Refund of employer-paid sick leave indemnities exceeding fixed social security contributions; validity of claims based on prior filings versus mandatory rectified tax declarations

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/17.03.2014, emisă de C.N.A.S. şi înregistrată la C.J.A.S. Timiş sub nr. x/26.03.2014;

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/30.05.2014, emisă de C.N.A.S.;

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/28.05.2014, emisă de C.N.A.S. - C.J.A.S. Timiş;

- obligarea pârâtei de rang I la achitarea către reclamantă a indemnizaţiilor aferente anilor 2007-2009 integral şi ianuarie 2010, reprezentând diferenţele dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de aceasta, în valoare totală de 4.817.172 RON;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 340 din 23 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată şi a dispus anularea adreselor nr. x/17.03.2014 emisă de CNAS, nr. DG 875/30.05.2014 emisă de CNAS şi nr. 38408/28.05.2014 emisă de CJAS Timiş.

A obligat pârâta CJA Timiş la plata către reclamantă a sumei de 4.817.172 RON reprezentând diferenţe dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale datorate, aferente anilor 2007-2009 şi lunii ianuarie 2010.

A obligat, de asemenea, pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 20.326,94 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiş întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, şi rejudecând cauza, instanta de judecată să dispună: respingerea acţiunii cu privire la obligarea CAS Timiş la plata sumei de 542.009 RON reprezentând indemnizaţii concedii medicale aferente lunilor februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008, respingerea dobânzilor fiscale, precum şi respingerea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că în cauză hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material: art. 451-454 C. proc. civ., art. 77, art. 82 din Ordinul nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi, după abrogarea acestuia, art. 64 - art. 69 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 15/2018/1311/2017 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate (în vigoare din data de 12.01.2018), precum şi a dispoziţiilor art. 6, art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005.

Susţine recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005 coroborate cu dispoziţiile art. 82 din Ordinul nr. 60/32/2006, norme juridice în raport de care sumele reprezentând indemnizaţii achitate de către angajator asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă pot fi solicitate numai pe baza actelor justificative.

Evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul FNUASS reprezentând contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, se realizează în baza Declaraţiei 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate prevăzute la art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, şi după abrogarea acestuia, la art. 147 şi art. 200 din Legea nr. 225/2015 - Noul Codul fiscal.

Afirmă recurenta că declaraţiile aferente anului 2008 - lunile februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008 sunt evidenţiate în contabilitatea intimatei reclamante, însă aceasta nu a depus la ANAF declaraţia rectificativă 112, anexa 1, Secţiunea C2.

Evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, se realizează pe baza Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate prevăzute la art. 29619 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

În raport de acest aspect afirmă recurenta ca în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea pentru suma de 542.009 RON fără a ţine cont că dosarele administrative aferente lunilor februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008sunt incomplete, susţinând că această sumă poate fi plătită doar după data la care intimata reclamantă va remedia problemele aflate în dosarele administrative.

Precizează recurenta că totalul sumei de recuperat poate fi confirmat după rectificarea erorilor semnalate, suma din cererea de chemare în judecată nefiind o sumă certă, aceasta putându-se modifica în cazul în care se impune transmiterea unor declaraţii 112 rectificative.

Sub un ultim aspect recurenta solicită instanţei de recurs exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON reprezentând taxă judiciară de timbru susţinând că această taxă nu trebuia achitată întrucât prezentul litigiu este scutit de plata taxei de timbru în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Solicită, de asemenea, respingerea cheltuielilor de judecată.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii deoarece prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanţă a fost acea de a stabili dacă refuzul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Timiş de a achita intimatei A. S.R.L. este unul justificat.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este conformă normelor de drept material incidente în speţă.

Prealabil, observă Înalta Curte că prin recursul formulat se aduc critici hotărârii recurate doar cu privire la suma de 542.009 RON aferentă perioadei februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008, pentru aceste luni susţinând recurenta că intimata nu ar fi depus la ANAF declaraţia rectificativă 112 anexa 1.1 secţiunea C2.

În raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului formulat de Casa de Asigurări de Sănătate Timiş.

În baza principiului tempus regit aqtum, Înalta Curte va avea în vedere, în soluţionarea prezentei cereri de recurs, forma actelor normative la data de 15.02.2010, data formulării cererii de plată a sumei de 4.817.172 RON reprezentând diferenţa dintre indemnizaţiile cuvenite salariaţilor proprii şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorat de acesta ca angajator, aferentă anilor 2007 - 2008 - 2009 - ianuarie 2010

Potrivit art. 1 alin. (1)-(3) din Ordinul nr. 60/2006 privind Norma din 2006 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate:

"(1) Evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, se realizează pe baza Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate prevăzută la art. 29619 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a "Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate

(3) Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate în a căror rază administrativ-teritorială îşi au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical însoţit de un centralizator al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18, numai în condiţiile în care se solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizaţii plătite asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical se depune la casele de asigurări de sănătate şi în situaţia în care indemnizaţiile aferente se suportă integral de către angajator, conform art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia în care asiguratul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de indemnizaţii".

Raportul juridic dintre părţile în litigiu este reglementat de art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005 şi art. art. 77 alin. (1) din Ordinul nr. 60/2006.

Conform art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005: Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din contribuţiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie, în condiţiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 77 din Ordinul nr. 60/2006 prevede:

"(1) Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din contribuţiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie.

(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizaţii achitate care depăşesc obligaţia lunară de plată a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se ataşează Declaraţia privind obligaţiile de plată prevăzută la arţ. 1, precum şi, după caz, dovada achitării contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.

(3) Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.

(4) Referatul prevăzut la alin. (3), semnat de directorul executiv al Direcţiei management şi economică, va fi supus aprobării preşedintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.

(5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanţarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plăţii prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 15 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plăţii.

(6) După efectuarea plăţii, dosarul se arhivează la compartimentul de specialitate".

Sunt incidente cauzei şi dispoziţiile art. 82 din acelaşi Ordin nr. 60/2006 în coformitate cu care: "Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizaţiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical".

Aşadar, aceste norme juridice fac referire la obligaţia angajatorului, în situaţia în care solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizaţii plătite asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de a depune declaratia prevăzută la art. 1 şi art. 77 din Ordinul nr. 60/2006 la care ataşează exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical însoţit de un centralizator al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18, obligaţie îndeplinită aşa cum s-a confirmat prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care a stabilit depunerea de către intimată a "declaraţiilor fiscale aferente anului 2008 pentru lunile februarie, iunie, noiembrie, decembrie depuse împreună cu actele justificative la CJAS, cu viza instituţiei, acte depuse şi la dosarul cauzei".

În consecinţă, constată Înalta Curte că obligaţiile impuse de normele juridice incidente cauzei au fost îndeplinite de către intimata reclamantă, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, astfel că susţinerile recurentei că nu au fost depuse declaraţiile rectificative nu pot fi primite.

Prin urmare, recursul formulat este nefondat, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, Înalta Curte constată că acestea vizează doar taxa judiciară de timbru. Recurenta-pârâtă a susţinut prin motivele de recurs că această taxă nu a fost stabilită de instanţa de judecată, acţiunea formulată fiind scutită de plata taxei de timbru.

Conform art. 451 alin. (4) C. proc. civ. "Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar...", iar în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ. "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, precum şi a principiului disponibilităţii, Înalta Curte nu poate primi solicitarea recurentei-pârâte de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea. Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune:

"(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanţei fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

Pe de altă parte, dispoziţiile legale invocate de către recurentă, respectiv art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, nu sunt incidente în cauză, prezentul litigiu nu este unul în materia jurisdicţiei asigurărilor sociale nefiind promovat de către persoana asigurată pentru stabilirea şi plata pensiilor, precum şi a altor drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale, situaţie în raport de care intimata-reclamantă avea obligaţia achitării taxei de timbru conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 340 din 23 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.