Validity of disciplinary sanction for incomplete video recording during civil service recruitment competition

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 emis de către pârât prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu "AVERTISMENT" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 85/2019 din data de 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Dispune anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 şi Dispoziţia nr. 540/11.06.2018 emise de către pârât.

Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu avocat).

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinţei nr. 85/2019 din data de 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Prin recursul formulat, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi în motivarea căii de atac a arătat, în esenţă, următoarele:

Au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât Departamentul pentru situaţii de urgenţă nu a fost citat în cauza dedusă judecăţii, decizia nr. 540/11.06.2018 fiind emisă de acesta. Astfel, deşi prin întâmpinarea depusă la fond a fost invocată excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se arată că nu se poate reţine că dotarea cu alte elemante de logistică pică în sarcina instituţiei, atâta timp cât atribuţiile membrilor comisiei de concurs sunt stabilite obiectiv şi punctual iar de la reclamant sau alt membru al comisiei nu s-a primit nicio solicitare privind dotarea suplimentară.

Se mai arată că reclamantul a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea optimă a concursului, fapt ce rezultă din interesul scăzut manifestat pentru înţelegerea de la bun început de către candidaţi a regulilor de defăşurare a probei de evaluare a performanţelor fizice.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 emis de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu "Avertisment" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi a dispus anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 şi Dispoziţia nr. 540/11.06.2018 emise de către pârât. A obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfăţişate de recurent, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea prin hotărârea pronunţată a normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în esenţă, urmare a împrejurării că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond nu a dispus citarea în cauză a Departamentului pentru situaţii de urgenţă deşi decizia nr. 540/11.06.2018 a cărui anulare se solicită a fost emisă de acesta şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată.

Examinând aceste critici prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată şi a considerentelor sentinţei atacate, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a invocat motive suplimentare de nelegalitate, care nu se regăsesc în cuprinsul întâmpinării, respectiv cele privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ. referitoare la introducerea din oficiu în cauză a altor persoane şi, pe cale de consecinţă, lipsa citării Departamentului pentru situaţii de urgenţă în cauza de faţă.

Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.:

"În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi.", iar potrivit art. 494 din acelaşi act normativ:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.".

Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., potrivit cărora prin recurs se examinează conformitatea hotărârii pronunţate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care, coroborate cu textele de lege sus indicate, conduc spre concluzia imposibilităţii formulării unor pretenţii noi în calea de atac, în sensul prezentării unor capete de cerere ori a unor motive de nelegalitate suplimentare.

Formularea unei astfel de cereri contravine dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum şi principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 din acelaşi cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări şi a administra probe faţă de pretenţiile reclamantului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în faţa instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului cu respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de C. proc. civ.

Cu privire la critica vizând aspectul nepronunţării instanţei de fond asupra excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată invocată prin întâmpinare la fond, Înalta Curte o respinge ca neîntemeiată constatând potrivit înscrisurilor existente la dosar că la termenul de judecată din data de 06.12.2018 în cuprinsul încheierii de şedinţă instanţa de fond a consemnat că acţiunea este timbrată, dovada achitarii acesteia aflându-se la dosar fond.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

A susţinut recurentul că reclamantul, în calitatea sa de membru de comisie, a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea optimă a concursului fapt ce rezultă din aspectul că nu s-a primit nicio solicitare privind dotarea logistică suplimentară şi din interesul scăzut manifestat pentru înţelegerea de la bun început de către candidaţi a regulilor de desfăşurare a probei de evaluare a performanţelor fizice.

Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 10827/18.04.2018 emis de către pârât reclamantului i-a fost aplicată sancţiunea "AVERTISMENTULUI" pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 48 lit. B) din Ordinul MAPN M64/2013 constând în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor referitoare la asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea optimă a concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de ofiţer specialist II din cadrul compartimentului Control şi Activităţi Preventive.

În fapt, s-a reţinut prin ordinul de sancţionare că reclamantul nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile referitoare la asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea în condiţii optime a probei de evaluarea a performanţei fizice - parcurgerea traseului practic aplicativ din cadrul concursului, în sensul că, înregistrarea audio-video a probei de evaluare a performanţelor fizice nu s-a desfăşurat în integralitate. Înregistrarea video a fost întreruptă după fiecare candidat care a susţinut proba, iar poziţionarea camerei de filmat nu a asigurat vizibilitatea tuturor elementelor traseului practic aplicativ, contrar art. 24 lit. b) din Anexa nr. 3 la Ordinul 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne.

În sala în care s-a desfăşurat proba de evaluare a performanţelor fizice erau şi alte persoane în afara membrilor/preşedintelui comisiei de concurs şi pe timpul desfăşurării probei au fost date precizări privind modul de parcurgere al segmentului 2 din traseul practic aplicativ.

Or, constată Înalta Curte în ceea ce priveşte prima abatere disciplinară reţinută, constând în neînregistrarea în totalitate a probei de evaluare a performanţelor fizice şi întreruperea după fiecare candidat care a susţinut proba, iar poziţionarea camerei de filmat nu a asigurat vizibilitatea tuturor elementelor traseului practic aplicativ, că reclamantul a fost sancţionat pentru fapta unei alte persoane, respectiv cea căreia i-a revenit sarcina efectuării înregistrării.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond prin administrarea unui amplu probatoriu (declaraţii de martori, vizionarea înregistrării desfăşurării probelor de concurs, aspecte de fapt ale concursului) că reclamantul nu a avut posibilitatea să observe modul în care se realizează înregistrarea video a probelor de concurs deoarece acesta urmărea desfăşurarea probelor, cronometra timpii fiecărui candidat, consemna rezultatele şi după fiecare probă, reaşeza, împreună cu alţi membri ai comisiei aparatele sportive. Practic în cea mai mare parte a perioadei de desfăşurare a probei de evaluare a performanţelor fizice reclamantul se afla poziţionat la mare distanţă şi cu spatele la persoana care efectua înregistrarea audio-video aşa încât nu putea observa aspecte de detaliu constând în oprirea înregistrării video între probele date de fiecare dintre candidaţi.

Mai mult decât atât, dat fiind numărul mare de candidaţi care au fost înscrişi pentru ocuparea mai multor posturi vacante în cadrul ISU Galaţi (s-au organizat 5 concursuri la care au participat 50 de candidaţi), apare ca fiind plauzibilă explicaţia reclamantului confirmată de martorul B. în sensul că înregistrarea era oprită după terminarea traseului de către fiecare candidat din raţiuni de economisire a bateriei şi păstrării unui spaţiu de stocare suficient aparatului de filmat şi păstrării unui spaţiu de stocare suficient.

Înalta Curte mai arată că în niciun caz nu poate fi validată aserţiunea recurentului în sensul că reclamantul "a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea optimă a concursului". În sensul celor anterior antamate revenea instituţiei pârâte sarcina dotării comisiei de concurs cu mai multe camere de luat vederi şi desemnarea mai multor persoane cu atribuţia efectuării înregistrării.

Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză s-a reţinut, în mod corect că procedura potrivit căreia s-a desfăşurat proba de concurs în discuţie este lacunară cu privire la modul de înregistrare a probei, în sensul că nu se prevede expres dar nici nu se interzice întreruperea înregistrării pe durata aşa numiţilor "timpi morţi" dintre probele efective date de fiecare candidat. De asemenea, din actele dosarului nu a rezultat stabilirea unor atribuţii precise pentru fiecare membru al comisiei de concurs, aşa încât nu se poate reţine culpa reclamantului cu privire la deficienţele constatate şi atribuite ca reclamantului cu titlu de abatere disciplinară.

Aşadar, întrucât Anexa 3 la Ordinul 177/2016 - Organizarea şi desfăşurarea concursului nu dispunea în mod detaliat cum se face filmarea prin adresa nr. x a MAI - DSU - IGSU aflată la dosar fond, pârâta a indicat doar că înregistrarea audio video trebuie să aibă sunet (punctul 1 din adresă), filmarea evoluţiei fiecărui candidat să cuprindă startul, sosirea şi modul de executare a prbei fizice (punct 2 adresă).

Nefondată este astfel susţinerea recurentului că reclamantul a dat dovadă de neglijenţă gravă în îndeplinirea atribuţiilor ce îi reveneau.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei nr. 85/2019 din data de 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.