Salary arrears appeal declared inadmissible for lack of current procedural interest after voluntary compliance with first-instance judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of the National Probation Directorate as lacking procedural interest, leaving the first-instance judgment in force which had ordered the payment of outstanding salary differences, inflation adjustments, and legal interest to the claimant, a probation counselor. The dispute centered on the claimant's challenge to a ministerial order for salary classification, seeking to ensure the application of a 30% allowance under Law 153/2017; however, the outcome was determined by subsequent administrative acts where the Ministry of Justice issued a new ordinance amending the challenged salary classifications and the Directorate paid the calculated arrears. Decisively, the court applied Articles 32(1)(d) and 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of a "legitimate and actual interest" to maintain judicial proceedings, finding that the appellant’s implicit acknowledgment of the claim through voluntary payment of the mandated sums extinguished its procedural interest to challenge the judgment, rendering the analysis of the appellate grounds unnecessary.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 lit. c) C. proc. civ, art. 22 pct. 6 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Salary arrears appeal declared inadmissible for lack of current procedural interest after voluntary compliance with first-instance judgment: The dispute centered on the claimant's challenge to a ministerial order for salary classification, seeking to ensure the application of a 30% allowance under Law 153/2017; however, the outcome was determined by subsequent administrative acts where the Ministry of Justice issued a new ordinance amending the challenged salary classifications and the Directorate paid the calculated arrears. Decisively, the court applied Articles 32(1)(d) and 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of a "legitimate and actual interest" to maintain judicial proceedings, finding that the appellant’s implicit acknowledgment of the claim through voluntary payment of the mandated sums extinguished its procedural interest to challenge the judgment, rendering the analysis of the appellate grounds unnecessary.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural ground for admitting the exception of lack of interest in maintaining the appeal and dismissing it, as cited in the dispositive.
Procedural rule applied to dismiss the appeal for lack of procedural interest, as cited in the dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.05.2018, reclamanta A., consilier de probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei (M.J.) şi Direcţia Naţională de Probaţiune (D.N.P.):
- anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei,
- obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin în ceea ce o priveşte pe reclamantă, prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acesteia în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază.
- obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei.
- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei;
- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea sumelor cuvenite vizând dobânzile calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011.
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 03.10.2018 reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat următoarele:
- renunţarea la primul şi al doilea petit;
- modificarea petitului al treilea, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii restanţelor salariale în conformitate cu noul ordin emis, a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei;
- modificarea petitului al patrulea, în sensul obligării pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata restanţelor salariale în conformitate cu noul ordin emis, sume actualizate cu rata inflaţiei;
- menţinerea petitului al cincilea, acela de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la acordarea dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011.
- menţinerea petitului referitor la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 10.10.2018, reclamanta a revenit asupra cererii modificatoare, în sensul că nu renunţă la primul şi al doilea petit, ci solicită să se ia act că au rămas fără obiect.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5258 din 12 decembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către reclamantă a drepturilor salariale restante, ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâta a achitat reclamantei diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite potrivit O.M.J. nr. 3396/C/2018 şi cele încasate, astfel că, în temeiul art. 194 lit. c) C. proc. civ., instanţa trebuia să respingă acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.
De asemenea, soluţia instanţei de obligare a pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salarial calculate potrivit O.M.J. nr. 3396/C/2018 este nelegală, fiind dată cu nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ. (principiul disponibilităţii şi limitele învestirii instanţei), întrucât pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să fi analizat legalitatea O.M.J. nr. 3396/C/2018, condiţie care nu este îndeplinită câtă vreme instanţa a fost învestită cu anularea O.M.J. nr. 603/C/2018 .
În privinţa soluţiei de obligare la actualizarea cu rata inflaţiei, respectiv la plata dobânzii legale, recurenta a apreciat că hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilorart. 1357 alin. (1) C. civ., întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile, ca urmare a recunoaşterii de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei, conform O.M.J. nr. 3396/C/2018.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Direcţia Naţională de Probaţiune şi a intimatului-pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
Înalta Curte reţine că, pe de o parte, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a procedat la emiterea Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost modificate dispoziţiile cuprinse în ordinul precedent de salarizare, anume Ordinul nr. 603/C/08.02.2018 contestat în prezenta cauză, dispunându-se acordarea unor sporuri de 30% din salariul de bază, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a procedat la plata drepturile salariale restante derivând din aplicarea Ordinului nr. 3396/C/2018 .
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei.
Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 5258 din 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.