Negative jurisdictional conflict over cumulative valuation of principal tax debts and accessories for determining appellate threshold

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în reorganizare, reprezentată prin B., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi C., a solicitat:

1. obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 1.947.272 RON, compusă din:

(a) suma de 1.746.589 RON reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi şi TVA de recuperat, majorări şi penalităţi - sume achitate de societate la data de 25 ianuarie 2015 şi pe care organul fiscal trebuie să le restituie în temeiul sentinţei civile nr. 1960 din 24 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă ca urmare a pronunţării deciziei civile nr. 731 din 17 martie 2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(b) suma de 200.683 RON reprezentând rata inflaţiei calculată provizoriu şi aplicată la suma de 1.746.589 RON (debit principal), de la momentul plăţii societăţii, respectiv 20 ianuarie 2015 şi până în prezent; solicită obligarea pârâţilor în continuare la actualizarea şi achitarea ratei inflaţiei până la momentul achitării integrale a sumei de 1.746.589 RON;

2. obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 1.850.672,88 RON compusă din:

(a) suma de 1.659.944,88 RON reprezentând dobânda fiscală datorată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală calculată provizoriu până la data formulării prezentei acţiuni;

(b) suma de 190.728 RON reprezentând rata inflaţiei, calculată provizoriu şi aplicată la suma de 1.659.944,88 RON (dobânda fiscală), până la data formulării prezentei acţiuni; solicită obligarea pârâţilor la plata dobânzii fiscale la zi până la momentul achitării integrale a debitului principal, dobânda fiscală actualizată la zi cu rata inflaţiei;

3. obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 1.260.852,85 RON compusă din:

(a) suma de 1.130.910,85 RON reprezentând daune moratorii solicitate prin prezenta cerere de către societate în temeiul art. 1535 din C. civ., cuantificate în raport de dobânda legală penalizatoare;

(b) suma de 129.942 RON reprezentând rata inflaţiei, calculată şi aplicată la suma de 1.130.910,85 RON (daune moratorii); solicită obligarea pârâţilor la plata daunelor moratorii la zi până la momentul achitării integrale a debitului principal, dobânda fiscală actualizată la zi cu rata inflaţiei;

4. obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces;

5. în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, amendarea pârâtului C. (directorul general al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili) cu 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere de la momentul expirării termenului de 30 zile în care trebuia soluţionată cererea de plată, respectiv 27 iunie 2021 (calculat de la data de 28 mai 2021) până la data plăţii efective a sumelor datorate.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 7 martie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii are caracter fiscal şi, având în vedere că acţiunea priveşte obligarea organului fiscal la plata sumei totale de 3.406.533,87 RON (debit principal în cuantum 1.746.590 RON şi accesorii în cuantum de 1.659.944,88 RON), sumă ce depăşeşte plafonul de 3.000.000 RON, competenţa de soluţionare în primă instanţă revine curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8.04.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 20 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, respectiv 1.746.589 RON, care se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, astfel încât, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului în primă instanţă şi nu curţii de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanţa de contencios administrativ a fost investită cu o cerere în pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L., vizând obligarea pârâţilor Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi C. la plata unor sume individualizate şi cuantificate la pct. I.1 din prezenta decizie, astfel: (i) suma de 1.947.272 RON - compusă din 1.746.589 RON reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi şi TVA de recuperat, majorări şi penalităţi (sume achitate de societatea reclamantă la data de 25 ianuarie 2015 şi pe care organul fiscal trebuie să le restituie în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă) şi suma de 200.683 RON reprezentând inflaţia aferentă acestei sume; (ii) suma de 1.850.672,88 RON din care 1.659.944,88 RON reprezintă dobânda fiscală pretinsă de reclamantă potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, iar suma de 190.728 RON reprezintă inflaţia aferentă; (iii) suma de 1.260.852,85 RON, din care 1.130.910,85 RON reprezintă daune moratorii solicitate în temeiul art. 1535 din C. civ., cuantificate în raport de dobânda legală penalizatoare, iar suma de 129.942 RON reprezintă inflaţia aferentă acestei sumei.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, potrivit cărora:"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care au stabilit pragul de 3.000.000 RON, peste care competenţa materială de soluţionare a cauzei nu mai poate aparţine tribunalelor, au avut în vedere şi accesoriile obligaţiilor fiscale nu doar obligaţiile fiscale principale, pragul valoric reprezentând o însumare a tuturor obligaţiilor fiscale, sintagma taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON relevând clar această însumare a valorilor.

Prin urmare, în cauza de faţă, contrar celor reţinute de curtea de apel, cererea de chemare în judecată vizează obligarea organului fiscal la plata unor obligaţii fiscale principale (în cuantum de 1.746.589 RON) şi accesorii (în cuantum de 1.659.944,88 RON), a căror valoare cumulată însumează 3.406.533,88 RON, adică peste pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, citate mai sus.

Aşa fiind, în raport de aceste dispoziţii legale şi de obiectul cererii de chemare în judecată, în acord cu opinia tribunalului, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi C., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.