Appeal inadmissible against jurisdictional declination; incompetence to review first-instance judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s appeal as inadmissible against the Court of Appeal’s interlocutory order declining material jurisdiction, and declined its own competence to hear the appeal against the first-instance judgment, directing that case to the Court of Appeal for review; the underlying dispute concerned an administrative action seeking the urgent issuance of a simple electronic passport and the payment of litigation costs. The Court applied Article 132(3) of the Code of Civil Procedure to establish that orders resolving jurisdictional competence are not subject to any appeal, and cited Article 97 of the Civil Procedure Code and Article 10(2) of Law No. 554/2004 to determine that appeals against tribunal judgments fall under the exclusive jurisdiction of the appellate courts rather than the High Court, thereby rendering the applicant’s recourse to the supreme level both procedurally barred and subject to an incorrect forum selection.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 din C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 304/2004; Appeal inadmissible against jurisdictional declination; incompetence to review first-instance judgment: The Court applied Article 132(3) of the Code of Civil Procedure to establish that orders resolving jurisdictional competence are not subject to any appeal, and cited Article 97 of the Civil Procedure Code and Article 10(2) of Law No. 554/2004 to determine that appeals against tribunal judgments fall under the exclusive jurisdiction of the appellate courts rather than the High Court, thereby rendering the applicant’s recourse to the supreme level both procedurally barred and subject to an incorrect forum selection.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the main procedural basis for dismissing the appeal against the Court of Appeal decision as inadmissible.
Cited as the procedural basis for declining the court's competence to hear the appeal against the Tribunal decision and transferring the case to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021
Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Paşapoarte, A., B., Ministerul Afacerilor Interne - Instituţia Prefectului Minicipiului Bucureşti -Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti, C., D., E., F., G. şi Ministerul Afacerilor Interne -Direcţia Secretariat General, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună ca pârâţii să fie obligaţi să îi elibereze de urgenţă, în cel mai scurt timp posibil, un nou paşaport electronic. A mai solicitat obligarea pârâţilor la plata în solidar a cheltuielilor materiale pricinuite de judecarea cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 765 din 03 martie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C..
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, H., Direcţia Generala de Paşapoarte, B., D., E., G..
A respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti şi a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului paşaportul simplu electronic.
A respins în rest cererea ca neîntemeiată.
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea în totalitatea a hotărârii pronunţate de curtea de apel şi casarea parţială a hotărârii tribunalului şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
3. Apărările intimaţilor
Intimaţii-pârâţi D., Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Paşapoarte, B., E. şi G. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, intimaţii au invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A depus întâmpinare şi intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
4.1. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia:
"Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019, curtea de apel a dezlegat doar chestiunea referitoare la competenţa materială de soluţionare a cauzei, constatând că această competenţă revine Tribunalului Bucureşti, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
4.2. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este stabilită de legiuitor în mod limitativ prin prevederile art. 97 din C. proc. civ.
Potrivit pct. 1 al acestui articol, Înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004, secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.
Reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de tribunal, situaţie în care competenţa de soluţionare a căii de atac formulată împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal aparţine Curţii de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa ierarhic superioară tribunalului, conform art. 96 din C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de instanţele de contencios administrativ ale curţilor de apel.
6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil, şi, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a recursului formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 820 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată prin întâmpinări.
Declină competenţa de soluţionare a recursului formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.