Insurance guarantee fund liability for hail damage: scope of "insured risks" and exclusive interpretation of meteorological thresholds vs. official certifications

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.12.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând instanţei anularea deciziei nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor de până la 14.500 Euro, pentru distrugerile provocate imobilului asigurat în baza Poliţei B. seria x nr. x încheiată cu asigurătorul B. S.A.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 618 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat decizia nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 54.155 RON, cu titlu de despăgubire.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de către reclamanta intimata ca nefondata.

In motivarea cererii de recurs s-a arătat, în urma prezentării situaţiei de fapt, că instanţa de fond a admis în parte contestaţia, insusindu-si în totalitate punctul de vedere al expertului tehnic constructi, obligând recurenta la plata directa către reclamant a sumei de 54.155 RON cu titlu de despăgubire

Hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa încuviinţând în mod nejustificat proba cu expertiza tehnica construcţii, ignorând în principal faptul că, aceasta proba a fost solicitata pentru a evalua cuantumul despăgubirilor si nu pentru a stabili situaţia de fapt.

Judecătorul de fond a preluat întocmai punctul de vedere al unui expert, specialist în construcţii, fără a avea un punct de vedere al unui specialist care ar putea estima dacă evenimentul ce constituie risc conform condiţiilor de asigurare, a avut loc sau nu.

A invocat recurenta - pârâtă incidenţa dispoziţiilor art. 6.6 lit. e) si g) din condiţiile de asigurare, potrivit cărora nu se acordă indemnizaţii pentru daune cauzate de proasta întreţinere a bunului, vechimea sau starea de degradare a acestuia (dacă această stare nu are legătură cu riscurile asigurate acoperite prin Contract) şi pentru viciul intrinsec si/sau defectele latente ale bunului incluzând, dar fără a se limita la, erori de proiectare/construire/fabricare a acoperişului/elementelor acestuia care pot cauza inundaţii/infiltraţii.

În acest sens s-a invocat sistemul defectuos de construcţie al imobilului, lipsa hidroizolaţiilor, structura acoperişului casei, starea avansată de degradare a paziei, modalitatea de asamblare a acoperişului construcţiei anexă.

Referitor la cauzele care ar fi produs avariile, s-a arătat prin motivele de recurs că din adresa emisă de Administraţia Naţională de Meteorologie - Centrul Meteorologic Muntenia, rezultă că în intervalul menţionat nu s-au produs fenomene meteorologice dintre cele definite de clauzele de asigurare, viteza vântului nefiind mai mare de 60 de km/h, iar cantitate de apă căzută a totalizat 12,6 l/mp, nefiind încadrată la ploaie torenţială.

S-a invocat prin motivele de recurs nelegalitatea soluţiei primei instanţe în raport de obligarea directă a recurentului - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata despăgubirilor solicitate, fără a avea în vedere faptul că cererea de plată nu a fost analizată pe fond prins prisma cuantumului pretenţiilor, judecătorul fondului substituindu-se Comisiei Speciale a F.G.A.

Totodată, a invocat recurentul -pârât şi împrejurarea că F.G.A. nu are vreun raport juridic cu asiguraţii în baza căruia s-ar putea obliga la sume nelimitate, scopul sau fiind unul de protejare si garantare. Acesta nu preia drepturile si obligaţiile asigurătorului, ci doar intervine în favoarea persoanelor asigurate.

FGA instrumentează dosarele în nume propriu, iar în cadrul activităţii sale este obligat sa verifice: termenul legal de formulare a cererii de plata, existenta tuturor înscrisurilor justificative, precum si condiţiile stipulate în contractele de asigurare încheiate de petenţi-astfel cum prevede Legea 213/2015, obligaţiile instituţiei neputând deroga de la legea cadru si de la norma de aplicare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la suportarea cheltuielilor de judecată.

A invocat intimata - reclamantă materialul probator administrat în cauză, respectiv Adresa nr. x emisă de Administraţia Naţională de Meteorologie- Centrul Meteorologic Regional Muntenia, Adeverinţa nr. x/26.04.2016 emisă de Primăria Comunei Crîngu, Procesul-verbal din 20.04.2016 întocmit de Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă Com. Crîngu, care confirmă producerea fenomenului meteo extrem constând în căderi masive de grindină în noaptea dintre 19- 20.04.2016.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/02.09.2016, doamna A. a solicitat suma de 14.500 Euro echivalentul a 64.525 RON necesară aducerii imobilului la starea anterioara producerii evenimentului asigurat.

Imobilul amplasat în comuna Crângu jud. Teleorman, era asigurat la data evenimentului cu poliţa B. cu seria x nr. x emisă de societatea de asigurări S.C. B. S.A., aflată in faliment.

Prin decizia nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor cererea a fost respinsă.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul de dauna, reiese faptul ca, la data de 19.04.2016 ora 20:30 - 20.04.2016 ora 20:30, au avut loc o serie de fenomene meteorologice, respectiv averse de ploaie si intensificări ale vântului, aşa cum rezulta din adresa existentă la dosar emisa de către Administraţia de Meteorologie-Centrul Meteorologic Regional Muntenia.

A reţinut autoritatea pârâtă că viteza vântului nu a fost egala sau mai mare de 60 km/h pentru a se încadra la furtuna, uragan sau vijelie şi, totodată, că în acest interval de 24 ore s-au înregistrat precipitaţii sub forma de averse care au totalizat 12,6 l/mp, care nu se încadrează în definiţia de ploaie torenţială.

Astfel, fenomenele atmosferice produse în intervalul 19.04.2016-20.04.2016 nu sunt riscuri asigurate în conformitate cu prevederile condiţiilor de asigurare ce sunt parte integranta a poliţei de asigurare, daunele provocate fiind o urmare a stării de degradare a imobilului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reţine, sub un prim aspect, că sunt neconcludente argumentele recurentului-pârât, în sensul că nu este un asigurător si nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, întrucât reclamanta are vocaţia de a solicita realizarea dreptului de creanţă pretins în procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 şi de Norma ASF nr. 16/2015.

De altfel, reclamanta a şi urmat procedura prevăzută de lege, iar la emiterea deciziei nr. 11225/15.11.2017 de respingere a cererii de plată, Comisia Specială nu a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile sesizării sale, ci a soluţionat cererea de plată pe fondul acesteia.

În ceea ce priveşte aprecierile recurentului -pârât asupra situaţiei de fapt analizate de instanţa de fond, constată Înalta Curte, din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că nu se poate reţine încălcarea, prin sentinţa recurată a normelor de drept material, prin referire conţinutul clauzelor poliţei de asigurare seria x nr. x

Are în vedere instanţa de recurs că, potrivit contractului, eveniment asigurat -pct. 1.1.27 - reprezintă fenomene atmosferice: furtună, grindină, ploaie torenţială, tornadă, trombă de aer, vijelie, uragan.

Reţine Înalta Curte că prin adresa nr. x/22.08.2017 emisă de Administraţia Naţională de Meteorologice - Centrul Meteorologic Regional Muntenia reiese că în intervalul 19.04.2016 ora 20:30-20:04.2016, ora 20:30 sub acţiunea unui front atmosferic puternic convectic, s-au înregistrat precipitaţii sub formă de ploaie, trecător cu caracter torenţial, care au totalizat 12,6 l/mp. Vântul a prezentat intensificări ce au atins la rafală 48,6 km/h şi s-au înregistrat descărcări electrice.

Pentru acest interval a fost emisă o atenţionare meteorologică cod galben, fenomenele vizate fiind instabilitatea atmosferică accentuată, cantităţi de apă importante şi intensificări ale vântului, izolat grindină.

De asemenea, prin adeverinţa nr. x/26.04.2016 emisă de Comuna Crângu, ca urmare a hotărârii Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă al Comunei Crângu, s-a atestat că în urma fenomenelor petrecute în data de 20.04.2016, orele 03:00 şi anume căderi masive de grindină de dimensiuni mari, a fost afectat acoperişul locuinţei reclamantei şi a anexelor gospodăreşti.

Se constată că în fundamentarea soluţiei privind respingerea cererii de plată, autoritatea pârâtă realizează o interpretare restrictivă a clauzelor contractuale raportat la viteza vântului, potrivit căreia fenomenul atmosferic nu ar putea fi încadrat în noţiunile de: furtuna, vijelie sau uragan, precum şi la valoarea scăzută a precipitaţiilor care nu se încadrează în noţiunea de ploaie torenţiala, în ciuda adreselor mai sus menţionate.

Atestările autorităţilor potrivită cărora că la data de 20.04.2016 pe raza comunei Crângu au avut loc căderi masive de grindină au fost coroborate de prima instanţă şi cu concluzia expertizei dispuse în cauză, prin care s-a reţinut că:

"deteriorarea acoperişului din căderile de grindină se explică în situaţia în care dominanta vântului şi direcţia ploii a fost dinspre est-sud est; starea de fapt este coroborată şi cu analiza construcţiilor învecinate, cu aproximativ aceeaşi vechime şi la care am constatat că proprietarii şi-au înlocuit parţial ţigle la învelitori sau construcţii la care nu s-au înlocuit ţiglele".

De asemenea, prejudiciul a fost constatat prin nota de constatare întocmită de inspectorii FGA (din care reies avarii ale tavanului şi pereţilor în 3 dormitoare, hol, living şi acoperişul distrus în proporţie de 80%).

Înalta Curte respinge argumentele recurentului pârât privind nelegalitatea hotărârii atacate în raport de administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, evident acestea neputându-se încadra în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează doar o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederi legale aplicabile cauzei, iar nu aprecierea judecătorului fondului asupra utilităţii unor probe.

Totodată, împrejurarea că, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, instanţa şi-a format convingerea în sensul temeiniciei susţinerilor expertului, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, în condiţiile în care, judecătorul a examinat argumentele părţilor, expunând punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, precum şi raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

In ceea ce priveşte existenţa cauzelor care înlătură răspunderea asigurătorului, prevăzute de art. 6.6 lit. e) din contrat, proasta întreţinere a bunului, vechimea sau starea de degradare a acestuia (dacă această stare nu are legătură cu riscurile asigurate acoperite prin contract) şi g) viciu intrinsec şi/sau defectele latente ale bunului (incluzând, dar fără a se limita la erori de proiectare/construire/fabricare a acoperişului/elementelor acestuia care pot cauza inundaţii/infiltraţii), se constată că pârâtul invocă în fapt cauze anterioare încheierii poliţei de asigurare, care au fost cunoscute părţilor şi care nu se includ în categoria de vicii ascunse, respectiv, materialul din care a fost realizată construcţia şi acoperişul, sau lipsa hidroizolaţiilor.

Expertul a arătat că bunurile asigurate au o vechime foarte mare dar a apreciat că inundarea acoperişului nu se poate datora lipsei sau ruperii unei pazii.

Constatând Inalta Curte că a fost probată producerea unui fenomen atmosferic în data de 20.04.2016 care se include printre riscurile asigurate, reţine că,în mod corect prima instanţă a dispus anularea deciziei emise de pârâtă şi obligarea la plata despăgubirilor dovedite, în cuantumul justificat prin raportul de expertiză şi necontestat de recurentul-pârât.

In raport de cele mai sus arătate, in mod corect curtea de apel a reţinut că s-a făcut dovada existenţei unei creanţe de asigurare în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru despăgubirea intimatei - reclamante.

In ceea ce priveşte soluţia instanţei de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 54.155 RON, cu titlu de despăgubire, se constată că aceasta îşi are temeiul în prevederile art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care prejudiciul a fost dovedit prin Anexa I la Raportul de expertiză, coroborat cu nota de constatare întocmită de F.G.A.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 453 alin 1 din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" şi chitanţa depusă la dosarului, caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 618 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.