CNA FM radio licence contest upheld; appeal dismissed as unfounded for lack of standing and time-barred ancillary claim.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia CAF sub nr. x/2017 din 7.09.2017 reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună Anularea Deciziei 481/20.07.2017 emisă de pârât, comunicată reclamantului la data de 17.08.2017, Obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 RON daune morale, admiterea cererilor formulate prin Notificarea x/14.07.2017 în sensul anulării concursului de acordare licenţe în FM, concurs desfăşurat în luna iunie 2017 la sediul pârâtului şi reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvenţe din tabelul de la ANCOM.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei competenţei materiale, Tribunalul Galaţi a apreciat-o întemeiată şi a admis-o ca atare, declinând competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi, sens în care a pronunţat sentinţa civilă nr. 334/2018 din data 16. 03.2018.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată în data de 30.03.2018 sub nr. x/2017.

La data de 13.09.2018, reclamanta şi-a majorat cuantumul daunelor morale de la 30.000 euro la 100.000 de euro. Totodată, aceasta a formulat o solicitare suplimentară, aceea de reluare a concursului pentru cele 4 frecvenţe neacordate în urma concursului din perioada mai- iunie 2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 03.05.2018 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., fiind respinsă, excepţia lipsei de interes.

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca tardiv formulat, capătul subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului de acordare licenţe din perioada iunie - iulie 2017 pentru cele 4 frecvenţe neacordate.

S-a respins ca nefondată acţiunea înregistrată sub nr. x/2017 din data de 07.09.2017, astfel cum a fost precizată în data de 16.11.2017, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs reclamanţii A. şi Uniunea Naţională pentru Integrare Socială şi pentru Ocupare a Nevăzătorilor criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

S-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui A., neţinând cont de calitatea de Vicepreşedinte a Uniunii Naţionale pentru Integrare Sociala si pentru Ocupare a Nevăzătorilor, motiv pentru care s-a solicitat respingerea excepţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fondul cauzei, recurenţii reclamanţi au solicitat anularea concursului de acordare licenţe în FM (cale radioelectrica terestra), concurs desfăşurat în luna iunie 2017 la sediul Consiliului National al Audiovizualului, si ale cărui rezultate parţiale au fost anunţate pe data de 27.06.2017, şi reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvente din tabelul de la ANCOM.

Au arătat recurenţii - reclamanţi că nu au existat criterii transparente de punctare/departajare, criterii care sa fi fost publicate în mod obligatoriu pe site, odată cu regulamentul pentru înscriere la menţionatul concurs, astfel că, nu se face nicăieri referire în regulamentul postat pe pagina web a CNA, la modalitatea prin care sa se poată depune eventuale contestaţii la acest concurs public de acordare de licenţe în FM, calea, termenul de atac prin contestaţie, unde se introduce, competitorii nu au fost anunţaţi în prealabil ca vor exista mai multe etape, aceasta informaţie nu a fost afişată nici ea pe site, iar concurenţii rămaşi în concurs, nu au fost convocaţi si la cel de-al II-lea tur.

Totodată, s-a arătat că, în mod greşit, a motivate instanţa de fond faptul că nemulţumirile reclamanţilor sunt extrem de generice, că s-ar fi publicat criteriile de departajare, că s-ar fi anunţat modul de contestare, aspect total nelegal.

La fel de eronat a motivat instanţa respingerea acţiunii, în raport de împrejurarea că nu au fost chemaţi în judecată ofertanţii declaraţi câştigători la concursul de acordare licenţă, fără să se invoce nici un text legal în acest sens.

Au mai arătat recurenţii - reclamanţi că în mod nelegal instanţa de judecată a respins proba cu interogatoriu, cercetare locală, martori.

Deşi prin precizarea din data de 13.09.2018 au indicat clar, prin cerere scrisă, faptul că faţă de capătul de cerere iniţial se invocă un subsidiar privind anularea concursului, în mod greşit a calificat instanţa de fond această cerere ca fiind o cerere modificatoare, solicitând judecarea cauzei şi sub acest subsidiar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului reclamant A., s-a învederat că dl. A. nu a solicitat în nume personal participarea la concursul privind acordarea unor frecvenţe pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune pe cale radioelectrică terestră şi, în consecinţa, nici nu a depus vreun dosar în acest sens, ci acesta, conform documentelor depuse la CNA, avea calitatea de vicepreşedinte al B..

In ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei nr. 481/20.07.2017, s-a arătat că recurenţii - reclamanţi au făcut doar afirmaţii care nu au legătură cu aceasta, ci cu organizarea concursului pentru acordarea unor frecvenţe pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune pe cale radioelectrică terestră. În plus acestea nu sunt susţinute de nicio dovadă sau argumentaţie juridică, recurenţii reclamanţi limitându-se să facă aprecieri subiective cu privire la concursul şi regulamentul de desfăşurare.

De asemenea, recurenţii reclamanţi au invocat motive care, în opinia acestora, ar atrage anularea Deciziei nr. 481/20.07.2017, fără însă a arăta care sunt textele legale încălcate de CNA cu ocazia organizării concursului.

Faţă de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului reclamant A., iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi menţinerea deciziei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A. şi Uniunea Naţională pentru Integrare Socială şi pentru Ocupare a Nevăzătorilor, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 481/20.07.2017 emisă de pârât, comunicată reclamantului la data de 17.08.2017, obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 RON daune morale, admiterea cererilor formulate prin Notificarea x/14.07.2017 în sensul anulării concursului de acordare licenţe în FM, concurs desfăşurat în luna iunie 2017 la sediul pârâtului şi reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvenţe din tabelul de la ANCOM.

Prin Decizia nr. 481/20.07.2017 emisă de pârâtul Consiliul National al Audiovizualului s-a respins Notificarea nr. x/14.07.2017, formulată de B., prin care s-a solicitat anularea concursului de acordare a licenţelor audiovizuale şi pentru frecvenţe F.M. şi reluarea acestuia.

5.1. Prealabil analizei motivelor de casare, Înalta Curte reţine că deşi prin întâmpinare s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii pasive a recurentului A., motivele expuse vizează, în realitate, argumente în respingerea recursului recurentului - reclamant asupra acestei soluţii, nefiind vorba despre o veritabilă excepţie, urmând ca Înalta Curte să o califice ca atare şi să o analizeze în acest cadru.

5.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 3 mai 2018 curtea de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului - reclamant A., constatându-se că acesta nu este destinatarul actului administrativ atacat.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În materia contenciosului, calitatea procesuală activă o poate avea persoana care solicită autorităţii efectuarea unei operaţiuni administrative sau emiterea unui act administrativ, respectiv persoana ce se consideră vătămată prin refuzul autorităţii de a proceda ca atare la efectuarea operaţiunii/emiterea actului sau prin emiterea actului solicitat. În consecinţă, calitatea procesuală activă se stabileşte prin raportare la actul administrativ contestat (decizia CNA).

Observă Înalta Curte că, în condiţiile în care recurentul - reclamant A. nu a participat la procedura de atribuire a licenţelor, nu este titular al plângerii prealabile, acesta acţionează în cauză ca reprezentant (vicepreşedinte) al asociaţiei reclamante, neavând calitate distinctă de parte reclamantă.

De altfel, atât acţiunea cât şi recursul sunt comune, astfel că din punct de vedere practic modul de soluţionarea al excepţiei nu prezintă relevanţă, recurentul -reclamant neputând indica vreo vătămare care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecarea acţiunii.

5.3. S-a arătat prin motivele de recurs că instanţa de fond a dat o greşită dezlegare a capătului subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului pentru cele 4 frecvenţe neacordate, apreciat în mod eronat ca fiind o cerere modificatoare.

Sub acest aspect Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ., prevăd sub denumirea marginală -"Modificarea cererii de chemare în judecată", că reclamantul poate formula un capăt subsidiar al cererii, astfel cum este calificat de parte, doar până la primul termen de judecată. Cum acest moment a fost depăşit în speţă, iar pârâtul nu şi-a exprimat acordul potrivit art. 204 alin. (3) din C. proc. civ., privind prorogarea acestui moment, instanţa de fond a efectuat o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus arătate, respingând ca tardiv formulat capătul subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului de acordare licenţe din perioada iunie - iulie 2017 pentru cele 4 frecvenţe neacordate.

5.4. Prin cererea de recurs s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinţei, fără însă a se preciza în concret care sunt aspectele care nu au fost analizate în hotărârea atacată.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, chiar dacă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Argumentele invocate de recurenţi, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanţei de recurs legalitatea soluţiei instanţei de fond prin prisma dreptului substanţial, analiză pe care Înalta Curte o poate analiza doar în cadrul cazului de casare prevăzut de de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.4. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, textul normativ în discuţie vizând esenţialmente o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Observă însă Inalta Curte, că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile din acţiunea depusă în faţa primei instanţe, motivele invocate reprezentând aspecte de netemeinicie ale soluţiei care nu se încadrează în cazul de casare invocat.

De asemenea, nici critica privind modalitatea de administrare a probatoriului (martori, interogatoriu, cercetare la faţa locului), nu se încadrează în cazurile de casare precăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate ale actului atacat invocate, fără a mai relua argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat convingerea primei instanţe şi pe care instanţa de control judiciar le împărtăşeşte, după propria evaluare a elementelor în litigii şi cu referire punctuală la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiectelor de drept privat o acţiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) şi (11), potrivit cărora anularea unui act administrativ, ca sancţiune juridică, poate fi aplicată dacă este îndeplinită dubla condiţie ca actul să fie contrar legii (normelor cu forţă juridică superioară) şi să aibă efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

În speţă, recurenta - reclamantă invocă cu privire la concursul desfăşurat în luna iunie 2017 privind atribuirea unor licenţe radio FM, că modalitatea în care s-a desfăşurat această procedură a fost una netransparentă, nefiind publicate cunoscute criteriile de clasificare/punctare.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că actele emise în derularea procedurii de concurs respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost emise, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Observă instanţa de control judiciar, că procedura de concurs a fost reglementată prin deciziile CNA nr. 184/19.07.2017 şi nr. 277/2013 publicată în M.O nr. 355/2013, acte normativ care conţin atât condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dosarul de înscriere, cât şi criteriile de departajare.

In ceea ce priveşte împrejurarea că pe site-ul instituţiei nu s-a indicat calea de atac şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia împotriva deciziei de atribuire a licenţei, se constată că recurenţii - reclamanţi nu dovedesc vreo vătămare, prezenta acţiune reprezentând dovada asigurării accesului la instanţă.

Totodată, în condiţiile în care asociaţia reclamantă nu s-a calificat printre solicitanţii care au obţinut cele mai multe voturi în primul tur de vot şi care astfel le ar fi permis să acceadă în turul 2 şi 3, nu pot fi reţinute nici considerentele de nelegalitate a procedurii privind omisiunea de a încunoştiinţa candidaţii admişi cu privire la derularea ulterioară a procedurii.

În situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse in cadrul procedurii, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind respinsă contestaţia formulată împotriva Decizia C.N.A. nr. 481 din 20.07.2017.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi Uniunea Naţională pentru Integrare Socială şi pentru Ocupare a Nevăzătorilor împotriva sentinţei nr. 154 din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.