Appeal withdrawal upheld, final judgment stands in land compensation dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the claimant-appellant's withdrawal of the appeal, leaving the first-instance judgment in force, by which the court had noted the claimant's abandonment of the action; thus, the respondent tax authority prevailed. The underlying dispute was an administrative action seeking compensation for one hectare of extravilan land in Bucharest, pursuant to a final civil judgment, after the first instance recorded the claimant’s renunciation of the claim. Decisively, the court applied the principle of party disposition under Article 9 of the Civil Procedure Code, holding that the voluntary withdrawal (desistare) from the appeal was not subject to judicial scrutiny, and took note of it under Articles 406(1) and 22(6) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din C. proc. civ, art. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ; Appeal withdrawal upheld, final judgment stands in land compensation dispute: Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâtei la adoptare măsurilor necesare pentru a fi despăgubit pentru suprafaţa de teren de un hectar extravilan, situat în Municipiul Bucureşti, la care avea dreptul legal, conform sentinţei civile nr. 871/23.09.1998, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie.
Prin sentinţa civilă nr. 3657 din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs de reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
3. Cererea de renunţare la judecata recursului
La data de 12 mai 2020, recurentul reclamant A. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la judecarea recursului.
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunţare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentului reclamant A. la judecarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 3657 din 18 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.