Doctoral salary supplement denied where PhD field did not match judicial role; appeal allowed and lower judgment quashed.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei: (1) anularea parţială a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 573 din data de 06.02.2018, în sensul anulării poziţiei nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 a Ordinului 573/2018, referitoare la salarizarea acestuia; (2) obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare, în care să prevadă includerea în salariu şi a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să rectifice Ordinul 573/2018, în sensul modificării poziţiei nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 din ordin, referitoare la salarizarea reclamantului, prin includerea în salariu, în coloana referitoare la "Indemnizaţia lunară privind titlul ştiinţific de doctor", a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curţii de Apel Ploieşti. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat anularea parţială a OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul anulării anexei nr. 25 referitoare la salarizarea sa, având în vedere că s-a schimbat ordinul cu privire la salarizarea sa. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se prevadă includerea în salariu şi a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, iar în subsidiar rectificarea OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul modificării anexei nr. 25, prin includerea în salariu a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1199 din 27 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;

A anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 573/C/06.02.2018, poziţia 53, în ceea ce priveşte rubrica corespunzătoare indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor;

A obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că susţinerea doctoratului în domeniul ordine publică şi siguranţă naţională este corespondentă atât domeniului Drept pentru studii universitare de licenţă, cât şi domeniului Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, specializarea Ordine şi siguranţă publică, având în vedere că potrivit Anexei 1-Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Ştiinţe sociale" cuprinde ca ramuri: ştiinţe juridice; ştiinţe administrative; ştiinţe ale comunicării; sociologie; ştiinţe politice; ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică; ştiinţe economice şi psihologie şi ştiinţe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat, respectiv pentru ştiinţe juridice domeniul este drept; pentru sociologie domeniul este sociologie şi asistenţă socială; pentru ştiinţe militare, informaţii si ordine publică domeniile sunt informaţii şi securitate naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, ştiinţe militare; pentru ştiinţe economice domeniile sunt administrarea afacerilor, cibernetică şi statistică, informatică economică, contabilitate, economie, finanţe, management, marketing, economie şi afaceri internaţionale.

Precizează că pentru ramura ştiinţe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept şi domeniul de licenţă este tot drept, în timp ce pentru ramura ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, unul din domeniile studiilor doctorale este ordine publică şi siguranţă naţională, cu corespondentul studiilor de licenţă ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică.

Recurentul-pârât arată că dispoziţii identice se regăsesc şi în Anexa 1 din H.G. nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituţiilor de învăţământ superior, a domeniilor şi programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, a locaţiilor geografice de desfăşurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ şi limbă de predare, precum şi a numărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi în anul universitar 2013 - 2014, în vigoare la data obţinerii titlului de doctor de către reclamantul-intimat.

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, în raport de atribuţiile reclamantului, care ţin de protejarea informaţiilor clasificate, precum şi de specializarea acestuia în infracţiuni privind combaterea criminalităţii organizate şi terorism şi anticorupţie, titlul de doctor obţinut de acesta este în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară în domeniul pentru care deţine titlul, în condiţiile în care Legea nr. 153/2017 nu circumstanţiază condiţia pentru a beneficia de indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, stabilind doar obligativitatea de a desfăşura activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Prin urmare, în lipsa unor alte criterii, nu pot fi avute în vedere decât dispoziţiile legale din actul normativ care reglementează domeniile şi specializările/programele de studii universitare de doctorat/masterat, din acestea rezultând că domeniul în care îşi desfăşoară activitatea un magistrat este domeniul "drept", corespunzător ramurii de ştiinţă "ştiinţe juridice".

În consecinţă, consideră că drepturile salariate ale reclamantului-intimat au fost stabilite în mod corect prin OMJ nr. 573/C/06.02.2018, fără includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Precizează că este judecător la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, fiind specializat în judecarea cauzelor de combatere a criminalităţii organizate şi terorismului, începând cu data de 01.05.2004, şi în judecarea cauzelor de anticorupţie începând cu data de 25.08.2005.

Mai arată că începând cu data de 05.01.2008 a avut şi atribuţii privind: protejarea informaţiilor clasificate; cooperarea judiciară în materie penală; judecarea infracţiunilor de corupţie, criminalitate organizată şi terorism pe raza de competenţă a Curţii de Apel Galaţi; funcţionar de securitate cu atribuţii pe linia protecţiei documentelor şi informaţiilor clasificate, iar, faţă de aceste atribuţii, prima instanţă a stabilit în mod just şi legal că acesta activează în domeniul în care deţine titlul ştiinţific de doctor.

Arată că problema referitoare la desfăşurarea de către persoana care deţine titlul ştiinţific de doctor a activităţii în domeniul pentru care deţine titlul era reglementată în mod similar de art. 31 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2015 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, astfel încât, sub aspecte legislativ, nu au intervenit elemente noi de la pronunţarea sentinţei nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova.

4.2. Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat concluzii scrise, prin care invocă puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acţiunea reclamantului A. având ca obiect anularea OMJ nr. 1403/C/2019 şi emiterea unui nou ordin cu includerea sporului de doctorat, rămasă definitivă prin nerecurare.

Mai arată că prin sentinţa civilă nr. 978/12.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins prezumţia puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova, având în vedere că aceasta priveşte acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul ştiinţific de doctor în drept pe o perioadă în care nu era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestuia.

De asemenea, menţionează că prin sentinţa nr. 34/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 978/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că vizează aceeaşi modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei: (1) anularea parţială a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 573 din data de 06.02.2018, în sensul anulării poziţiei nr. 23 din tabelul Anexa nr. 1 a Ordinului 573/2018, referitoare la salarizarea acestuia; (2) obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare, în care să prevadă includerea în salariu şi a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să rectifice Ordinul 573/2018, în sensul modificării poziţiei nr. 23 din tabelul Anexei nr. 1 din ordin, referitoare la salarizarea reclamantului, prin includerea în salariu, în coloana referitoare la "Indemnizaţia lunară privind titlul ştiinţific de doctor", a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civila nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1777/28.09.2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

De asemenea, prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat anularea parţială a OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul anulării anexei nr. 25 referitoare la salarizarea sa, având în vedere că s-a schimbat ordinul cu privire la salarizarea sa, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se prevadă includerea în salariu şi a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, iar în subsidiar rectificarea OMJ nr. 3076/C/07.08.2018, în sensul modificării anexei nr. 25, prin includerea în salariu a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept.

Prima instanţă a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 573/C/06.02.2018, poziţia 53, în ceea ce priveşte rubrica corespunzătoare indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor al reclamantului şi a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor.

Pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs şi a invocat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acţiunea intimatului-reclamant privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 şi emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat.

Înalta Curte reţine că în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acţiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pe de altă parte, există efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Înalta Curte constată că, în speţă, aspectul privind includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor deţinut de intimatul-reclamant a fost tranşat definitiv în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 978/12.12.2019, rămasă definitivă prin nerecurare şi care se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză, deoarece analizează, în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, condiţiile actuale pentru acordarea sporului de doctor, apreciind că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea sporului solicitat.

Aşadar, în prezenta cauză se solicită anularea parţială a Ordinului MJ nr. 573 din data de 06.02.2018, iar prin modificarea de acţiune şi anularea parţială a OMJ nr. 3076/C din data de 07.08.2018, emise în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant, iar în dosarul nr. x/2019 s-a contestat ordinul MJ nr. 1403/C/14.03.2019, emis în aplicarea aceloraşi dispoziţii legale. Or, motivele de nelegalitate a celor două acte administrative contestate în prezenta cauză şi a celui din dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocate de intimatul-reclamant în susţinerea cererilor de chemare în judecată vizează aspectul că, prin omiterea includerii indemnizaţiei aferente titlului ştiinţific de doctor, sunt încălcate dispoziţiile sentinţei civile nr. 2533/12.09.2016, pronunţate de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015

Înalta Curte observă că prin sentinţa civilă nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, definitivă prin nerecurare, s-a constatat că sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova nu are putere de lucru judecat în cauza respectivă, întrucât priveşte acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora, aspect sesizat în mod corect de către prima instanţă.

Mai mult, referitor la aceeaşi sentinţă invocată de către intimatul-reclamant, nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu se poate prevala în susţinerea pretenţiilor sale de aceasta, în condiţiile în care singurul motiv pentru care i s-a admis acţiunea a constat în reţinerea unei situaţii de discriminare între deţinătorii titlurilor de doctor înainte de 21.12.2009 şi cei care au obţinut titlul de doctor după această dată, fără a fi analizate condiţiile dispoziţiilor legale care reglementează acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

Astfel, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a susţinut în mod corect faptul că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor salariale pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, sunt incidente dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora personalul care deţine titlu ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţa a interpretat şi aplicat în mod eronat textul de lege indicat mai sus, coroborat cu Anexa 1 din H.G. nr. 493/2013 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare, din care reiese că pentru ramura ştiinţe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept şi domeniul de licenţă este tot drept, iar domeniul studiilor doctorale de ordine publică şi siguranţă naţională aparţine ramurei ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică.

Din această perspectivă, sunt nerelevante susţinerile intimatului-reclamant potrivit cărora, în calitate de judecător la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, are şi atribuţii privind protejarea informaţiilor clasificate, cooperarea judiciară în materie penală, judecarea infracţiunilor de corupţie, criminalitate organizată şi terorism, funcţionar de securitate cu atribuţii pe linia protecţiei documentelor şi informaţiilor clasificate, câtă vreme intimatul-reclamant a obţinut doctoratul într-un domeniu ce aparţine ramurii ştiinţelor militare, informaţiilor şi ordinii publice, şi nu în ramura ştiinţelor juridice, în care doreşte valorificarea studiilor doctorale.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut în mod greşit că susţinerea doctoratului în domeniul ordine publică şi siguranţă naţională este corespondentă atât domeniului Drept pentru studii universitare de licenţă, cât şi domeniului Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, specializarea Ordine şi siguranţă publică.

În consecinţă, întrucât intimatul-reclamantul nu deţine titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, conform diplomei depuse în copie la dosar fiind făcută dovada deţinerii titlului de doctor în domeniul "Ordine publică şi siguranţă naţională", Înalta Curte constată că drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin ordinele atacate.

Ca atare, recurentul-pârâtul a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, constatând că domeniul pentru care a fost acordat titlul ştiinţific de doctor prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 377 din 15.07.2014, respectiv domeniul ordine publică şi siguranţă naţională nu este în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară intimatul-reclamantul, întrucât ceea ce prezintă relevanţă prin prisma dispoziţiilor legale incidente (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) este domeniul în care intimatul-reclamantul deţine titlul de doctor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care Înalta Curte va admite recursului pârâtului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1199 din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2021.