 77/2011 pentru întregul consum de medicamente, a căror valoare este suportată din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii şi care corespund codului atribuit medicamentelor în legătură cu deţinătorul respectiv al autorizaţiei de punere pe piaţă, iar nu doar pentru vânzările efectuate direct de respectivul deţinător.

Astfel, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, Notificarea include în mod eronat o seric de medicamente ce nu pot intra în baza de calcul a contribuţiei, valoarea consumului de medicamente comunicată de CNAS include nu doar medicamentele real si efectiv suportate din FNUASS si bugetul MS. Includerea, de către CNAS, a unor sume care, în mod real, nu au fost şi nu au putut fi decontate din fonduri publice pentru acoperirea consumului de medicamente compensate în trimestrul III al anului 2016, viciază - sub aspectul legalităţii - atât informaţiile care permit stabilirea procentului "p", cât şi valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie.

Punctual, este de observat aşa cum a reţinut şi instanţa fondului că notificarea este nelegală sub aspectul următoarelor medicamente: Medicamentul OSSICA 3 mg soluţie injectabilă în seringă preumphttă identificabil cu codul CIM W57932001 a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială (O.U.G. nr. 77/2011), transmisă în apr. 2016 la CNAS aparţinând companiei B. ca şi deţinător APP, iar în notificarea ce face obiectul cauzei figurează A. S.A. ca şi deţinător APP. Transferul APP-lui de la A. S.A. pe B. a fost aprobat de ANMDM în data de 18.08.2014 şi comunicată de mai multe ori la CNAS.

Ca atare, notificarea este nelegală sub aspectul includerii acestui medicament, întrucât reclamanta nu mai este deţinătorul de APP.

Cu privire la acest aspect, pârâta CNAS a precizat prin adresa nr. x/25.11.2016 că, deşi reclamanta nu mai deţine APP (recunoscând indirect că avea cunoştinţă de această situaţie), nu este de competenţa autorităţii administrative să opereze înregistrarea transferului (schimbării) de APP.

Medicamentul MODUXIN 20 mg identificabil cu codul CIM W41825001 - ultimul lot pus pe piaţă a expirat la data de 25.02.2016., motiv pentru care acest produs nu s-a putut elibera către pacienţi în perioada de referinţă T3 2016 şi nici nu a fost declarat în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială (O.U.G. nr. 77/2011), transmisă în apr. 2016 la CNAS de către reclamantă.

În privinţa acestui produs, CNAS a arătat prin adresa nr. x/01.02.2017 faptul că a înregistrat în evidenţa cantitativ valorică codul CIM W41825001 în locul C. civ. W59722004, fără a proba în vreun fel cele afirmate. Or, simpla afirmaţie a pârâtei lipsită de orice dovadă nu poate reprezenta o bază sustenabilă pentru obliga reclamantei subscrisei la pata taxei de clawback aferentă acestui medicament.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâta nu a contestat aceste afirmaţii, precizând însă că înregistrarea şi operarea transferului de APP nu este de competenţa sa. Această susţinere nu este însă de natură să înlăture eroarea invocată, aşa cum În mod corect a reţinut instanţa fondului.

În aceste condiţii, împrejurarea că, potrivit art. 5 alin. (7) din ordonanţă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, nu echivalează cu imposibilitatea contestării acestor date.

Declaraţiile trimestriale depuse de societate privesc medicamentele pentru care ar putea datora contribuţia trimestrială, în funcţie de vânzările de pe piaţă, iar nu medicamentele efectiv vândute.

În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că este corectă soluţia instaneţi de fond cu privire la obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamanta A. SA

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta- reclşamantă sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii în parte a acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; violarea unor principii generale de drept.

Ca elemente factuale ale cauzei, Curtea reţine că prin notificarea nr. x/27.10.2016, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat reclamantei că, valoarea procentului "p" pentru trimestrul III 2016 este de 14,91%, unde elementele CTt şi Bat din formula de calcul a procentului "p" prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015 şi la art. 7 din O.G. nr. 17/2012, nu includ taxa pe valoarea adăugată, Bat este de 1.515 milioane RON iar CTt este de 1.780.501.575,98 RON.

Se mai menţionează în cuprinsul notificării că, din valoarea consumului total trimestrial de medicamente (CTt) s-a exclus valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 12 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru care s-au încheiat contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condiţiile legii.

Prin aceeaşi notificare pârâta i-a comunicat reclamantei că valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul III 2016, suportat din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială este prevăzută în anexă şi conţine TVA, urmând ca această să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuţiei trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015.

Reclamanta A. S.A. a supus controlului de legalitate exercitat în temeiul Legii nr. 554/2004 notificarea nr. x/25.11.2016 emisă de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar şi adresa nr. x/25.11.2016, completată prin adresa nr. x/01.02.2017soluţionare a contestaţiei administrative.

Referitor la nemotivarea actului atacat, se apreciază că existenţa sau inexistenţa unei motivări suficiente trebuie raportată şi la actul administrativ comunicat în concret, la dispoziţiile legale aplicabile, pentru a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa de contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înţelege raţiunile sarcinii fiscale.

Art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)", iar, conform art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi T.V.A. suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Contrar susţinerilor recurentei, notificarea contestată cuprinde referiri la dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă, date care să-i permită determinarea sarcinii fiscale, precum şi raţiunea din spatele acesteia. Pe de altă parte, notificarea datelor de consum nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar întocmirea ei nu reclamă exigenţa motivării în fapt sau în drept.

Înalta Curte apreciază că aspectele la care recurenta face referire nu ar reprezenta, în realitate, o motivare în fapt a actului administrativ contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele judeţene de asigurări de sănătate, date pe care O.U.G. nr. 77/2011 nu le menţionează ca fiind obligatorii de comunicat contribuabilului de către C.N.A.S.

Consumul de medicamente pentru trimestrul în discuţie, suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Deci, ceea ce a pus C.N.A.S. la dispoziţia recurentei-reclamante sunt informaţiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar, câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispoziţiile legale, nu se poate considera că informaţiile furnizate de C.N.A.S. sunt netransparente.

Aşadar, actele normative incidente nu stabilesc în sarcina C.N.A.S. obligaţia urmăririi trasabilităţii unui medicament pe piaţă, astfel încât la nivelul acesteia să existe informaţii legate de activitatea comerciala a unui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

Pe cale de consecinţă, coroborând valoarea procentului "p" cu modalitatea de calcul a acestuia prevăzută la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi valoarea totală de consum afişată pe site-ul C.N.A.S., aceasta din urmă nu a făcut decât să respecte prevederile legale referitoare la modalitatea de calcul a procentul "p" instituită de O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale legislaţiei secundare aferente.

În condiţiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei-reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislaţia în vigoare, precum şi actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislaţiei principale şi care nu au fost atacate şi anulate pentru nelegalitate, Înalta Curte nu poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale recurentei, iar solicitarea recurentei-reclamante, de a-i fi comunicate şi alte informaţii pe care le apreciază necesare în scopul stabilirii contribuţiei pe care o datorează, este lipsită de suport legal.

În privinţa susţinerilor recurentei referitoare la încălcarea principiului predictibilităţii fiscale şi al certitudinii impunerii, Înalta Curte reţine că acest principiu este definit în art. 3, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la momentul emiterii notificării contestate, ca fiind reprezentat de certitudinea fiscală, respectiv de elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Totuşi, sub acest aspect, este de remarcat că dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, care a fost respinsă prin Decizia nr. 484/2014.

S-a arătat în această decizie "în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP."

Referitor la principiul predictibilităţii fiscale, Curtea Constituţională a mai precizat că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Ministerul Sănătăţii Publice stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC)." În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

Referitor la critica recurentei-reclamante privind caracterul excesiv al contribuţiei, prin includerea TVA şi a adaosurilor comerciale ale celorlalţi subiecţi din lanţul de distribuţie, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, "Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

Informaţiile furnizate de CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Aşadar, în condiţiile în care s-ar accepta opinia recurentei, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce, în cuprinsul formulei de calcul, se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul.

Pe de altă parte, aceasta nu a justificat o vătămare prin indicarea valorii consumului în notificarea contestată, în condiţiile în care, pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conţine valoarea consumului de medicamente, aşa cum, de altfel, i-a fost comunicat de către intimata-pârâtă.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe de altă parte, norma legală reprezentată de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi prin farmacii spitale şi centre de dializă.

Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe C.N.A.S. consumurile astfel centralizate. C.N.A.S. centralizează consumul de medicamente şi îl comunică DAPP. În plus faţă de consumurile individuale, C.N.A.S. determină şi valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului "p".

Aşadar, valoarea consumului de medicamente se determină în funcţie de valoarea de compensare a medicamentelor şi nu în funcţie de preţul de vânzare practicat de deţinătorul de APP în lanţul de distribuţie. În acest context, este de menţionat faptul că existenţa intermediarilor în lanţul de distribuţie al medicamentelor este impusă prin lege, farmaciile şi distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la deţinătorul de APP la pacienţi.

Este evident că, în accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către recurenta-reclamanta nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

Pe acest aspect, prin Decizia nr. 484/25.09.2014 a Curţii Constituţionale, în care s-a analizat aspectul dacă prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituţionale, în măsura în care "procentul "p" se aplică nu la valoarea vânzărilor deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă (APP), ci la valoarea de compensare/decontare plătită de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, valoare care include adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor",

Avându-se în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că este corectă determinarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie plecând de la valoarea de compensare din preţul final al acestor medicamente, iar faptul că, atât preţul de referinţă cât şi preţul de decontare se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar preţul de producător, ci şi adaosul de distribuitor, nu este un aspect de nelegalitate, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor şi influenţa adaosurilor, pe care le pot negocia, pentru plata unei contribuţii într-un cuantum mai redus.

Pe lângă această decizie, poate fi reţinută şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 789/2015.

Criticile susţinute prin recursul incident referitoare la împrejurarea că nu există o aşezare corectă a contribuţiei asupra bazei de impunere, raportată la venituri, ceea ce ar păgubi producătorii de medicamente generice ieftine, sunt neavenite în speţă, nefăcând, de asemenea, obiectul verificării notificării atacate pentru motive de nelegalitate.

Referitor la susţinerea reclamantei conform căreia procentul "p" conţine în continuare TVA, aceasta este vădit nefondată, Înalta Curte reţinând în acord cu soluţia primei instanţe, că prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut că "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON".

Împrejurarea că bugetul aprobat trimestrial (BAt) este fix nu justifică concluzia reclamantei privind nelegalitatea notificării, întrucât C.N.A.S nu a făcut altceva decât să aplice formula de calcul instituită de legiuitor, astfel că nu se poate reţine o anumită conduită a autorităţii pârâte, ci însăşi soluţia legislativă adoptată prin O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă speţei. Or, o critică privind neindexarea indicelui BAt excede controlul de legalitate propriu contenciosului administrativ, această valoare fiind stabilită prin actul normativ.

Reclamanta a mai susţinut că efectele notificării încalcă libera circulaţie a capitalurilor şi a mărfurilor, garantate de art. 64 (referirea corectă vizând art. 63) şi art. 34 TFUE.

Or, în speţă nu poate fi vorba despre restrângerea liberei circulaţii a capitalurilor, nefiind în discuţie investiţiile străine în industria farmaceutică din România ori investiţiile româneşti în domeniu în alte state membre ori terţe, ci cel mult atractivitatea pieţei româneşti de desfacere a produselor farmaceutice.

Prin urmare, art. 63 TFUE nu este incident, iar în ceea ce priveşte art. 34 TFUE, jurisprudenţa CJUE este constantă în sensul că domeniul de aplicare al cestui articol nu include impozitele interne.

Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 14 CEDO şi a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, Inalta Curte constată că reclamanta nu contestă efectiv notificarea ci chiar obligaţia legală de plată a contribuţiei clawback instituită prin O.U.G. nr. 77/2011, astfel de susţineri implicând obligatoriu un control de constituţionalitate, atribuţie ce nu intră în competenţa instanţelor de judecată, ci a Curţii Constituţionale, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţie.

Instanţa fondului, a apreciat însă întemeiate criticile reclamantei în ceea ce priveşte faptul că notificarea este afectată de numeroase erori privind includerea unor medicamente ce nu puteau fi puse pe piaţă în perioada de referinţă, aspect care face obiectul recursului principal declarat.

Cât priveşte decizia invocată cu titlu de jurisprudenţă favorabilă de către recurent: Decizia nr. 190/2.02.2016 a ICCJ - SCAF, aceasta este o hotărâre izolată în contextul jurisprudenţei acestei instanţe care s-a consolidat în sensul celor stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale expuse şi in prezenta hotărâre.

Constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi reflectă o aplicare corectă a dispoziţiilor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident ca nefondat.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1949 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.