Revision barred for lack of triple identity where prior judgments did not adjudicate employer’s procedural capacity

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii, plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020-14.05.2020 inclusiv, respectiv pentru 13 (treisprezece) zile lucrătoare în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidenţă al funcţionarilor publici, potrivit art. 10 alin. (l), art. 13 si art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Prin încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, reţinând că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă revine doar instituţiei publice în care reclamantul desfăşoară efectiv activitate şi care are obligaţia plăţii drepturilor salariale către acesta, respectiv a instituţiei care gestionează dosarul profesional şi registrul de evidenţă a funcţionarilor publici.

Prin sentinţa nr. 974 din 3 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestor hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1067 din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 974 din 3 iunie 2021 şi a Încheierii interlocutorii din 28 ianuarie 2021 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată, la data de 02.12.2021, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, astfel cum a fost disjunsă în şedinţa publică din 10 ianuarie 2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1067 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în sensul anulării acesteia, pentru că a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat privind corecta identificare a angajatorului său, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

A susţinut revizuentul că sunt hotărâri potrivnice deciziei ce face obiectul revizuirii, Decizia nr. 166 din 5 februarie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, din Dosarul nr. x/2018, şi Decizia nr. 340 din 8 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti, din Dosarul nr. x/2020.

A solicitat revizuentul rejudecarea cauzei ţinând seama de considerentele hotărârilor definitive pronunţate în cauzele de mai sus cu privire la persoana (juridică) ce are calitatea de angajator în raport de petent, faţă de care se află în raporturi de serviciu, respectiv Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

În fapt, prin cererea dedusă judecăţii în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2020, în contradictoriu cu angajatorul său Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu care are încheiate raporturi de serviciu în sensul art. 531 Cod administrativ, cu Inspecţia Muncii (căreia Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea îi este subordonat în mod direct potrivit Legii nr. 108/1999, republicată) şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, entitate juridică cu care are doar raporturi de activitate, a solicitat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 337/2018, plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020- 14.05.2020, inclusiv, respectiv pentru 13 (treisprezece) zile lucrătoare în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidenţă al funcţionarilor publici gestionat de Inspecţia Muncii, potrivit art. 10 alin. (1), art. 13 şi art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Atât la fond, cat şi în recurs, cererea sa a fost respinsă. Motivarea instanţei de recurs, prin considerentele hotărârii de revizuit este esenţialmente greşita, deoarece se bazează pe o situaţie juridică contrară tuturor hotărârilor anterior pronunţate în dosarele citate, şi anume că angajatorul său ar fi ITM Vâlcea, când, în realitate, raporturile sale de serviciu sunt stabilite, prin ordin de ministru cu MMPS.

În toate cauzele menţionate mai sus, în raport de considerentele şi dispozitivele cărora solicită revizuirea hotărârii pronunţate în recurs în Dosarul nr. x/2020, atât Tribunalul Vâlcea, cât şi Curtea de Apel Piteşti au avut în vedere faptul că revizuentul a fost numit, prin concurs, în funcţia de conducere de inspector sef adjunct în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul ITM Vâlcea, prin Ordinul emis de MMFPSPV (în prezent MMPS) nr. 3004/3.12.2015, de către ministrul de resort, în temeiul legii. În consecinţă, angajatorul său este Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, situaţie juridică necontestată de niciuna dintre părţile din litigiile menţionate, aşadar nici de intimatul din prezenta revizuire, ITM Vâlcea.

Astfel, consideră că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunţată cu încălcarea puterii de lucru judecat cu privire la angajatorul său, respectiv Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale al cărui angajat este, ca funcţionar public cu funcţie de conducere, fiind astfel greşită soluţia cuprinsă în dispozitivul acesteia.

În realitate, ITM Vâlcea este titularul obligaţiei de plată a drepturilor sale salariale şi conexe, dar titularul dreptului/obligaţiei (în limitele legii) de a aproba concediile de orice fel, în calitatea sa de angajat al MMPS, numit prin ordin de ministru, este Inspectorul General de Stat din cadrul Inspecţiei Muncii, care este un organ de specialitate al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Tot astfel, contrar celorlalte susţineri din întâmpinarea Inspecţiei Muncii, şi aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece este abilitată prin lege a aproba concediile de odihnă (prin Inspectorul General de Stat care este conducătorul acesteia).

3. Deciziile în raport cu care s-a formulat cererea de revizuire

Prin decizia civilă nr. 166 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1346 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

A casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a admis cererea şi a suspendat executarea Ordinului nr. 1057/2018 al MMJS până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare, obligând intimatul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către recurent.

Prin decizia civilă nr. 340 din 8 mai 2020, Curtea de Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea împotriva sentinţei nr. 316 din 26 martie 2020 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A casat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a dispus suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond asupra cauzei, Dosar x. A menţinut, în rest, sentinţa atacată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Muncii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea revizuirii, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Potrivit disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale reiese că motivul de revizuire se fundamentează pe instituţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit disp. art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Pentru a putea să fie îndeplinit motivul de revizuire prev. de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiţii, respectiv, să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, să fie pronunţate în dosare diferite, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost invocată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri (ultima hotărâre).

Efectele hotărârii judecătoreşti prevăzute la art. 430-432 C. proc. civ., vorbesc despre un efect pozitiv al autorităţii de lucru judecat art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care arată că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă şi un efect negativ al autorităţii de lucru judecat ce presupune împiedicarea unei a doua judecăţi între aceleaşi părţi cu acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat permite părţilor dintr-un litigiu să opună lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, când nu este nevoie de tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., permit invocarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, în această situaţie fiind necesară îndeplinirea triplei identităţi sus-menţionate.

În Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat Decizia definitivă nr. 340/R-CONT/08.05.2020, părţile dosarului au fost reclamantul A. şi pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, obiectul dosarului l-a reprezentat suspendarea executării Raportului de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2017, refăcut, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Decizia nr. 166/R-CONT/05.02.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a avut ca părţi pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, iar ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1057/2018 al autorităţii pârâte.

Decizia nr. 106/R-CONT/02.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a avut ca obiect plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020 - 14.05.2020, pentru 13 zile lucrătoare în care reclamantul A. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidenţă al funcţionarilor publici, potrivit disp. art. 10 alin. (1), art. 13, art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâţi Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii.

În cauză, s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a părţilor Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii.

Revizuentul, solicitând revizuirea Deciziei nr. 1067/R-CONT/02.11.2021, susţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziilor nr. 166/R-CONT/05.02.2019 şi nr. 340/R-CONT/08.05.2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, cu privire la persoana juridică ce are calitatea de angajator, respectiv Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Analizându-se îndeplinirea condiţiilor cumulative cerute de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi respectiv disp. art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Părţile celor trei dosare sunt relativ identice, dar nu există o identitate perfectă în privinţa autorităţilor pârâte, acestea fiind într-un dosar, Inspectoratul Teritorial de Muncă în cel de-al doilea dosar, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi în cel de-al treilea, Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Inspecţia Muncii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Obiectul celor trei dosare este diferit, solicitându-se în două dosare suspendarea executării unor acte administrative diferite, iar în cel de-al treilea dosar plata unor drepturi salariale şi efectuarea de menţiuni în Registrul de evidenţă al funcţionarilor publici.

Cauza celor trei dosare este diferită, fiind vorba despre două cereri de suspendare a emiterii unor acte administrative şi o cerere de plată a unor drepturi băneşti.

Revizuentul invocă statuarea prin Deciziile nr. 166/2019 şi nr. 340/2020 asupra stabilirii calităţii de angajator a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, însă aserţiunea este greşită, deoarece în cuprinsul celor două hotărâri judecătoreşti nu s-a discutat această chestiune.

Prin urmare, completul de judecată care a pronunţat Decizia nr. 1067/R-CONT/02.11.2021 şi a stabilit definitiv că pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu era ţinut de hotărârile judecătoreşti analizate, deoarece prin acestea nu s-a tranşat chestiunea calităţii procesuale pasive a MMPS printr-un litigiu privind plata drepturilor băneşti ale reclamantului, din moment ce obiectul celor două dosare era cel de suspendare a executării unor acte administrative, care se soluţionează în contradictoriu cu autorităţile emitente ale actelor.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale extrasă din Decizia nr. 417/12.06.2021, la paragrafele 16-19 se arată că este admisibilă revizuirea întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin valorificarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ca urmare a unei contrarietăţi a dispozitivului hotărârilor judecătoreşti, însă revizuentul nu a invocat această ipoteză, ci a susţinut o contrarietate a considerentelor celor trei decizii, caz în care revizuirea nu este admisibilă.

Faţă de acestea, nefiind îndeplinite prev. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1067 din 2 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.