Competition fine annulled for security services pricing pact; council’s cassation appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.05.2018, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, in insolvency, en procedure collective, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea parţială a Deciziei nr. 80/22.12.2017 emise de pârât, cu privire la aspectele privind sancţionarea A., iar, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii conform art. 57 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 54 din Instrucţiunile pentru aplicarea sancţiunilor.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin s entinţa civilă nr. 101 din 24 martie 2020, Curtea a admis acţiunea reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 80/22.12.2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei, numai în ceea ce o priveşte pe reclamanta S.C. A. S.R.L., şi a anulat amenda aplicată reclamantei şi a exonerat reclamanta de plata amenzii.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, arătând în esenţă următoarele:

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau conţine motive contradictorii, motiv de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Instanţa de fond preia ca atare afirmaţiile A. cu privire la "Susţinerile în general ale Consiliului" (pag. 2 din cererea de chemare în judecată), prin care reclamanta pentru a induce ideea că, a fost sancţionată exclusiv în considerarea apartenenţei la una dintre structurile asociative din domeniu, face trimitere doar la asociaţiile ce au acţionat ca facilitatori ai înţelegerii anticoncurentiale, ignorând însă constatările Deciziei C. civ. cu privire la implicarea A. - în calitate de concurent pe piaţă.

Sentinţa recurată se limitează la a valorifica exclusiv afirmaţiile reclamantei, fără a furniza un raţionament care să permită decelarea motivelor pentru care au fost înlăturate susţinerile prezentate de Consiliul Concurentei în analiza holistică a înscrisurilor aflate la dosarul cazului - relativ la implicarea A. în săvârşirea faptei (conform standardului de probă incident în materia concurentei).

Prin Decizia Consiliului Concurenţei răspunderea contravenţională a A. a fost reţinută pentru propria participare a întreprinderii la schimbul de informaţii privind preţul minim pentru furnizarea serviciilor de pază umană. În acest cadru, prin raportare la cele reţinute de instanţa pentru a constata un serios dubiu asupra consistentei probatorii a acuzaţiilor, subliniază faptul că, Decizia Consiliului Concurenţei precizează explicit (pct. 30 - pag 10) faptul ca aceasta a avut doar calitate de membru al PSS.

Răspunderea A. decurge din calitatea acesteia de concurent pe piaţa serviciilor de pază umană, ce a participat alături de alte societăţi concurente la o înţelegere anticoncurenţială având ca obiect stabilirea preţului minim pentru furnizarea serviciilor de pază umană din România.

Aşadar, reţinerea reclamantei ca parte implicată în săvârşirea faptei nu decurge din simpla calitate de membru al unor asociaţii de întreprinderi, ci din calitatea sa de concurent pe piaţă, ce a participat alături de alte societăţi concurente la o înţelegere anticoncurenţială având ca obiect stabilirea preţului minim pentru serviciile furnizate pe piaţa serviciilor de pază umană din România.

Fiecare dintre părţile implicate în practica anticoncurenţială a participat cu o forma de vinovăţie proprie, săvârşind elemente materiale proprii ale faptei, având în acest mod o contribuţie distincta si răspunzând individual.

Întrucât răspunderea contravenţională a A. este personală si decurge din participarea reclamantei la săvârşirea faptei anticoncurentiale de stabilire a "preţului corect" pe piaţa serviciilor de pază umană, rezultă că, evaluarea legalităţii concluziilor Deciziei C. civ. de către instanţa de fond nu poate fi apreciată decât prin raportare la probele ce o vizează pe reclamantă, iar nu faţă de situaţia altor părţi implicate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Instanţa de fond nu preia ca atare afirmaţiile A. cu privire la "susţinerile în general ale consiliului" - aceste susţineri se regăsesc redactate în decizia consiliului atacată, decizie care priveşte peste 30 de societăţi de pază.

Mai mult, instanţa de fond, în redactarea hotărârii, în mod corect, citează cele susţinute de intimată prin întâmpinare.

Niciun moment, în calea de atac formulată, recurenta nu contrazice elementele esenţiale ale acestei speţe - email-ul care a reprezentat momentul de debut al practicii anticoncurentiale era unul neutru -aşa cum a reţinut în mod corect instanţa de fond. În mod corect se arată în considerentele hotărârii, iar recurenta nu contrazice acest aspect.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 485 şi urm. C. proc. civ. .

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Înalta Curte reţine că, susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susţinerilor recurentului, în speţă au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentului pârât, cât şi pe cele ale reclamantei, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Instanţa de fond nu a preluat ca atare afirmaţiile intimatei reclamante, ci a delimitat clar citatele din susţinerile reclamantei, ca element esenţial în redactarea logică a hotărârii judecătoreşti.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Ca principiu, instanţa de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acestora, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conţinutul concret al sentinţei, de a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, soluţia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinţei sub acest aspect.

Referitor la criticile recurentului, în sensul că, "evaluarea legalităţii concluziilor Deciziei Consiliului Concurenţei de către instanţa de fond nu poate fi apreciată decât prin raportare la probele ce o vizează pe reclamantă, iar nu faţă de situaţia altor părţi implicate", Înalta Curte reţine că, aceste susţineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în motivele de casare formal invocate şi încadrate de recurent, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Astfel, Înalta Curte reţine că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente, examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei nr. 101 din 24 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.