Inadmissibility of direct challenge to integrity agency asset evaluation report referring case to property verification commission under Law 176/2010

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/11.06.2018 emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 133/CA/2018-P.I. din 11 septembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat că este considerat incompatibil ca urmare a constatărilor reţinute în cuprinsul raportului de evaluare contestat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 care stipulează posibilitatea contestării raportului de evaluare în termen de 15 zile de la primirea acestuia.

În opinia recurentului, instanţa de fond a reţinut greşit că intimata nu a dispus nicio măsură care să aibă efect juridic asupra situaţiei sale cât timp art. 17 din Legea 176/2010 stabileşte starea de incompatibilitate a persoanei supuse evaluării. Mai mult, art. 13 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate stipulează că "Se înfiinţează Agenţia Naţională de Integritate, autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional, ca structură unică, cu sediul în municipiul Bucureşti" întărind astfel caracterul administrativ al actelor emise de această instituţie.

Chiar şi în cazul în care s-ar reţine că Raportul de evaluare nu are un caracter administrativ întrucât nu ar produce efecte, posibilitatea contestării acestuia este instituită de prevederile art. 17 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 176/2010, fiind realizată o trimitere directă la art. 22 care prevede procedura contestării raportului de evaluare. În cazul în care s-ar stabili imposibilitatea contestării Raportului de evaluare nr. x/11.06.2018 la instanţa de contencios administrativ, ar fi lipsite de eficacitate şi aplicabilitate prevederile art. 17 din Legea nr. 176/2010.

Pentru aceste motive, recurentul a apreciat că admiterea excepţiei inadmisibilităţii este nefondată, impunându-se ca instanţa de recurs să analizeze aspectele invocate şi să dispună admiterea recursului şi pe cale de consecinţă admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În continuare, pe fondul cauzei, recurentul a formulat critici de nelegalitate privind raportul de evaluare cu referire la sesizarea pârâtei ANI şi nerespectarea procedurii de informare a persoanei cercetate.

Recurentul reclamant a prezentat o serie de date privind tranzacţiile analizate, contestând aspectele reţinute de ANI în legătură cu veniturile şi chelutielile sale.

II. Apărările intimatei pârâte

Intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/11.06.2018 întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, în vederea începerii acţiunii de control şi constatării diferenţei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de reclamant.

Instanţa de fond a respins acţiunea promovată de reclamant ca inadmisibilă.

Apărările recurentului reclamant sunt în sensul că, fiind un act emis de o autoritate publică prin care se prezintă o pretinsă stare de incompatibilitate, acest act poate fi contestat în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010 astfel încât sesizarea să nu îşi producă efectul, iar reclamantul să demonstreze nelegalitatea raportului de evaluare în faţa instanţei de contencios administrativ.

Aceste susţineri nu pot fi primite pentru că, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, prin actul care constituie obiectul prezentei cauze nu se constată existenţa unei stări de incompatibilitate, ci pârâta a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, în vederea începerii acţiunii de control şi constatării diferenţei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de reclamant.

Contrar celor susţinute de recurentul reclamant, Înalta Curte reţine că, având în vedere rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, şi anume constatarea existenţei unor diferenţe semnificative în averea reclamantului, în considerarea căruia Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, nu pot fi aplicabile în acest context dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 invocate de acesta.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Inadmisibilitatea se referă la o situaţie care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege.

Cu privire la incidenţa art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/2010, potrivit căruia "dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător", Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu au semnificaţia avută în vedere de recurentul reclamant, în sensul că legiuitorul a recunoscut posibilitatea contestării directe a raportului de evaluare a averii pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, ci reglementează posibilitatea contestării unui raport ulterior, prin care se constată incompatibilitatea persoanei cercetate, ca urmare a constatării definitive a dobândirii nejustificate a averii.

Astfel, art. 17 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 instituie un caz distinct de incompatibilitate, în sensul că persoana a cărei declaraţie de avere a fost supusă evaluării, fiind identificate diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, este considerată incompatibilă.

După acest alineat este formulată norma de trimitere la art. 22 alin. (1) şi (2), însă aceasta semnifică doar posibilitatea contestării raportului privitor la incompatibilitate şi nicidecum o competenţă partajată a instanţei de contencios cu cea exercitată de Comisia de Cercetare a Averilor.

Activitatea desfăşurată de către Comisia de Cercetare a Averilor, finalizată prin actul intitulat ordonanţă motivată constituie actul de sesizare a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competente.

Din momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averiii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 133/CA/2018-P.I. din 11 septembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.