Scope of Cassation Review: Exclusion of Evidence Reappraisal and Unraised Insurance Clauses

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 7617/17.07.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă şi să dispună plata sumei de 24.738,75 RON reprezentând despăgubiri cuvenite; plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data formulării cererii de despăgubire şi până la data plăţii efective, iar în subsidiar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins obiecţiunile reclamantei la raportul de expertiză şi a respins cererea de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert.

Prin sentinţa civilă nr. 4964 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de majorare a onorariului pentru expertiză şi a obligat reclamanta la plata diferenţei de onorariu pentru expertiză în cuantum de 1.600 RON;

A respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 4964 din 29 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize tehnice judiciare de către un alt expert, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că în mod greşit, prin încheierea de şedinţă din data de 15.11.2018, instanţa de fond a respins obiecţiunile reclamantei cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză şi cererea de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu art. 22 şi art. 338 C. proc. civ.

Pe fond, susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că avariile rezultate nu sunt acoperite de contractul de asigurare, sens în care invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu art. 1164, art. 1516, art. 1530, art. 1270 şi art. 1272 C. civ.

De asemenea, consideră că în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata diferenţei de onorariu de expert, în cuantum de 1600 RON, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu art. 337 C. proc. civ.

Susţine că prin Decizia nr. 7616/17.07.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor i-a respins cererea de plată reprezentând contravaloarea reparaţiilor vehiculului, avariat la data de 10.09.2015, vehicul asigurat CASCO la data producerii evenimentului rutier la asigurătorul B. S.A., iar instanţa de fond a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că: avariile s-au datorat exploziei unei perne de aer şi nu exploziei unui cauciuc; evenimentul rutier nu face parte dintre riscurile asigurate, în raport cu dispoziţiile art. 2.1 lit. c) din Condiţiile de asigurare, coroborat cu Cap. 5 - Excluderi, art. 5.2 lit. d).

În ceea ce priveşte respingerea obiecţiunilor formulate cu privire la raportul de expertiză şi a cererii de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert, susţine că: la obiectiunile formulate de societate pe 5 pagini, instanţa pe fond a răspuns printr-o singură frază în care nu se regăseşte niciun argument concret cu privire la caracterul neîntemeiat al obiecţiunilor; deşi instanţa de fond a menţionat că aspectul tehnic relevat în cuprinsul obiecţiunilor va fi avut în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei, acesta nu se regăseşte în considerente; instanţa nu putea răspunde prin sentinţă la obiecţiunile de natură tehnică, acest răspuns putând fi dat doar de către expertul tehnic judiciar; în acest mod s-au încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (1) din C. proc. civ.

Consideră că instanţa de fond trebuia să admită obiecţiunile şi să dispună refacerea raportului de către un alt expert, neavând posibilitatea legală să se pronunţe prin sentinţă asupra aspectelor tehnice. Mai arată că, întrucât situaţia de fapt nu era pe deplin lămurită, instanţa de fond era obligată să dispună efectuarea unei noi expertize de către alt expert, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât prin expertiza efectuată nu s-a stabilit în mod neechivoc şi argumentat modul de producere a evenimentului rutier.

Referitor la acest aspect, mai arată că în cuprinsul sentinţei nu se menţionează cauza certă a producerii avariilor, ci doar cauza probabilă a acestora, sintagmă ce se regăseşte şi în raportul de expertiză.

Susţine că, în mod real, cauza producerii avariilor declarate ale vehiculului o constituie explozia unei anvelope şi că dinamica probabilă a evenimentului rutier nu este cea reţinută de către instanţa de fond, întrucât nu explozia pernei de aer a condus la producerea avariilor, ci explozia anvelopei.

Astfel, arată că fenomenele care au dus la apariţia daunei sunt mult mai complexe decât cele reţinute de către expertul desemnat şi însuşite de către instanţă, relaţia dintre aceste fenomene fiind de natura cauză-efect.

Consideră că nu se poate susţine credibil din punct de vedere al legilor fizicii şi rezistenţei materialelor că explozia unei perne de aer din sistemul de suspensie poate conduce doar la explozia unei anvelope, în condiţiile în care anvelopa conţine armătură din oţel, fiind mult mai rigid şi mai dur decât cauciucul din care este realizată perna de aer, deşi fragmente din anvelopa care a explodat pot avaria perna de aer şi alte componente ale vehiculului.

În ceea ce priveşte dinamica evenimentului, arată că deplasându-se într-o curbă la dreapta, la ieşirea din viraj s-a produs o explozie la anvelopa exterioară dreapta spate, care a determinat desprinderea unor bucăţi din această anvelopă, iar datorită forţei centrifuge, determinate de rotaţia anvelopei şi forţele generate de explozie, bucăţile desprinse s-au deplasat atât pe direcţie radială, lovind aripile de protecţie ale roţii dreapta spate, pe care le-au distrus, cât şi în alte direcţii, lovind şi alte elemente ale vehiculului, printre care perna de aer a suspensiei vehiculului; că, urmare a exploziei anvelopei, geometria punctelor de susţinere a vehiculului s-a modificat, schimbându-se modul în care acţionează forţele asupra sistemelor de prindere şi a altor elemente constructive ale punţii motoare, ceea ce a condus la avariile pentru care a solicitat despăgubiri; că forţa de izbire a determinat deteriorarea suporţilor celor două aripi de protecţie ale roţii dreapta spate; că în urma spargerii anvelopei dreapta spate, autotrenul s-a înclinat, determinând suprasolicitarea elementelor de pe această parte şi ruperea braţului longitudinal pentru asigurarea stabilităţii, ceea ce a condus la suprasolicitarea suplimentară a pernelor de aer. Astfel, susţine că, în această situaţie, poansonul pernei de aer spate s-a deplasat faţă de axa de simetrie a ansamblului pernei spate, ceea ce a determinat deformarea poansonului şi distrugerea burdufului şi a suportului de fixare pe şasiu ale pernei spate, iar când anvelopa a explodat, bucăţi din aceasta au ricoşat înspre burduful pernei spate şi au contribuit la deteriorarea suplimentară a acesteia. Menţionează că profilul anvelopei care a explodat era în limitele impuse de legislaţia în vigoare, fapt atestat de către inspecţia ITP.

Susţine că nici expertul cauzei şi nici instanţa de fond nu au reuşit să explice în mod credibil dinamica evenimentului, respectiv cum explozia pernei de aer poate conduce la explozia doar a anvelopei exterioare în condiţiile în care în zona pernei de aer era şi a doua anvelopă.

Concluzionând, explozia anvelopei dreapta spate a fost elementul declanşator ce a determinat şirul de fenomene care au dus la distrugerea elementelor componente ale autotrenului, expertiza întocmită în cauză fiind eronată.

Pe fond, consideră că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, motiv pentru care apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată că la data producerii evenimentului rutier, 10.09.2015, era în vigoare poliţa de asigurare EUROCASCO nr. x/09.03.2015, pentru perioada asigurată 12.03.2015 - 11.03.2016.

Consideră că instanţa a reţinut în mod netemeinic faptul că evenimentul rutier din speţă nu face parte dintre riscurile asigurate, în raport de dispoziţiile art. 2.1 lit. c) din condiţiile de asigurare, coroborate cu Cap. 5 - Excluderi art. 5.2. lit. d), întrucât Condiţiile de asigurare aplicabile, având în vedere data încheierii poliţei de asigurare - 09.03.2015, sunt cele valabile începând cu data de 01.02.2014, iar Capitolul 5 din aceste condiţii de asigurare se referă la constatarea daunelor şi plata despăgubirilor şi nu la excluderi, care sunt prevăzute în capitolul 3 al Condiţiilor de asigurare.

Susţine că, în raport cu acestea, explozia anvelopei şi avariile rezultate sunt evenimente asigurate, având în vedere că potrivit poliţei de asigurare a achiziţionat pachetul "PLUS", ce include, ca risc asigurat evenimentele produse de/în legătură cu anvelopele şi jantele (Secţiunea 4 - Clauze speciale din poliţa încheiată ce menţionează ca risc asigurat:

"acte de vandalism, reîntregirea automată a sumei asigurate, pierderea/furtul cheilor, anvelope/jante"). Aceste prevederi se coroborează cu prevederile Secţiunii 4 din Condiţiile de asigurare. Astfel, art. 3.1 şi 3.2. din Capitolul 3 - Clauza Anvelope/Jante din Secţiunea 4 - Clauze speciale ale Condiţiilor de asigurare prevăd că, prin derogare de la Condiţiile generale, sunt incluse în asigurare şi se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse în urma evenimentelor de orice fel produse de/în legătură cu anvelopele sau jantete vehiculului.

Mai arată că asigurătorul B., cu ocazia deschiderii dosarului de daună, nu a formulat nicio obiecţie cu privire la fenomenul cauzator de prejudiciu şi nici nu a considerat ca explozia anvelopei şi avariile rezultate nu ar fi riscuri acoperite; că norma specială derogă de la norma generală şi că dispoziţiile art. 3.1 şi 3.2. din Capitolul 3 - Clauza Anvelope/Jante din Secţiunea 4 - Clauze speciale ale Condiţiilor de asigurare sunt norme speciale faţă de Capitolul 3 - Excluderi; că instanţa de fond a considerat în mod nelegal că refuzul de acordare a despăgubirilor este justificat în raport cu art. 2.1 lit. c) din Condiţiile de asigurare.

Critică faptul că instanţa de fond, după ce a respins solicitarea de realizare a unei noi expertize tehnice, a înlăturat expertiza tehnică extrajudiciară depusă la dosar şi a respins acţiunea pe considerentul că reclamanta nu ar fi făcut proba susţinerilor sale.

Recurenta-reclamantă arată că la momentul realizării reparaţiei nu exista niciun litigiu cu asiguratorul B. S.A., care nu a contestat că avariile sunt datorate exploziei cauciucului, aspectele legate de o altă cauză a avariilor, respectiv explozia unei perne de aer, apărând abia când intimatul-pârât a preluat dosarul, aşa încât nu se poate susţine că nu ar fi acţionat în mod rezonabil.

Pe de altă parte, consideră că în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata diferenţei de onorariu de expert de 1.600 RON, apreciind că din această perspectivă este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În acest sens invocă dispoziţiile art. 331 şi art. 337 C. proc. civ., apreciind că diferenţa de onorariu solicitată de expert a fost încuviinţată de către instanţă în mod nelegal, având în vedere că suplimentul de lucrare era necesar ca urmare a admiterii de către instanţă a obiecţiunilor sale, dar expertul a întocmit în continuare o lucrare greşită.

Precizează că expertiza realizată în fata instanţei de fond şi răspunsul la obiecţiunile sale sunt greşite, stabilind o situaţie de fapt nereală, concluziile expertului fiind eronate şi în dezacord cu legile fizicii, motiv pentru care apreciază că în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata diferenţei de onorariu.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că cererea de recurs nu este motivată, respectiv recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., reluând aspectele invocate în contestaţie şi obiecţiunile formulate cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a critica aspectele reţinute de către instanţa de fond prin sentinţa recurată.

Prin urmare, consideră că aspectele invocate prin cererea de recurs nu constituie critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, întrucât recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

Contrar celor susţinute de către intimatul-pârât prin întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a indicat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând critici ce se circumscriu acestui text de lege.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 7617/17.07.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă şi să dispună plata sumei de 24.738,75 RON reprezentând despăgubiri cuvenite; plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data formulării cererii de despăgubire şi până la data plăţii efective, iar în subsidiar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.

Prin decizia nr. 7617/17.07.2017 intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de A. S.R.L. cu privire la suma de 24.738,75 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului, avariat la data de 10.09.2015, reţinând că expertiza extrajudiciară depusă de către societate la dosarul de daună nu este susţinută de argumente tehnice şi nici de documente justificative, care să determine cauza generatoare a evenimentului rutier; că la dosarul de daună nu au fost depuse constatarea şi fotografiile de la locul accidentului, care ar fi putut scoate în evidenţă uzura anvelopei, presiunea de umflare, eventuale spărturi/tăieturi ale acesteia, ce ar fi putut lămuri mecanismul de producere a exploziei; că deşi din declaraţia conducătorului auto reiese că a avut loc o explozie a anvelopei de pe partea dreaptă de la puntea din spate, în cauză corpurile care au cauzat avariile au provenit din materialul anvelopei de la osia spate a autovehiculului, care sunt parte intrinsecă a autovehiculului.

Având în vedere aspectele relevate mai sus, intimatul-pârât a concluzionat că evenimentul rutier din speţă nu se circumscrie noţiunii de accident, astfel cum acesta este definit în condiţiile de asigurare şi că analiza detaliată a fotografiilor cu reperele avariate relevă o avarie majoră a pernei de aer, motiv pentru care a apreciat că o cauză posibilă a producerii evenimentului o constituie explozia pernei de aer, şi nu explozia anvelopei.

Astfel, prin decizia de soluţionare a cererii de plată, intimatul-pârât a apreciat că în raport cu prevederile art. 2.1. lit. c) din Condiţiile de asigurare, coroborate cu art. 5.2. lit. d) din Cap. 5 Excluderi, în cauză nu este vorba de un risc asigurat.

Împotriva deciziei de mai sus a formulat acţiune în contencios administrativ reclamanta A. S.R.L., ce a fost respinsă de către prima instanţă, iar împotriva sentinţei instanţei de fond şi a încheierii din 15.11.2018 a formulat recurs reclamanta.

Prin recursul formulat împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins obiecţiunile reclamantei cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză şi cererea de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru motivul că la obiecţiunile formulate pe 5 pagini, instanţa de fond a răspuns printr-o singură frază.

Înalta Curte constată că acest argument nu poate fi primit, întrucât nu relevă o critică concretă cu privire la respingerea de către instanţa de fond a obiecţiunilor reclamantei la raportul de expertiză şi a cererii de refacere a raportului de expertiză de către un alt expert, ci doar nemulţumirea recurentei-reclamantei faţă de respingerea cererilor sale.

Pe de altă parte, se impune a se reţine faptul că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză şi de conţinut, instanţa nefiind obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe exprimate de către acestea, putând fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte încheierea recurată, iar faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei nu poate atrage casarea încheierii.

În privinţa criticilor formulate cu privire la sentinţa civilă nr. 4964 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la majorarea de către instanţa de fond a cuantumului onorariului de expert, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a apreciat că în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea sa la plata diferenţei de onorariu de expert, în cuantum de 1600 RON, având în vedere că expertiza şi răspunsul la obiecţiuni sunt greşite, stabilind o situaţie de fapt nereală, din punctul său de vedere.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or aprecierea de către instanţa care a pronunţat sentinţa recurată a cuantumului onorariului expertului care a întocmit raportul de expertiză judiciară nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului de expert solicitat.

Prin urmare, critica referitoare la cuantumul excesiv al onorariului de expert, respectiv la cererea de majorare a acestui onorariu, nu poate fi primită, întrucât reprezintă o chestiune de temeinicie lăsată la aprecierea instanţei în faţa căreia s-a administrat proba.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs s-a susţinut că, în speţă, cauza producerii avariilor declarate ale vehiculului o constituie explozia unei anvelope şi că dinamica probabilă a evenimentului rutier nu este cea reţinută de către instanţa de fond, fenomenele care au dus la apariţia daunei fiind mult mai complexe decât cele reţinute de către expert şi însuşite de către instanţă, recurenta-reclamantă criticând dinamica evenimentului rutier şi, implicit, probatoriul administrat de către instanţa de fond.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-reclamantă.

Or, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin motivele de recurs este chiar modul în care instanţa de fond a apreciat materialul probator administrat, ceea ce excede obiectului analizei instanţei de recurs.

Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a probelor de la dosar nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs, respectiv nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanţei probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

De altfel, prima instanţă, analizând şi reţinând concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, a explicat în mod detaliat mecanismul producerii evenimentului rutier, în condiţiile în care la momentul întocmirii raportului de expertiză, autovehiculul era înstrăinat.

Referitor la argumentele recurentei-reclamante din cererea de recurs ce vizează clauzele speciale din Secţiunea 4 a Condiţiilor speciale de asigurare, Cap. 3, pct. 3.1. şi 3.2., Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată.

În consecinţă, Înalta Curte nu va lua în examinare şi nu va analiza aceste critici, întrucât prima instanţă a răspuns capetelor de cerere cu care a fost învestită, respectând limitele judecăţii, în recurs neputând fi analizate aspecte cu care instanţa de fond nu a fost învestită.

Pe fond, Înalta Curte constată că argumentele recurentei-reclamante din cererea de recurs nu sunt fondate.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus în dosarul de daună, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că prin acest raport expertul a preluat declaraţia conducătorului auto şi a enumerat reperele avariate, raportul nefiind susţinut de argumente tehnice şi de documente justificative, apte să determine cauza generatoare a evenimentului rutier.

Se constată a fi nefondată şi critica referitoare la faptul că asigurătorul B. S.A., cu ocazia deschiderii dosarului de daună, nu a formulat nicio obiecţie cu privire la fenomenul cauzator de prejudiciu şi nici nu a considerat ca explozia anvelopei şi avariile rezultate nu ar fi riscuri acoperite, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare".

Prin urmare, Fondul de Garantare a Asiguraţilor este în măsură să procedeze la constatarea tehnică a avariilor autovehiculelor pentru care instrumentează dosarele de daună de la asiguratorii intraţi în procedura falimentului.

O altă critică formulată prin cererea de recurs vizează faptul că evenimentul produs nu intră în categoria riscurilor asigurate.

Critica este nefondată, având în vedere că potrivit Secţiunii 1 Cap. 2 pct. 2.1. lit. c) din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor juridice, riscurile asigurate sunt:

"Accidente - ciocnici/loviri/izbiri/zgârieri cu alte vehicule, animale sau corpuri mobile/imobile aflate în afara autovehiculului; căderi în prăpastie/apă (sau scufundarea ambarcaţiunii pe care se află autovehiculul cu prilejul transbordării; cădere din cauza ruperii podurilor; derapări sau răsturnări."

Textul de mai sus se impune a fi interpretat coroborat cu pct. 3.2. din Cap. 3 - Excluderi al aceleiaşi secţiuni, conform căruia:

"Nu se acordă despăgubiri pentru pagube provocate de: a) alte cauze decât riscurile acoperite prin asigurare; b) întrebuinţare, funcţionare sau uzare (exemplu: [...] explozia pneurilor în timpul mersului, etc.)."

Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut în mod corect că avariile au fost cauzate în speţă de un eveniment ce nu se încadrează în noţiunea de accident, conform definiţiei date prin condiţiile speciale ale contractului de asigurare, indiferent că este vorba de explozia anvelopei ori a pernei de aer, deoarece nu sunt aflate în afara autovehiculului, ci sunt proprii acestuia.

De altfel, analizând argumentele recurentei-reclamante din cererea de recurs, Înalta Curte constată că, deşi aceasta contestă concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză şi considerentele instanţei de fond, nu a adus argumente concrete în sprijinul susţinerilor sale şi nici nu a adus dovezi în acest sens, aspect reţinut în mod corect şi de către instanţa de fond.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 4964 din 29 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 4964 din 29 noiembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2021.