Liability of public administration for unpaid salary differences and cumulative application of inflation indexation and legal interest

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2018 din 03.05.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

a) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul "de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ.

b) obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

- începând cu data de 1.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

- începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valoni de 445 iei (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

c) obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

d) obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

- să aplice majorarea salariată de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

- să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

e) obligarea pârâţilor la plaţa despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salaríale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

f) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 205 pronunţată la data de 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată şi a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

A respins capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 542/C/2018 şi 603/C/2018 ca rămase fără obiect.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

S-a arătat în cuprinsul sentinţei pronunţate că pe parcursul soluţionării cauzei au fost depuse şi Ordinele ministrului justiţiei nr. 2883/C/2018 şi 3396/C/2018, ambele emise de pârât după data introducerii cererii de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile nr. 205/22.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond:

- respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere privind obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite prin OMJ nr. 603/C/2018 şi respectiv cele acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018;

- respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe;

- respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere privind obligaţia Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin OMJ nr. 542/C/2018 şi cele stabilite prin OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate şi plata dobânzilor legale, în ceea ce priveşte sumele datorate pentru anul 2019 conform O.U.G. nr. 3/2019;

- respingerea ca prematur introdus a capătului de cerere privind obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin OMJ nr. 542/C/2018 şi cele stabilite prin OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate şi plata dobânzilor legale, în ceea ce priveşte sumele datorate pentru anii 2020-2023 conform O.U.G. nr. 3/2019.

În motivarea recursului, în ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat recurenta-pârâtă ca instanţa de fond a depăşit limitele investirii întrucât după introducerea cererii de chemare în judecată, Ordinul nr. 603/C/2018 a cărei anulare s-a solicitat prin prezenta acţiune a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018, astfel că acest capăt de cerere - anularea Ordinului nr. 603 - a fost respins de către instanţa de fond ca rămas fără obiect.

În raport de acest aspect consideră recurenta că instanţa de judecată nu a avut posibilitatea efectuării unei cercetări asupra fondului cauzei, astfel că soluţia primei instanţe de obligare a recurentei-pârâte la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018 este nelegală fiind dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 din C. proc. civ.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub un prim aspect, se susţine că au fost interpretate în mod eronat dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri în condiţiile în care ordonatorul principal de credite a asigurat fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune şi în luna decembrie 2018 au fost achitate drepturile salariale acordate intimatei-reclamante.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile aduse hotărârii recurate vizează obligarea recurentei-pârâte la actualizarea cu rata inflaţiei şi a dobânzilor legale în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, susţinând recurenta că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale privind condiţiile răspunderii civile pentru repararea pagubei.

În acest sens, susţine recurenta că în raport de prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 condiţiile răspunderii autorităţii administrative pentru repararea pagubei sunt: să existe un drept subiectiv al persoanei care se pretinde vătămată; să existe o faptă ilicită a autorităţii administrative constând în refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri referitoare la dreptul subiectiv al persoanei care se pretinde vătămată; să existe prejudiciul pretins şi să existe legătura de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta autorităţii.

Susţine recurenta că OMJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată iar la data de 01.01.2018, dată la care produce efecte acest ordin, nu a existat o obligaţie legală în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariu de bază şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţa unei fapte ilicite.

OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018 iar suma sporurilor de care beneficiază intimata reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază în vederea respectării dispoziţiilor art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

În ce priveşte sporurile, arată recurenta că are calitatea de ordonator terţiar de credite şi drept urmare este obligată a respecta dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. cadru nr. 153/2017.

Cu referire la soluţia instanţei de obligare a recurentei la plata dobânzilor legale arată recurenta că aceasta reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, şi dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procesul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale nu ne aflăm în situaţia unei neexecutări a acesteia, astfel că nu se justifică nici plata acestor dobânzi.

Ultima critică vizează soluţia instanţei de fond de obligare a recurentei-pârâte la plata diferenţei dintre sumele stabilite reclamantei prin OMJ nr. 542/C/2018 şi cele stabilite prin OMJ nr. 2883/C/2018 respectiv actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, susţine recurenta că O.U.G. nr. 3/2019 a dispus eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel că principalul efect al acestei ordonanţe este instituirea unui moratoriu legal ceea ce echivalează cu afectarea obligaţiei de plată cu un termen suspensiv legal. Principalul efect al moratoriul legal constă în amânarea exigibilităţii obligaţiei, întrucât executarea acesteia depinde de împlinirea unei date care coincide cu ultima zi a fiecăruia dintre cei cinci ani cuprinşi în intervalul 2019-2023.

Termenul care afectează obligaţia de plată este unul suspensiv, întrucât scadenţa obligaţiei este amânată până la împlinirea acestuia, iar beneficiul termenului este stipulat în favoarea creditorului, respectiv Direcţia Naţională de Probaţiune în calitate de angajator, situaţie în care debitorul nu poate fi considerat în întârziere întrucât datoria sa, deşi există, nu este ajunsă la scadenţă.

4. Apărările intimaţilor

Nici intimata-reclamantă A. şi nici intimatul-pârât Ministerul Justiţiei nu au depus întâmpinări în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator terţiar de credite) să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul "de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ.

Ulterior introducerii acţiunii, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis OMJ nr. 2883/C/2018 prin care a fost recunoscut caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare emise începând cu data de 09.04.2015 din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială .

Subsecvent a fost emis de către Ministerul Justiţiei şi Ordinul nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat Ordinul MJ nr. 2883/C/2018 fiind stabilite noile drepturi salariale începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestui s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

În raport de emiterea de către Ministerul Justiţiei a OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi a OMJ nr. 23396/C/30.08.2018, prima instanţă a respins capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

Înalta Curte reţine faptul că prin cererea de recurs se invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât criticile formulate de recurentă împotriva sentinţei atacate urmează a fi analizate în raport de domeniul de reglementare al motivelor de recurs invocate, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia scopul recursului - cale extraordinară de atac - îl constituie "examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", acesta exercitându-se pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege ca motive de casare - art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, pe calea recursului nu se pot examina motive privind interpretarea pe care instanţa de fond a înţeles să o dea probelor administrate în cauză ceea ce nu constituie motive de nelegalitate ci de netemeinice.

Pornind de la aceste premise şi analizând motivele de nelegalitate invocate de recurent se reţine că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere dacă, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare include în conţinutul său toate neregularităţile procedurale ce pot fi săvârşite în cursul procedurii judiciare, cu excepţia celor care sunt constituite în motive distincte de casare, cum este cazul primelor trei motive anume consacrate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, motivul de casare de la pct. 5 poate viza cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, începând de la neregulata citare a uneia dintre părţi şi continuând cu nesemnarea cererii reconvenţionale, nesemnarea minutei de către judecători, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este destinat să valorizeze atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât şi a celor de ordine privată, legea nefăcând nicio distincţie în această privinţă. Casarea unei hotărâri judecătoreşti pentru acest motiv de recurs se poate obţine însă în mod diferit, în funcţie de natura imperativă sau dispozitivă a normelor procedurale încălcate.

Procedând la analiza sentinţei recurate în cauză, în raport de motivul de casare invocat, se constată că acestea nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate.

Prima critică vizează nelegalitatea hotărârii în raport de faptul că, după introducerea cererii de chemare în judecată, Ordinul nr. 603/C/2018 a cărei anulare s-a solicitat prin prezenta acţiune a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018, astfel că acest capăt de cerere - anularea Ordinului nr. 603 - a fost respins de către instanţa de fond ca rămas fără obiect.

În raport de acest aspect consideră recurenta că instanţa de judecată nu a avut posibilitatea efectuării unei cercetări asupra fondului cauzei, astfel că soluţia primei instanţe de obligare a recurentei-pârâte la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 2883/C/2018 şi OMJ nr. 3396/C/2018 este nelegală fiind dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 din C. proc. civ.

Critica formulată nu poate fi primită.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, fiind astfel instituit principiul disponibilităţii care presupune, printre altele, dreptul reclamantului de a fixa cadrul procesual, inclusiv din punctul de vedere al obiectului cererii cu care instanţa este învestită.

Împrejurarea că intimatul pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 3396/C/2018 care a modificat Ordinul nr. 603/C/2018, a cărui anulare s-a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată, fapt ce a dus la respingerea acestui capăt de cerere ca rămas fără obiect nu poate constitui o necercetare a fondului de către prima instanţă. Modificarea Ordinului nr. 603/C/2018 de către Ministerul Justiţiei prin Ordinul nr. 3396/C/2018 nu înseamnă altceva decât o recunoaştere de către pârât a nelegalităţii Ordinului 603, astfel că în mod corect prima instanţă a respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 603/C/2018 ca rămas fără obiect, judecătorul fondului fiind ţinut de recunoaşterea efectuată de Ministerul Justiţiei prin emiterea Ordinului nr. 3396/C/2018.

Pe de altă parte susţine recurentul că obligarea recurentei-pârâte la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018 încalcă de asemenea dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 22 din C. proc. civ., întrucât "a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi era necesar a fi analizat legalitatea OMJ nr. 3396/C/2018, condiţie ce nu este îndeplinită întrucât instanţa a fost investită cu anularea OMJ nr. 603/C/2018".

Nici această critică nu poate fi primită, în condiţiile în care prin Ordinul nr. 3396/C/2018 se recunoaşte intimatei reclamante drepturile salariale cuvenite, acordarea diferenţelor de drepturi salariale fiind dispusă tocmai ca efect al acestei recunoaşteri.

Cu referire la critica ce vizează interpretarea în mod eronat a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că ordonatorul principal de credite a asigurat fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune şi în luna decembrie 2018 au fost achitate drepturile salariale acordate intimatei-reclamante, situaţie faţă de care susţine recurenta că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia. Legalitatea unui act administrativ este analizată în raport de legea în vigoare la data emiterii lui. La momentul emiterii Ordinului nr. 603/C/2018 exista un refuz nejustificat atâta vreme cât a fost necesar modificarea acestuia prin Ordinul nr. 3396/C/2018.

În ce priveşte criticile aduse hotărârii atacate ce vizează actualizarea cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale a diferenţelor de drepturi salariale cuvenite intimatei reclamante, instanţa de control judiciar constată caracterul nefondat al acestora.

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor datorate şi plata dobânzii legale, având în vedere că prin ordinul emis s-a stabilit acordarea diferenţelor salariale datorate, dar nu şi actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Împrejurarea că Ordinul MJ nr. 3396/C/2018 a fost emis înainte de primul termen de judecată nu înlătură obligaţia Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune de a achita intimatei dobânda şi actualizarea cu indicele de inflaţie.

Aşa cum susţine şi recurenta prin cererea de recurs, emiterea Ordinului nr. 3396/C/2018 reprezintă recunoaşterea pretenţiilor intimatei. Or, atâta timp cât pretenţiile principale au fost recunoscute, în vederea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului produs, se impune şi actualizarea cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legale aferente.

Din această perspectivă, în cauză, se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Prin această decizie aplicabilă prezentei cauze s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât şi posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuţie (dobânda şi indicele de inflaţie).

Referitor la ultimul motiv de recurs prin care se aduc critici prin raportare la O.U.G. nr. 3/2019, se constată că acestea ţin de executarea, respectiv modalitatea de executare a hotărârii, efectuarea plăţii reprezentând o chestiune care priveşte executarea obligaţiei, iar nu stabilirea acesteia, astfel încât nu pot fi reţinute alegaţiile recurentei-pârâte.

Conform actului normativ invocat, se dispune eşalonarea plaţii acestor drepturi salariale, plata fiind o modalitate de stingere a unei obligaţii, ceea ce presupune că aceste drepturi salariale sunt deja scadente iar prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a reglementat o modalitate de executare benevolă a obligaţiilor stabilite prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2883/2018.

Pe de altă parte, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a dispus că plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei se va realiza în mod eşalonat, fără a se dispune că ordonatorii de credite sunt scutiţi de plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate de la data scadenţei şi până la plata efectivă, Înalta Curte apreciază că acest act normativ nu este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului.

Soluţia de obligare a pârâţilor la plata dobânzii se impune şi din considerente de echitate, dat fiind că executarea datoriei a fost amânată pe parcursul a 5 ani, cu începere din 2019, conform O.U.G. nr. 3/2019. Această eşalonare a fost dispusă prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, fără acordul reclamantei, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depăşeşte o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, şi nu mai răspunde cerinţelor de proporţionalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată şi menţinerea unui just echilibru al intereselor reclamantei şi ale ministerului (care invocă, în preambulul ordonanţei, inexistenţa fondurilor bugetare necesare).

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost investită prim instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 205 din 22 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.