Bad-faith compensation claim for protected forest restrictions; requirement of prior EU state aid approval and absence of normative framework

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 05.12.2016, reclamanta Obştea de Moşneni sat Tulnici a chemat în judecată pe pârâţii Garda Forestieră Focşani (fost I.T.R.S.V. Focşani, ulterior C.R.S.C. Focşani) Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi Secretariatul General al Guvernului, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.158.799,72 RON compusă din:

-1.996.499,72 RON reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor legale care le revin;

-162.300 RON reprezentând despăgubiri pentru pierderea înregistrată prin plata cheltuielilor cu serviciile silvice pe anul 2014, aferente suprafeţei de 2705,00 ha de fond forestier cu păduri având funcţii speciale de protecţie.

Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferentă sumei precizate, până la data plăţii efective precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 91 din data de 14 iunie 2018 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta Obştea de Moşneni sat Tulnici în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Focşani, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Secretariatul General al Guvernului.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Obştea de Moşneni sat Tulnici, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că judecătorul fondului a reţinut în mod eronat faptul că obiectul cererii de chemare în judecată din prezentul dosar îl constituie obligarea la plată a pârâtei Garda Forestieră Focşani a compensaţiilor cuvenite proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie Tl şi T2 în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. In realitate, reclamanta a precizat clar şi fără echivoc obiectul cererii sale, dar judecătorul fondului a ignorat faptele şi motivele invocate, în cuprinsul exhaustiv şi stufos al hotărârii recurate regăsindu-se doar argumente în favoarea pârâtelor.

Cu privire la răspunderea Secretariatului General al Guvernului, instanţa de judecată îl absolvă de orice vină, aducând în apărarea acestuia argumente precare şi lipsite de consistenţă juridică, conform cărora procesul legislativ poate fi lăsat la liberul arbitru al pârâtului în cauză, care poate decide, fără a fi tras la răspundere, dacă trimite sau nu o hotărâre de Guvern spre a fi publicată în Monitorul Oficial. De asemenea, instanţa se referă la fapte care nu au nici o legătură cu speţa în cauză, întrucât acestea privesc anul 2015 şi 2016, deci ulterioare anului 2014.

Referitor la răspunderea juridică a Gărzii Forestiere Focşani, recurenta a apreciat că judecătorul fondului a reluat judecarea faptelor ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2015, prin reaprecierea actelor aflate la acest dosar, absolvind în cele din urmă de orice vină şi pe această pârâtă.

Procedând în felul acesta, judecătorul fondului a ignorat si încălcat autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestor compensaţii aferente anului 2014 şi nu a reţinut că pârâta Garda Forestieră Focşani nu s-a conformat dispoziţiilor date de instanţa de judecată în dosarul nr. x/2015 şi nu a înaintat, în vederea decontării, documentaţia depusă de reclamantă.

Analizată sub aspectul conţinutului ei, sentinţa recurată cuprinde o preluare mecanică a unor părţi consistente din cererea reclamantei, din întâmpinările intimatelor, cu referire la acte normative care nu pot fi invocate în cauza dedusă judecăţii (Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009, O.G. nr. 14/2010, precum şi pasaje din Decizia Î.C.C.J. nr. 36/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie care nu operează în speţă).

Aşa fiind, a concluzionat recurenta că hotărârea instanţei de fond este nelegală datorită aprecierii eronate a conţinutului cererii reclamantei, ignorării solicitării de admitere a probelor care urmau să fie administrate şi prin stabilirea unei situaţii de fapt care nu concordă cu realitatea, cu adevărul obiectiv, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind nesusţinută şi pur formală.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Focşani şi Secretariatul General al Guvernului au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

Intimatul Secretariatul General al Guvernului a invocat, totodată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, dar şi pentru indicarea greşită a Tribunalului Vrancea ca fiind instanţa care a pronunţat sentinţa recurată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, în privinţa excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului în cuprinsul întâmpinării, se reţine caracterul neîntemeiat al acesteia, faţă de împrejurarea că susţinerile recurentei din calea de atac promovată pot fi încadrate în cazurile de casare indicate expres în memoriul de recurs, respectiv dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.. Se observă, totodată, că indicarea de către recurentă a Tribunalului Vrancea ca fiind instanţa care a pronunţat sentinţa recurată reprezintă doar o eroare materială în cuprinsul cererii de recurs, care nu impune aplicarea sancţiunii solicitate de intimat.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reţine că primul motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a reţinut un alt obiect al cererii de chemare în judecată, a examinat răspunderea fiecărui pârât în lanţul decizional aferent cererii reclamantei de acordare a compensaţiilor băneşti cuvenite pentru anul 2014 proprietarilor de păduri cu funcţie de protecţie şi a concluzionat că nu se poate vorbi despre neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor legale care le revin.

Soluţia adoptată a fost, de asemenea, amplu motivată, nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, iar prima instanţă a prezentat motivele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate asupra cererii deduse judecăţii, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea primei instanţe încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 198/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă potrivit deciziei nr. 1718/2015 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2014, prin care pârâtul I.T.R.S.V. Focşani să verifice, să avizeze şi să transmită autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, situaţia calculului compensaţiilor băneşti cuvenite reclamatei pentru anul 2014.

Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestui motiv de recurs şi constată că prin sentinţa recurată în prezenta cauză nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti anterior menţionate, câtă vreme în privinţa celor două acţiuni nu se poate vorbi despre o identitate de părţi, obiect şi cauză. Astfel, prima acţiune formulată de reclamantă a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului I.T.R.S.V. Focşani de a analiza şi aviza în vederea decontării situaţia calculului sumelor cuvenite drept compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masa lemnoasă pentru anul 2014, în timp ce prin acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă este supusă analizei răspunderea celor trei pârâţi, urmată de solicitarea de reparare a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor legale care le revin în procesul de acordare a compensaţiilor anterior menţionate.

De asemenea, nu se poate vorbi despre o "rejudecare a faptelor ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2015" şi nici despre o omisiune a instanţei de a constata o neconformare a pârâtei Garda Forestieră Focşani la dispoziţiile date în acest prim dosar, având în vedere cadrul legislativ european şi naţional şi limitele/condiţiile impuse de acesta operaţiunii de acordare a compensaţiilor pretinse de reclamantă.

Examinând hotărârea recurată şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este rezultatul unei interpretări şi aplicări eronate a normelor de drept material.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect obiectul cauzei deduse judecăţii, respectiv obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor legale care le revin în cadrul procedurii de acordare a sumelor cuvenite drept compensaţii aferente anului 2014 (contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă).

Astfel, în analiza condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru repararea prejudiciului pretins de reclamantă, prima instanţă a constatat că prin adresa înregistrată la nr. 1308/05.02.2015 reclamanta a transmis către I.T.R.S.V. Focşani, pentru verificare şi centralizare, documentaţia necesară în vederea acordării compensaţiilor băneşti cuvenite proprietarilor de păduri cu funcţie de protecţie cuvenite pe anul 2014, temeiul legal al acestei solicitări fiind art. 97, alin. (1) din Legea nr. 46/2008, Codul silvic, iar cu adresa din 06.03.2015 I.T.R.S.V. Focşani a comunicat faptul că documentaţia va fi înaintată către D.G.R.F.P. Galaţi în vederea avizării. Calculul valorii sumelor cuvenite drept compensaţii pentru anul 2014 a fost efectuat pe baza Normelor aprobate prin H.G. nr. 861/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 198/2015 definitivă prin decizia nr. 1718/15.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, dispunându-se că I.T.R.S.V. Focşani să verifice, avizeze şi să transmită autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură situaţia calculului sumelor cuvenite drept compensaţii pentru anul 2014, iar capătul de cerere privind obligarea la plata despăgubirilor solicitate în cuantum de 1.996.499,72 RON s-a dispus respingerea acestuia ca fiind prematur formulat.

Potrivit documentelor de la dosar, cu referire la solicitarea reclamantei au fost emise: - adresa nr. x/05.02.2015 prin care reclamanta Obştea de Moşneni Tulnici a trimis către I.T.R.S.V. Focşani şi ultimele documente solicitate de către instituţie; - adresa nr. x/06.03.2015 prin care s-a comunicat reclamantei că documentaţia se va înainta la D.G.R.F.P. Galaţi după finalizarea procedurii de verificare a fişelor de calcul cuvenite drept compensaţii.; - adresa nr. x/14.04.2015 prin care s-au comunicat documentaţia şi formularul de decont prevăzut de anexa nr. 4 din H.G. nr. 86/2009 către D.G.R.F.P. Galaţi; - adresa nr. x/20.05.2015 prin care D.G.R.F.P. Galaţi a restituit I.T.R.S.V. Focşani documentaţia cu precizarea documentelor care lipsesc şi a modalităţii de completare a documentaţiei de către reclamanta din prezenta cauză.

Dat fiind faptul că după această solicitare de completare a documentaţiei, reclamanta nu a făcut dovada efectuării altor demersuri, instanţa de fond a constatat, în mod just, că nu a fost dovedită exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor legale de către instituţia pârâtă Garda Forestieră Focşani (fosta I.T.R.S.V. Focşani).

Această concluzie a fost impusă şi de cadrul legislativ naţional şi european în materie, conform căruia plata compensaţiilor solicitate de către recurenta-reclamantă este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv: - emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE şi adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice.

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că schema va expira la data de 31 decembrie 2013 rezultă că, pentru anul 2014, o schemă de ajutor nu a mai fost notificată Comisiei Europene şi nu a existat o decizie de aprobare cu privire la acordarea ajutorului de stat sub forma compensaţiilor la care se referă art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

De asemenea, prin decizia nr. 36/2015 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, stabilindu-se, în mod obligatoriu, că pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 şi de art. 4 lit. s) punct 4 din O.G. nr. 10/2010, începând cu anul 2010, deci după data de 01.01.2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

În acest context, instanţa de fond a constatat că nu se poate vorbi nici despre exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor legale de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întrucât acesta, în baza noilor orientări ale Uniunii Europene privind ajutorul de stat în sectorul agricol şi forestier pentru perioada 2014-2020 (2014/C204/01), publicate în Jurnalul Oficial al U.E. din data de 01.07.2015, M.M.A.P. a reluat procedura, elaborând un nou proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii, proiect ce a fost publicat pe site-ul M.M.AP. în data de 23 iulie 2015, refăcut conform observaţiilor primite de la ministerele avizatoare şi transmis spre avizare externă.

În mod similar, nu a putut fi constatată nici nerespectarea vreunei obligaţii legale instituite în sarcina pârâtului Secretariatul General al Guvernului, în procesul de acordare a compensaţiilor solicitate de reclamantă.

Întrucât prejudiciul pretins trebuie să fie cert, în sensul că existenţa sa trebuie să fie sigură, neîndoielnică şi să-i poată fi stabilită întinderea, instanţa de fond a reţinut, în mod just, că în lipsa normelor metodologice, documentaţia depusă de reclamantă nu are o bază legală de calcul pentru stabilirea întinderii prejudiciilor solicitate cu titlu de compensaţii, verificarea/avizarea acestora de către instituţiile abilitate şi, implicit, efectuarea plăţii, iar lipsa cadrului normativ privind calculul compensaţiilor nu este imputabilă pârâţilor.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Secretariatul General al Guvernului.

Respinge recursul declarat de reclamanta Obştea de Moşneni Sat Tulnici împotriva sentinţei nr. 91 din data de 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2021.