Suspension of administrative act rulings lack res judicata; revision rejected, prior denial upheld.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Parohia SFANTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu pârâţii Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti, a solicitat suspendarea executării Dispoziţiei nr. 2465/18.05.25017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5491/2019 din data de 06 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Parohia SFANTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu pârâţii Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, solicitând repunerea în termenul de declarare a cererii de recurs şi criticând sentinţa recurată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

1.4. Hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se solicită

Prin decizia civilă nr. 321 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti, ca nefondat.

1.5. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 321 din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire, revizuenţii Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

În susţinerea motivului de revizuire invocat, revizuenţii invocă faptul că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a încălcat autoritatea de lucru judecat pe care o dobândise decizia civilă nr. 1478 din 24 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în Dosarul nr. x/2019, existând contrarietate între soluţiile pronunţate în cele două cauze.

Argumentând cererea de revizuire, revizuenţii arată, în esenţă, că intimata Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a formulat iniţial o cerere de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti, asociată acţiunii în anularea aceluiaşi act administrativ, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 10 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti şi a dispus conexarea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 1478/24.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâţii Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti, împotriva încheierii din 10 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, astfel încât, soluţia de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 2465/2017 a rămas definitivă.

Printr-un al doilea demers judiciar, ce a format Dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE a solicitat suspendarea executării Dispoziţiei nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi act administrativ ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 5491 din 06.09.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Dispoziţiei nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti, soluţie rămasă definitivă prin Decizia nr. 321 din 18.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză.

În acest context, revizuenţii inserează anumite consideraţii de ordin teoretic referitoare la interpretarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă prin raportare la noţiunea de "autoritate de lucru judecat", astfel cum aceasta este definită prin art. 430 - 431 din C. proc. civ., afirmând că există două forme de manifestare a acestei noţiuni şi anume: prin efectul negativ sau extinctiv, care vine să preîntâmpine contrazicerile dintre dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, reglementarea actuală făcând referire la tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză şi prin efectul pozitiv, care presupune că o soluţie dată raporturilor juridice deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională. .

Fără a arăta în concret care este în speţă ipoteza manifestării autorităţii de lucru judecat, din punct de vedere al efectelor produse între cele două hotărâri definitive apreciate ca fiind contrare, revizuenţii susţin, şi din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului că trebuie respectat principiul securităţii raporturilor juridice, care urmăreşte, printre altele, ca o soluţie definitivă pronunţată de instanţa judecătorească într-un litigiu, să nu mai poată fi repusă în discuţie într-un proces ulterior.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire, în raport de argumentaţia subsumată motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă, precum şi prin examinarea celor două hotărâri judecătoreşti a căror contrarietate se invocă, Înalta Curte constată că revizuirea este neîntemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că din petitul şi conţinutul cererii de revizuire, precum şi din concluziile orale formulate de părţile litigante în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică de la 19 noiembrie 2021, revizuenţii au înţeles să susţină efectul extinctiv al autorităţii de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 1478/24.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de decizia civilă nr. 321/18.02.2018 a aceleiaşi instanţe, a cărei anulare se solicită prin prezenta cale extraordinară de atac.

Înalta Curte reţine că ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, constă în existenţa "a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuentul invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea deciziei civile nr. 321/2018, prin raportare la decizia civilă nr. 1478/2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în două litigii având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ, respectiv Dispoziţia nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. noţiunea de "Autoritate de lucru judecat" este definită astfel:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

În ceea ce priveşte efectele lucrului judecat, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că:

"Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Astfel cum s-a menţionat cu titlu prealabil, revizuenţii din cauză invocă contrarietatea dintre dispozitivele şi considerentele celor două decizii definitive sub aspectul dezlegării date cererii de suspendare a executării unui act administrativ - Dispoziţia nr. 2465/18.05.2017 emisă de Primarul sectorului 3 Bucureşti, solicitată în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Or, în speţă, deşi formal se poate constata o identitate de părţi, obiect şi cauză, în realitate, nu este întrunit conţinutul material al autorităţii de lucru judecat, din perspectiva efectului extinctiv al acesteia, deoarece prin cele două hotărâri judecătoreşti nu s-a soluţionat fondul dreptului pretins vătămat de către reclamantă şi nici nu s-a tranşat vreo chestiune de fond legată de raportul juridic litigios, de drept administrativ, rezultat din emiterea Dispoziţiei 2465/18.05.2017 a Primarului sectorului 3 Bucureşti existent între părţile litigante.

Prin urmare, noţiunea de autoritate de lucru judecat, în prezentul cadru procesual, trebuie interpretată în raport de specificul materiei contenciosului administrativ, respectiv prin prisma dispoziţiilor speciale care reglementează instituţia suspendării executării actului administrativ în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Or, din economia reglementării legii contenciosului administrativ rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură provizorie, care poate fi dispusă până la soluţionarea pe fond a cauzei, fie în primă instanţă (art. 14 din Legea nr. 554/2004), fie până la soluţionarea definitivă (art. 15 din Legea nr. 554/2004), pentru a cărei pronunţare, instanţa de judecată nu poate antama fondul raportului juridic litigios de drept administrativ. În fapt, instanţa de contencios administrativ, poate analiza doar anumite împrejurări ale speţei, cu referire exclusivă la aparenţa de legalitate (nu şi de temeinicie) a actului administrativ şi la eventualitate producerii unei pagube în patrimoniul persoanei pretins vătămate, împrejurări care se pot schimba pe parcursul efectuării controlului ierarhic administrativ sau a celui judecătoresc asupra actului administrativ.

În sprijinul acestei interpretări este art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 care prevede că nu se pot formula "mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive". Per a contrario, partea vătămată poate introduce la instanţa judecătorească mai multe cereri de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, dacă apar noi împrejurări/motive în temeiul cărora se solicită această măsură.

Aşadar, fără a face analiza celor două cereri de suspendare a executării formulate, succesiv, de Parohia SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, o astfel de abordare excedând limitelor pe care trebuie să le respecte instanţa de revizuire, Înalta Curte reţine că în, din perspectiva existenţei autorităţii de lucru judecat, nu poate reţine contrarietatea între două hotărâri judecătoreşti, care nu tranşează fondul litigiului şi nici nu antamează chestiuni legate de acesta, ci se mărginesc la luarea unor măsuri provizării asupra cărora se poare reveni în acelaşi cadru.

În realitate, prin cele două decizii invocate de revizuenţii ca fiind contrare se tranşează puterea executorie a actului administrativ, nemul­ţumirea revizuenţilor având în vedere imposibilitatea punerii în executare a Dispoziţiei nr. 2465/2017 a Primarului sectorului 3 Bucureşti, chestiune ce excedează motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii Sectorul 3 Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 321 din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.