Territorial jurisdiction in administrative litigation: "domicile" limited to registered identity card address, excluding effective residence

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, B. şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal:

1. obligarea tuturor pârâţilor la soluţionarea efectivă integrală şi punctuală a plângerilor prealabile adresate;

2. constatarea încălcării dispoziţiilor privitoare la colectarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR) precum şi a celorlalte acte normative în vigoare, fapte de care este responsabil pârâtul B.;

3. obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000.000 ron;

4. obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei în cuantum de 5.000.000 RON;

5. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1055 din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a disjuns capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la soluţionarea plângerii reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri, dispunând formarea unui dosar separat, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale în privinţa capetelor de cerere disjunse şi a declinat competenţa de judecare a acestora în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

De asemenea, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la soluţionarea plângerilor reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri şi a declinat competenţa de judecare a acestora în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Cauza având ca obiect capetele de cerere vizând obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la soluţionarea plângerii reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.10.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 858 din 15 noiembrie 2021, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că noţiunea de domiciliu la care face referire art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa statornică sau principală a reclamantului, ci adresa la care locuieşte efectiv.

În acest sens, a reţinut că deşi domiciliul reclamantului, din cartea de identitate, este situat pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, acesta locuieşte efectiv în Municipiul Bucureşti, unde are stabilită reşedinţa.

Constatând, aşadar, că locuinţa efectivă a reclamantului se afla, la data sesizării instanţei în municipiul Bucureşti, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Bucureşti este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.12.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 790 din 16 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, la rândul său, că nu are relevanţă în speţă indicarea reşedinţei reclamantului, ca fiind situată în Municipiul Bucureşti, întrucât textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, actualizată, face referire expresă la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia, motiv pentru care, pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, prezintă relevanţă doar domiciliul reclamantului.

Cum din copia cărţii de identitate a reclamantului, aflată la dosar CAB, a rezultat că acesta are domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, fapt necontestat de reclamant, instanţa a apreciat că nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare aparţinând Tribunalului Mehedinţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În raport cu obiectul dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că demersul judiciar iniţiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că aspectul ce a generat conflictul supus analizei, în prezenta cauză, vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferenţa juridică dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", respectiv de adresă la care reclamantul locuieşte efectiv, precum şi efectul pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Se impune a fi observat faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului, persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acestuia.

Sub acest aspect, Înalta Curte, în regulatorul de competenţă, constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt, apreciind că aceasta din urmă nu poate constitui temei al stabilirii competenţei, ea având relevanţă doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun, din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în materia individualizării instanţei competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

De altfel, în materia dreptului public, respectiv a dreptului administrativ, fiind în discuţie competenţa exclusivă a instanţei, de esenţa noţiunii de domiciliu este existenţa menţiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate.

În plus, trebuie observat că soluţia legislativă anterioară modificării operate prin Legea nr. 212/2018 reglementa un criteriu alternativ de individualizare a competenţei, reclamantul putându-se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Astfel, modificarea operată prin anterior indicatul act normativ a vizat intenţia legiuitorului de a stabili competenţa teritorială în favoarea instanţei în a cărei rază îşi are domiciliul partea reclamantă, în sensul acestei noţiuni de locuinţă principală, renunţându-se, astfel, la soluţia unei competenţe alternative.

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

Întrucât, din actele dosarului, rezultă că reclamantul are domiciliul în Municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţ Mehedinţi, acţiunea în contencios administrativ promovată de acesta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.