Revision appeal quashed for unstated grounds in fiscal dispute.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de revizuire

La data de 02.09.2020, A. în calitate de intervenient şi mandatar al fiicei sale B., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 855/2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 15 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii cererii de revizuire pentru nemotivarea acesteia şi, în consecinţă, a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta B. prin mandatar A., în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, împotriva sentinţei civile nr. 855/2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 159 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, recurenta - revizuentă B. prin mandatar A. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din C. proc. civ., fără să releve critici de nelegalitate şi netemeinicie care să poată fi încadrate într-unul dintre aceste motive de casare.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivarea acestuia, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată, din oficiu, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă, trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs rezultă că recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate formal ca temei juridic al căii de atac exercitate.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că, în esenţă, recurenta-revizuentă reiterează situaţia de fapt şi argumentele dezvoltate în cererea de chemare în judecată, menite să demonstreze nelegalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită, fără însă, a indica vreun element greşit reţinut de instanţa de revizuire, în raţionamentul juridic expus, atunci când a pronunţat soluţia de anularea a cererii de revizuire ca nemotivată.

Cu alte cuvinte recurenta-revizuentă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este afectată de oricare viciu de nelegalitate ce s-ar putea subsuma vreunuia dintre motivele de casare invocate formal.

Or, simpla nemulţumire a recurentei-revizuente cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a cererii de chemare în judecată, nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-revizuentă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de revizuire, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. va constata nulitatea recursului formulat de B. prin mandatar A. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta - revizuentă B. prin mandatar A. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.