Negative jurisdictional conflict resolved: annulment of COVID-19 state-of-alert decree assigned to Bacău Court of Appeal on plaintiff's domicile jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.11.2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâul Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1183/2021, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar, obligarea pârâtului ca toate măsurile instituite odată cu prelungirea stării de alertă, în temeiul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, să fie stabilite cu respectarea principiului non-discriminării între persoanele vaccinate, vindecate şi nevaccinate.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 136/2020

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 525 din 5 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "din petitul cererii introductive, din conţinutul actelor contestate precum şi din obiectul vizat de acţiunea prevăzută în art. 15 din Legea nr. 136/2020 (Ordinele şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau ale persoanei desemnate de acesta, emise în temeiul prezentei legi) rezultă cu evidenţă că hotărârile emise de Guvern cu privire la prelungirea stării de alertă nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 136/2020".

Reţine instanţa că din moment ce nu pot fi aplicabile regulile de procedură din Legea nr. 136/2020 şi întrucât nu există alte reguli de procedură în Legea nr. 55/2020 în temeiul căreia sunt emise hotărârile de Guvern contestate în cauză, rezultă că prezentul litigiu este de contencios administrativ astfel că devin incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 sub aspectul stabilirii competenţei instanţei de contencios administrativ (atât material cât şi teritorial) întrucât nu există alte reguli de procedură derogatorii sub acest aspect în Legea nr. 55/2020 în temeiul căreia a fost emisă hotărârea de Guvern contestată în cauză.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal

Pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 57/2022 pronunţată la data de 03 iunie 2022 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a dat eficienţă principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., în raport de precizarea expresă a reclamantei din conţinutul cererii de chemare în judecată conform căreia:

"rog instanţa de faţă să se considere ţinută de temeiul de drept indicat de mine în cerere, întrucât mă opun expres la recalificarea cererii".

A apreciat Curtea de Apel Bacău că rolul activ al judecătorului nu poate avea drept consecinţă înlăturarea principiului disponibilităţii prin soluţionarea cauzei într-un alt temei de drept decât cel indicat în mod clar şi expres de către reclamantă cu atât mai mult în situaţia în care partea a solicitat expres instanţei de judecată să se considere ţinută de temeiul de drept indicat în cuprinsul cererii.

În aplicarea principiului disponibilităţii,având în vedere temeiul de drept în baza căruia reclamanta a solicitat să îi fie soluţionată cauza (art. 15 din Legea nr. 136/2020), Curtea de Apel Bacău a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 15 alin. (6) din Legea nr. 136/2020, şi cum sediul autorităţii emitente este în Bucureşti, instanţa competentă a soluţiona prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1183/2021, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar, obligarea pârâtului ca toate măsurile instituite odată cu prelungirea stării de alertă, în temeiul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, să fie stabilite cu respectarea principiului non-discriminării între persoanele vaccinate, vindicate şi nevaccinate.

Legea nr. 136/2020, reţinută de instanţa de trimitere, reglementează următoarele măsuri:

a) carantina persoanelor, definită la art. 3 lit. a) şi reglementată la art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 136/2020;

b) carantina zonală, definită la art. 3 lit. b) şi reglementată la art. 12 din Legea nr. 136/2020;

c) izolarea, definită la art. 3 lit. c) şi reglementată la art. 8 din Legea nr. 136/2020;

d) monitorizarea şi, după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a minorilor, persoanelor puse sub interdicţie, persoanelor cărora li s-a instituit tutela sau curatela ori persoanelor care, din cauza vârstei, bolii sau altei cauze, din orice alt motiv, rămân fără supraveghere şi îngrijire, în situaţia în care aceste persoane se aflau anterior în ocrotirea unei persoane faţă de care a fost luată măsura carantinei sau a izolării, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/2020.

Analizând hotărârea atacată în raport cu măsurile prevăzute de Legea nr. 136/2020, se constată că prin această hotărâre nu s-a dispus nicio astfel de măsură.

Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 1183/2021 a fost prelungită starea de alertă începând cu data de 9 noiembrie 2021 precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum se dispune prin art. 2 din H.G. nr. 1183/2021:

"Pe durata prevăzută la art. 1 măsurile de prevenire şi control ale infecţiilor cu coronavirusul SARS-CoV-2, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri, precum şi instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor pe durata stării de alertă sunt prevăzute în:

a)anexa nr. 1 - "Măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns";

b)anexa nr. 2 - "Măsuri pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor";

c)anexa nr. 3 - "Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc".

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit cărora "Hotărârile prin care se declară, se prelungeşte sau încetează starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel naţional sau pe teritoriul mai multor judeţe, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar cele prin care se declară, se prelungeşte sau încetează starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, se publică în Monitorul Oficial al autorităţii administrativ-teritoriale respective şi intră în vigoare la data publicării", iar conform art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 21/2004 "Hotărârile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ".

Or, în condiţiile în care prin hotărârea atacată s-a stabilit aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, se constată că aceasta intră în categoria actelor sus-menţionate, iar regimul său de contestare este cel reglementat de dreptul comun în materia contenciosului administrativ, respectiv de Legea nr. 554/2004.

Totodată, reţine Înalta Curte că instanţa de judecată nu este ţinută de temeiul de drept invocat de către reclamantă, fiind obligată să analizeze temeinicia cererii în raport de motivele de fapt ale acesteia şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii, întrucât, spre deosebire de obiectul acţiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuţie de către instanţa de judecată care, în exercitarea rolului activ, este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform căreia "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", normă juridică în vigoare la data sesizării instanţei şi care reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului.

Aşadar, deşi art. 15-17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanţa competentă şi compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situaţia dedusă judecăţii nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale.

Reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora, "cauzele date potrivit legii, în competenţa primei instanţe, (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., pe intervenientul Ministerul Afacerilor Interne şi pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2022.