Insurance compensation claim appeal quashed for lack of interest after voluntary payment

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22.09.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, anularea Deciziei nr. 8691 din 28.08.2017 emisă de pârât şi obligarea acestuia la re-evaluarea cererii de plată nr. x/15.04.2016 formulată de reclamantă, în sensul admiterii acesteia pentru suma de 5.785 RON şi plăţii diferenţei de despăgubire neachitată în cuantum de 4.164 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3285 din 10 iulie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, recurenta a apreciat că instanţa a respins cererea de chemare în judecată, refuzând sancţionarea conduitei pârâtului, care, deşi a invocat adresa nr. x emisă de Direcţia Tehnică Despăgubiri din cadrul F.G.A., nu a soluţionat favorabil cererea sa de plată.

4. Aspecte relevante

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză, însă la data de 21.09.2021 a depus decizia F.G.A. nr. 20612/16.07.2019 de revocare a deciziei contestate în cauză şi O.P. nr. x/21.05.2019 de plată a sumei de 4164 RON către recurentă, conform pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

Faţă de înscrisurile depuse, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea Deciziei F.G.A. nr. 8691 din 28.08.2017 emisă de pârât şi obligarea acestuia la re-evaluarea cererii de plată nr. x/15.04.2016 formulată de reclamantă, în sensul achitării diferenţei de despăgubire în cuantum de 4.164 RON, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimatul-pârât, acesta a emis decizia F.G.A. nr. 20612/16.07.2019 de revocare a deciziei nr. 8691/28.08.2017 contestate în cauză şi O.P. nr. x/21.05.2019 de plată a sumei de 4164 RON către recurentă.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, pârâtul acţionând în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, ulterior promovării căii de atac.

Cum interesul de a acţiona al recurentei-reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 3285 din 10 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.