Recovery deadline for phased project advances under EU funding: applicability of Commission Guide over domestic administrative instruction

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Fondurilor Europene, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii "CS-SC-02/14.11.2012, Supervizarea lucrărilor pentru Proiectul "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caras-Severin" Cod SMIS 43331; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare anterior nominalizat şi exonerarea de la plata sumei de 233.073,87 RON; suspendarea executării Procesului-verbal contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 257/28.09.2017 pronunţată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.A. Reşiţa, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, având ca obiect anularea Procesului-verbal de stabilire a neregulilor şi de constatare a creanţelor bugetare nr. x/29.12.2016 şi a Deciziei nr. 7155/13.02.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative. A respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal menţionat. A dispus restituirea către reclamant a cauţiunii de 11.653 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 19.09.2017 la B., Sucursala Reşiţa. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 2654/17.06.2020 pronunţată în dosar nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 257 din 28 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara-Seţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017* la data de 16.09.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - DGIM - Autoritatea de Management POS Mediu.

S-a dispus anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 emise de pârât şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 233.073,87 RON.

S-a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, înregistrat la data de 2 martie 2021.

Prin motivele de recurs formulate împotriva soluţiei de suspendare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/29.12.20166, s-a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., casarea sentinţei civile nr. 401/14.10.2020 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020 şi, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii în sensul respingerii în tot, ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.A..

3.2. La data de 4 martie 2021, printr-o nouă cerere de recurs, conţinând motive identice cu cea precedentă, recurentul - reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., referitor la cererea de suspendare, casarea sentinţei civile nr. 95/29.12.2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017 şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii în sensul respingerii în tot, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.A..

În esenţă, prin ambele exemplare de recurs, recurenta - pârâtă a criticat greşita apreciere a primei instanţe asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzut de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la soluţia de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

3.3. Prin cererea de recurs formulată la data de 9 martie 2021, vizând soluţia dată asupra cererii de anulare a Deciziei nr 7155/13.02.2017 si a Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.12.2016, s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., casarea sentinţei civile nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal şi modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

A susţinut recurentul - pârât că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, în cauza fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-a arătat că motivarea instanţei trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate şi asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate, nefiind suficient ca instanţa să preia exclusiv argumentele uneia dintre părţi, ci trebuind să arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.

Prima instanţa s-a limitat la a relua aproape în integralitate argumentele instanţei de recurs din cuprinsul Deciziei nr. 2654/17.06.2020, fără să vina cu o analiza proprie a aspectelor învederate de părţi, limitându-se doar la a concluziona ca în cauza sunt îndeplinite condiţiile din Ghidul Comisiei Europene, dispunând admiterea cauzei, fără a aduce argumente care sa susţină soluţia data.

Întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b), a) apreciat pârâtul că devin incidente prevederile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ.

A arătat recurentul -pârât că hotărârea a fost pronunţată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) întrucât, în rejudecare, în ceea ce priveşte legalitatea si temeinicia actelor administrative, prima instanţă si-a fundamentat în mod eronat raţionamentul juridic pe prevederile Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016.

S-a susţinut că intimata a înţeles doar în recurs, se aducă noi critici asupra actelor administrative supuse cenzurii judecătoreşti, deşi iniţial, prin cererea introductiva de instanţa, nu a formulat critici cu privire la Instrucţiunea nr 1200/10.08.2015 si o eventuală aplicabilitate a prevederilor Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016.

A arătat recurentul ca sunt incidente prevederile Instrucţiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015, care stabileşte faptul că pentru contractele din cadrul proiectelor ce conţin activităţi/obiective care pot fi fazate, avansul acordat de către autoritatea contractantă, către contractor, trebuie recuperat în totalitate până la sfârşitul Etapei l.

În concluzie, aprecierile Curţii de Apel Timişoara prin care reţine faptul că recuperarea avansului se poate face si în faza a II a a proiectului, sunt nefondate şi lipsite de o susţinere juridică şi în contradicţie cu prevederile art. 1 şi art. 8 din Contractul de finanţare nr. x/24.08.2012

Astfel, devin incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind dreptul UE de a recupera aceste prejudicii de la Statul Român în baza mecanismului corecţiilor financiare.

Cât priveşte obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 4600 RON, s-a arătat că în cauză nu a fost dovedită culpa autorităţii, câtă vreme aceasta a aplicat dispoziţiile legale.

În subsidiar, în ipoteza în care instanţa ar reţine ca fiind îndeplinite condiţiile legale de admitere a cererii intimatei reclamante, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. civ. în sensul stabilirii acestora în funcţie de pretenţiile câştigate şi dovezile efectuării lor cu facturi şi chitanţe, precum şi în raport de caracterul necesar şi util al acestora.

Având în vedere că în rejudecare prima instanţă a tratat cu superficialitate speţa cu care a fost învestită şi în contradicţie cu sensul normelor legale şi contractuale incidente, carenţe ale soluţiei primei instanţe ce atrag incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în integralitate a sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind lovita de nulitate iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului înregistrat în data de 09.03.2021, acesta nefiind motivat prin raportare la sentinţa civilă atacată şi, în subsidiar, respingerea recursului înregistrat în data de 09.03.2021 ca fiind nefondat.

S-a solicitat respingerea recursului înregistrat în data de 16.03.2021, pe cale de excepţie ca fiind inadmisibil, tardiv formulat, respectiv tardiv formulate motive de recurs noi sau dezvoltarea acestora prin raportare la recursul din data 09.03.2021 şi, în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

A solicitat intimata menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 395/29.12.2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului invocată prin întâmpinare. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, s-a arătat că acesta a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., impunându-se respingerea şi a acestei excepţii.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Analizând excepţia tardivităţii în şedinţă publică, Inalta Curte a constatat, raportat la data comunicării sentinţei recurate, respectiv 25.02.2021, şi data înregistrării recursurilor fiind 2.03.2021 şi 9.03.2021, că recursurile au fost formulate în termen.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte urmează să respingă recursurile pârâtului în raport de considerentele în continuare arătate:

7.1. Verificând cu precădere excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - reclamantă, Inalta Curte reţine că, aşa cum s-a arătat în expunerea de la punctul 3 a prezentelor considerente, recurentul - pârât a criticat prin mai multe cereri de recurs, soluţia de admitere a cererii de suspendare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii x/14.11.2012, precum şi soluţia pronunţată pe fondul cauzei privind anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Instanţa de recurs constată neîntemeiată excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurenta - pârâtă a corectat în termen eroarea materială, indicând în ceea de a doua cerere numărul corect al sentinţei atacate precum şi instanţa care a pronunţat-o.

7.2 În şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a recursului promovat de către recurentul - pârât împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare a acestor administrative atacate.

Înţeles ca una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual.

Or, în speţă recurentul - pârât se situează pe poziţia părţii care a câştigat acţiunea din perspectiva cererii de suspendare, de vreme ce nu există o astfel de dispoziţie a instanţei de fond privind admiterea cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016.

În considerarea acestor argumente, recurentul - pârât nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepţia invocată din oficiu se dovedeşte a fi întemeiată, iar recursul privind cererea de suspendare, urmează să fie respins ca lipsit de interes.

7.3 In ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Inalta Curte reţine netemeinicia acestora.

Referindu-se la "obligaţia instanţelor de judecată de a-şi motiva deciziile lor", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenţie obligă, într-adevăr, instanţele să-şi motiveze hotărârile lor, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Întinderea obligaţiei de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. Este necesar să se ţină seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere ale acţiunilor şi de motivele formulate în căile de atac exercitate de părţi, de diferenţele existente între statele contractante cu privire la izvoarele dreptului (dispoziţii legale, cutume, concepţii doctrinale), de diferenţele privitoare la prezentarea şi redactarea hotărârilor judecătoreşti (decizia din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanţa şi-a format convingerea în sensul temeiniciei susţinerilor uneia dintre părţi, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare legalităţii actelor administrative, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, se constată că prima instanţă a examinat înscrisurile depuse de părţi în suplimentarea probatoriului, reţinând că, contractul de servicii nr. x/14.11.2012 încheiat între S.C. A. S.A. (în calitate de Achizitor) şi Asocierea dintre C. şi D. S.R.L. (în calitate de Prestator), având ca obiect Asistenţa tehnică pentru Supervizarea lucrărilor în cadrul Proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin", a continuat şi o etapă a II-a a Proiectului, beneficiarul reluând activităţile pentru acest contract, plăţile şi recuperarea avansului în baza facturii nr. x/15.12.2015.

În plus, contrar aprecierilor recurentului pârât cu privire la obligaţia primei instanţe de a proceda la o analiză proprie a problemei de drept în ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a Instrucţiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015 şi nu a Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, Înalta Curte constată că soluţia şi motivarea instanţei respectă obligaţiile impuse de art. 501 din C. proc. civ. potrivit cărora (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

7.4. Analizând motivele de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte constată că recurentul - pârât a invocat nelegalitatea sentinţei exclusiv prin prisma aplicării de către instanţa de fond a prevederilor Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, a sumelor reţinute şi a achiziţiilor de teren.

Reclamanta este parte în Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" care face parte din Programul Operaţional Sectorial "Mediu" pentru asistenţă structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergenţă" în România. Pentru realizarea acestui Proiect, a fost semnat Contractul de finanţare nr. x/24.08.2012 între Ministerul Mediului şi Pădurilor (în calitate de Autoritate de Management pentru programul anterior arătat) şi S.C. A. S.A. (în calitate de Beneficiar). Conform art. 4 din Contract, valoarea acestuia este de 457.387.662 RON, fără TVA, reprezentând 99% din valoarea totală eligibilă a Proiectului. Ulterior, au fost încheiate patru acte adiţionale la acest contract de finanţare.

În baza acestui Contract de finanţare, a fost încheiat Contractul de servicii nr. x/14.11.2012 între S.C. A. S.A. (în calitate de Achizitor) şi Asocierea dintre C. şi D. S.R.L. (în calitate de Prestator), având ca obiect Asistenţa tehnică pentru Supervizarea lucrărilor în cadrul Proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin".

AM POS Mediu a rambursat Beneficiarului S.C. A. S.A. cheltuielile solicitate prin cererea de rambursare nr. x, respectiv suma de 1.539.733,20 RON, fără TVA, reprezentând avans de 10% din valoarea contractului acordat Antreprenorului reprezentat de C., în baza prevederilor art. 8 din Contractul de servicii nr. x/14.11.2012.

Chestiunea litigioasă priveşte momentul până la care se realizează recuperarea integrală a avansului în condiţiile în care contractul a fost fazat.

Neregula reţinută prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, este aceea că avansul nu a fost recuperat integral până la ultima factură solicitată la rambursare în CR 28, rămânând de recuperat suma de 189.490,95 RON şi TVA aferentă de 45.477,83 RON, care reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În temeiul Deciziei Comisiei Europene din data de 23.03.2017 de modificare a Deciziei Comisiei Europene C (2012) 5646 privind Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin", care face parte din Programul Operaţional "Mediu" pentru asistenţă structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergenţă" în România, calendarul Proiectului a fost reprogramat în două perioade de programare, respectiv 2007-2013 şi 2014-2020; Faza I - din 2012 şi până la sfârşitul anului 2015 - are un cost eligibil alocat de 23.629.881 euro (fără TVA), din care contribuţia UE este de 19.528.534 euro: Faza a II-a include perioada de la începutul anului 2016 şi până la data estimată de finalizare a cheltuielilor aferente investiţiilor din cadrul proiectului (06.2018) şi are un cost eligibil alocat de 84.367.859 euro (fără TVA), din care contribuţia UE este de 69.724.457 euro.

Prin recurs pârâtul a reiterat incidenţa prevederilor Instrucţiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015, care stabileşte faptul că pentru contractele din cadrul proiectelor ce conţin activităţi/obiective care pot fi fazate, avansul acordat de către autoritatea contractantă, către contractor, trebuie recuperat în totalitate până la sfârşitul Etapei l.

Reţine Înalta Curte că prin decizia nr. 2654/17.06.2020 pronunţată de această instanţă, în primul ciclu procesual, s-a precizat că este fondată critica recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond nu trebuia să îşi fundamenteze raţionamentul juridic pe Instrucţiunea nr. 1200/10.08.2015, ci trebuia să aibă în vedere prevederile din Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, a sumelor reţinute şi a achiziţiilor de teren. Aşa cum se menţionează în preambulul acestuia, scopul Ghidului este ca implementarea proiectului să nu fie împiedicată, în special atunci când contractele de lucrări şi servicii acoperă atât etapele 1 şi 2; prin urmare, se impune clarificarea măsurilor care ar trebui luate de AM în analizarea fazării şi, în special, a tratării avansurile care au fost plătite contractanţilor în cadrul Programului 2007-2013.

Dispoziţiile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus indicate, potrivit cărora dezlegarea dată de instanţa de recurs unei probleme de drept este obligatorie pentru instanţa de fond în rejudecare, presupun că aceasta din urma să nu mai poată repune în discuţie aceste chestiuni şi să nu le poate da o altă rezolvare, deoarece ar însemna să încalce forţa obligatorie şi autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.

Din această perspectivă, sentinţa pronunţată reprezintă rezultatul unei corecte interpretări a normelor de drept material, nefiind întemeiată critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. a

7.5. În ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte constată că la dosar se află copiile facturilor fiscale privind contravaloarea serviciilor de asistenta juridică, observând că este îndeplinită şi condiţia dovedirii cheltuielilor.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând 4500 RON onorariu avocat şi 100 de RON taxă de timbru, instanţa de recurs are în vedere dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care se tranşează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţine astfel instanţa că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie şi nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului

7.6. Observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente recursului, insotiţă de factura de la fiele 105 şi 105, în valoare de 4000 de RON, Inalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constată caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat împotriva cererii de suspendare ca lipsit de interes şi va respinge recursul formulat împotriva cererii în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului privind cererea de suspendare, invocată de intimata - reclamantă S.C. A. S.A..

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, privind cererea de suspendare, ca lipsit de interes.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva aceleiaşi sentinţe privind cererea de anulare, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la plata sumei de 4000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - reclamante.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.