Presidential order inadmissibility: permanent effect of forwarding draft regulation and prejudgment of merits under Art. 997 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, să dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale obligarea pârâtului la trimiterea Proiectului privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului în vederea realizării procedurii de avizare conform Capitolului V - Procedura de avizare/adoptare a proiectelor de acte normative şi a proiectelor de documente de politici publice din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 591/2009.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 55 din 02 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia litispendenţei, ca nefondată.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, ca nefondată.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca nefondată.

A respins excepţia lipsei de interes, ca nefondată.

A admis excepţia inadmisibilităţii.

A respins acţiunea formulată de către reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a criticat soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor cerute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a considerat că aprecierile instanţei de fond referitoare la condiţia vremelniciei nu sunt valabile pentru că măsura pretinsă de către FTC este una temporară, menită să deblocheze procesul de adoptare a hotărârii de guvern. Calificarea drept o procedură ireversibilă este eronată, transmiterea către avizare fiind o operaţiune administrativă, ce nu produce efecte juridice de sine stătătoare, efectul transmiterii către avizare fiind, pe fond, în măsură să genereze avize din partea ministerelor implicate al căror conţinut va fi stabilit de fiecare entitate în parte. Efectul ireversibil ar fi fost prezent în cazul emiterii actului administrativ în final, dar în cauza de faţă, obiectul acţiunii nu este acesta.

Cu privire la condiţia neprejudecării fondului, recurenta a susţinut că trimiterea în avizare a proiectului nu echivalează cu adoptarea/emiterea actului administrativ sau cu obligarea MTS să emită actul, acesta neavând nici competenţă în acest sens, ci cu deblocarea procedurii prin care Guvernul României îşi poate realiza atribuţiile prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă, prin admiterea acţiunii nu are loc o prejudecare a fondului.

Recurenta a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu a apreciat că prejudiciul ireparabil ce justifică urgenţa este reprezentat de imposibilitatea Guvernului de a respecta obligaţia de adoptare a regulamentului Legii nr. 146/2002 şi imposibilitatea fundaţiilor judeţene pentru tineret să funcţioneze legal.

Astfel, orice prelungire a perioadei de consultare publică a regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002 împiedică Guvernul să adopte hotărârea de guvern ce conţine acest regulament şi este contrară art. 58 alin. (2) din Legea nr. 146/2002 care prevede faptul că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi, fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti se vor organiza sau reorganiza, după caz, potrivit prevederilor legii". Ca urmare a tergiversărilor create de către reprezentanţii MTS, Guvernul se află în imposibilitatea de a se conforma dispoziţiilor legale.

Nu se pot constitui în mod legal organele de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, cu consecinţa afectării capacităţii de exerciţiu a acestora şi astfel afectarea legalităţii actelor juridice pe care le emit sau încheie, ceea ce conduce la imposibilitatea îndeplinirii scopului acestor fundaţii.

4. Apărările intimatului

Intimatul pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o solicitare formulată în temeiul procedurii ordonanţei preşedinţiale, reglementată de art. 997 şi urm. din C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului la trimiterea Proiectului privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului în vederea realizării procedurii de avizare conform Capitolului V - Procedura de avizare/adoptare a proiectelor de acte normative şi a proiectelor de documente de politici publice din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 591/2009.

Potrivit art. 997 C. proc. civ.:"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: aparenţa de drept în favoarea reclamantului, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, reţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţia vremelniciei, întrucât eventualitatea admiterii cererii şi obligării pârâtei să trimită Proiectul pentru avizare ar avea caracter permanent, şi condiţia neprejudecării fondului, având în vedere că prin admiterea acţiunii s-ar prejudeca chiar fondul dreptului. Totodată, prima instanţă a reţinut că nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei, deoarece reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu ireparabil, care s-ar produce prin întârzierea în luarea măsurii, ca urmare a prelungirii consultării publice, cu încă 30 de zile a proiectului de regulament.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei reclamante referitoarea la aprecierile instanţei de fond în ceea ce priveşte condiţia vremelniciei. În speţă, caracterul vremelnic se analizează în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv solicitarea de trimitere a proiectului pentru avizare, şi nu raportat la efectul pe care procedurile ulterioare de avizare l-ar avea în procesul de legiferare. Prin urmare, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că trimirea Proiectului pentru avizare ar avea caracter permanent.

Cu privire la cea de-a doua condiţie analizată de instanţa de fond, instanţa de recurs constată că o eventuală admitere a cererii reclamantei ar însemna o prejudecare a fondului. Este adevărată susţinerea recurentei în sensul că trimiterea spre avizare a proiectului nu echivalează cu adoptarea/emiterea actului administrativ sau cu obligarea pârâtului MTS să emită actul, însă aceste aspecte nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă scopul demersurilor reclamantei este adoptarea actului normativ de către Guvern.

Reclamanta a solicitat trimiterea Proiectului spre avizare, situaţie în care, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, condiţia neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiţia referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă.

În raport cu prevederile art. 997 din C. proc. civ., măsurile luate nu trebuie să rezolve litigiul în fond şi nici să facă imposibilă restabilirea situaţiei de fapt ca efect al executării lor, nefiind posibil ca în cadrul acestei proceduri speciale să tranşeze fondul raportului litigios. Or, prin admiterea cererii s-ar prejudeca chiar fondul cauzei.

Referitor la condiţia urgenţei, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare a conţinutului juridic al acesteia.

Recurenta reclamantă a invocat o prezumtivă stare de fapt privitoare la imposibilitatea îndeplinirii scopului fundaţiei, fără a proba în concret care este prejudiciul material viitor şi previzibil ce urmează a fi suferit de aceasta ca urmare a întârzierii trimiterii proiectului spre avizare, în condiţiile în care potrivit art. 249 din C. proc. civ., reclamantei îi revenea o astfel de obligaţie.

Faţă de considerente expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în speţă, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Federaţia Tinerilor din Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 55 din 02 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.