Insurance claim filing deadline with insolent insurer: 90-day decay period triggered by criminal discontinuation rather than bankruptcy judgment

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 05.09.2018, reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nt. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 16284 din 09.08.2018 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor(FGA), prin care a respinsă cererea sa de despăgubire.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 696 din 25 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat parţial decizia nr. 16284/09.08.2018, sub aspectul respingerii ca tardiv formulate a cererii de plată înregistrate sub nr. x/9.11.2017 pentru suma de 60.000 RON şi a fost obligat pârâtul la soluţionarea pe fond a cererii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că cererea de plată transmisă conform art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 a fost depusă cu depăşirea termenului de 90 de zile, caz în care Comisia Specială din cadrul FGA a stabilit în mod temeinic şi legal că a intervenit tardivitatea.

A susţinut recurentul - pârât că instanţa de fond a calculat termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza I din Legea 213/2015 de la data la care a fost "depus" Raportul de expertiză medico-legală -06.09.2017 (nu data întocmirii acestuia/examinării reclamantei - 06.02.2017 şi nici data Ordonanţei de clasare).

Fondul de Garantare a Asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări, în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări iar nu ca obligaţii proprii ale autorităţii, obligaţia fiind născuta din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul. Tocmai caracterul independent si statutul juridic de autoritate distinctă, ale FGA conferă acestuia, legitimitate procesuală activă în dosarul de faliment al asigurătorului, de a solicita acoperirea, din averea societăţii de asigurare debitoare, a creanţelor pe care le-a plătit creditorilor de asigurări, în urma parcurgerii procedurii administrative necontencioase prevăzuta de Legea nr. 213/2015 si a Normei 16/2015 a ASF, procedura obligatorie şi nu opţionala.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acţiunii în contencios formulată de reclamanta-intimată şi menţinerea Deciziei FGA nr. 16284/09.08.2018, ca fiind legală şi temeinic motivată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond. În esenţă, a susţinut că termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 curge de la data la care a cunoscut, din conţinutul raportului de expertiză medico - legală, că fapta conducătorului auto nu este infracţiune,

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, la data de 17.08.2016, reclamanta a fost victima unui accident rutier de producerea căruia s-a făcut vinovat conducătorul auto B., asigurat cu poliţa RCA nr. x emisă de societatea C. S.A., în urma căruia a suferit atât leziuni ce au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale.

Prin Raportul de expertiză medico-legală întocmit în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 s-a concluzionat că reclamanta a suferit leziuni ce au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, filele x, nr. A1/12590/2016, acesta având ca dată de expediere 6.09.2017. De asemenea, Referatul cu propunerea de clasare a fost întocmit la data de 26.10.2017, iar Ordonanţa de clasare, a fost emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, la data de 6.12.2017.

Prin cererea de plată nr. x/09.11.2017, reclamanta a solicitat plata despăgubirii în cuantum de 60.000,00 RON cu titlu de prejudiciu moral.

Prin Decizia F.G.A. nr. 16284/09.08.2018 a fost respinsă cererea de plată formulată de către reclamantă, având în vedere tardivitatea formulării cererii de plată în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015.

A reţinut pârâta că dreptul de creanţă al reclamantei s-a născut anterior datei rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului faţă de C. S.A. - 17.03.2017. Prin urmare, termenul până la care se putea depune cerere de plată la Fondul de garantare a asiguraţilor este termenul de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a C. S.A., adică până la 16.06.2017. Reclamanta a depus cererea de plata în data de 09.11.2017 ulterior datei de 16.06.2017, aceasta fiind ultima zi în care se putea depune cererea de plata pentru C. S.A.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat decizia nr. 16284/09.08.2018 şi a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată nr. x/17.08.2017, reţinând că soluţia din dosarul penal a rămas definitivă prin Ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosar nr. x/2016, la data de 6.12.2017, aşadar după deschiderea procedurii de insolvenţă, iar reclamanta s-a adresat fondului anterior acestei date, de la data luării la cunoştinţă de conţinutul Raportului medico/legal.

Apreciind asupra recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizând încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b din C. proc. civ., constată Înalta Curte că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi" iar la alin. (2) "Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate."

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor menţionează:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări".

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 este un termen de decădere, fiind reglementat de legiutor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere, asemenea termenului de prescripţie.

Acest termen începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări, în cazul reclamantei de la data cunoaşterii concrete a numărului de zile de îngrijiri medicale în funcţie de care ar fi putut determina prejudiciul suferit, număr de zile care a determinat şi clasarea dosarului penal în cadrul căruia reclamanta putea să-şi valorifice pretenţiile civile.

În cadrul procesului penal s-a stabilit numărul de îngrijiri medicale, s-au menţionat constatările organului de urmărire penală asupra stabilirii faptei, a vinovăţiei, astfel că, în mod corect prima instanţă a concluzionat că intimata-reclamantă nu se putea adresa fondului anterior soluţiei dispuse prin Ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, la data de 6.12.2017 prin care s-a realizat dezincriminarea faptei ca infracţiune de vătămare corporală din culpă, în condiţiile în care numărul de zile de îngrijiri medicale s-a stabilit sub 90.

Mai mult, intimata - reclamantă a formulat cererea de despăgubire anterior acestei date, la 09.11.2017, după momentul luării la cunoştinţă de Raportul de expertiză medico-legală, depus la data de 6.09.2017.

Aşa fiind, în cauză, acest din urmă moment poate fi considerat data naşterii creanţei de asigurare de la care trebuie calculate cele 90 de zile prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, în care persoana îndreptăţită trebuie să formuleze cererea de plată.

Scopul instituirii de către legiuitor, prin dispoziţia art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015, a termenului de decădere de 90 de zile, este acela de a sancţiona creditorii de asigurare care rămân în pasivitate în mod culpabil, în sensul că nu înţeleg să formuleze o cerere de plată în acest interval de timp. Or, în cazul de faţă, reclamanta nu a rămas în pasivitate, ci a formulat plângere penală, neputând fi sancţionată prin respingerea cererii ca tardivă, în raport de circumstanţele concrete ale speţei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 696 din 25 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.