Loss of use compensation for commercial vehicle limited to normative repair time under ASF Norm 23/2014

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la 14.09.2018, reclamanta P.F.A. A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea deciziei nr. 16538/27.08.2018, emisă de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 471 din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta întemeiat pe motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând a se dispune casarea în tot a hotărârii recurate, anularea deciziei nr. 16538/27.08.2018 si admiterea în totalitate a cererii de despăgubiri.

A arătat recurenta - reclamantă că a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, repararea pagubei de 6444 RON (suma ce provine din următorul calcul: 17,90 RON ora de staţionare x 8 ore/zi x 45 zile) reprezentând sumele neîncasate prin neutilizarea autoturismului avariat în data de 20.03.2017 si lăsat spre reparare la B..

A precizat că suma a fost calculata la un program normal de 8 ore/zi la un tarif standard de staţionare, pe durata staţionării autoturismului în service.

A invocat recurentul - reclamant dispoziţiile art. 26 din Ordinul Comisiei de Supraveghere nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

S-a precizat faptul ca autoturismul a fost avariat si nu s-a putut utiliza un număr de 45 de zile, perioada în care activitatea de taximetrie a fost încetată, afectând existenta sa si a familiei sale.

Cuantumul pretenţiilor de 6.444 RON este modic si calculat la un minim de muncă conform standardelor legate în vigoare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat prin întâmpinare anularea recursului pentru nemotivare, excepţie respinsă de instanţă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că cuantumul despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a autoturismului s-a realizat în raport de devizul estimativ, respectiv 25.9 ore x 17,90 RON/ora de staţionare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 20.03.2017 a avut loc un eveniment de circulaţie din culpa conducătorului vehiculului înmatriculat cu nr. x, asigurat cu poliţa RCA nr. x emisă de societatea de C. S.A., provocând avarierea vehiculului cu nr. de înmatriculare nr. x, proprietatea reclamantei. Urmare avizării evenimentului asigurat, a fost constituit dosarul de daună nr. x (nr. unic x).

Reclamanta a formulat două cereri de plată, respectiv, cererea înregistrată sub numărul x/09.05.2017 prin care a solicitat suma în cuantum de 10.489,01 RON cu titlu de despăgubire, suma ce a fost acceptată integral la plată de către Comisia Specială şi cererea de plată înregistrată sub numărul x/11.10.2017 prin care reclamanta a solicitat suma în cuantum de 6.444 RON, din care s-a admis suma în cuantum de 463,61 RON, modalitatea de calcul fiind prezentată în cuprinsul deciziei numărul 16538/27.08.2018.

Astfel, prin Decizia nr. 16538/27.08.2018, pârâtul a admis în parte cererea de plată a reclamantei, considerând că nu se justifică acordarea sumei de 5.980,39 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată cu titlu de lipsă folosinţă şi suma calculate conform dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, textul normativ în discuţie vizând esenţialmente o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

În pronunţarea sentinţei instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 46 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 potrivit cărora "Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana păgubită îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;"

Din interpretarea textului de lege care reprezintă temeiul pretenţiei reclamantului, rezultă că despăgubirile datorate lipsei de folosinţă a mijlocului de transport sunt limitate la intervalul de timp normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport cu care persoana păgubită işi realizează obiectul de activitate.

Or, prin devizul estimativ emis de unitatea reparatoare S.C. D. S.R.L. depus de reclamant în susţinerea cererii de plata numărul 27423/09.05.2017 admisa în totalitate de autoritatea pârâtă, s-a menţionat un număr de 25,9 ore (raportat la totalul perioadei de manoperă aferentă reparaţiei vehiculului).

Rezultă astfel că despăgubirea acordată de 463,61 RON (25.9 ore x 17,90 RON ora de staţionare) reprezintă o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, care limitează despăgubirile le timpul necesar efectuării reparaţiei iar nu la perioada invocată de reclamant în care autoturismul ar fost indisponibilizat în unitatea de service.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă PFA A. împotriva sentinţei civile nr. 471 din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.