Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 495/2022 AI generated

Appeal against identity card issuance order declared inadmissible due to exclusive right to cassation in administrative litigation

Case Number Decizia nr. 495/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal as inadmissible, thereby leaving in force the first-instance decision of the Bucharest Court of Appeal, which had previously dismissed the plaintiffs' action. The dispute involved an administrative claim where individuals sought to compel the public authority for the Registration of Persons and Administration of Databases to issue permanent identity cards listing a specific residential address, relying on statutory provisions and a prior tribunal decision as proof of domicile. The Court ruled that the appeal was procedurally void because, in administrative litigation, the ordinary rule of civil procedure permitting an appeal against first-instance decisions is derogated by Law No. 554/2004, Article 20(1), which exclusively provides for the filing of a cassation appeal ("recurs") against decisions rendered by courts of appeal, rendering the ordinary appeal ("apel") a legal avenue not provided for by the specialized legislation.

Legislator headnote

AI generated

art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 466 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal against identity card issuance order declared inadmissible due to exclusive right to cassation in administrative litigation: The dispute involved an administrative claim where individuals sought to compel the public authority for the Registration of Persons and Administration of Databases to issue permanent identity cards listing a specific residential address, relying on statutory provisions and a prior tribunal decision as proof of domicile. The Court ruled that the appeal was procedurally void because, in administrative litigation, the ordinary rule of civil procedure permitting an appeal against first-instance decisions is derogated by Law No. 554/2004, Article 20(1), which exclusively provides for the filing of a cassation appeal ("recurs") against decisions rendered by courts of appeal, rendering the ordinary appeal ("apel") a legal avenue not provided for by the specialized legislation.

Keywords

AI generated
proof of identity exclusive jurisdiction administrative authority statutory right rule of legal domicile article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005
7 Sector 1, Bucureşti, iar dovada adresei de domiciliu să se facă conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 şi/sau Decizia nr.
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
art. 466 alin. (1) din C. proc. civ
Pe de altă parte art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.
art. 457 alin. (1) din C. proc. civ
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
art. 496 alin. (1) din C. proc. civ
Main procedural basis cited in the operative part to dismiss the appeal as inadmissible.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

Main procedural basis cited in the operative part to dismiss the appeal as inadmissible.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra apelului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 16.04.2019 sub nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin cererea de la data de 03.05.2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, solicitând obligarea acesteia la emiterea cărţilor de identitate permanente pentru reclamanţi, în care să fie trecută adresa de domiciliu Intrarea Solzilor nr. 7 Sector 1, Bucureşti, iar dovada adresei de domiciliu să se facă conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 şi/sau Decizia nr. 1205/15.05.2018 emisă de Tribunalul Bucureşti să fie dovada de domiciliu.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 935 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 935 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat apel.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de reclamanţi, în raport de dispoziţiile legii contenciosului administrativ coroborate cu cele ale C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra apelului

Analizând cererea de recurs din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, excepţie care primează celorlalte excepţii procesuale invocate, în raport de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamanţi este inadmisibil, pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul demersului judiciar al reclamanţilor constă în obligarea autorităţii pârâte la emiterea cărţilor de identitate permanente pentru reclamanţi, în care să fie trecută adresa de domiciliu Intrarea Solzilor nr. 7 Bucureşti, iar dovada adresei de domiciliu să se facă conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 şi/sau Decizia nr. 1205/15.05.2018 emisă de Tribunalul Bucureşti să fie dovada de domiciliu.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca primă instanţă învestită cu judecata litigiului a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că raportul juridic litigios este guvernat de normele dreptului administrativ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a reţinut propria competenţă materială în soluţionarea cauzei şi a respins acţiunea reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 935 din 10.12.2019.

În dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ, s-a menţionat, în mod expres, că reclamanţii au drept de recurs împotriva sentinţei pronunţate, care se va depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Contrar menţiunii din cuprinsul sentinţei atacate, reclamanţii au înţeles să formuleze apel împotriva acesteia, întemeiat pe dispoziţiile art. 480 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în materia contenciosului administrativ există prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Prin urmare, contenciosul administrativ este defectiv de apel, în sensul că legiuitorul a prevăzut că singura cale de atac este recursul.

Pe de altă parte art. 466 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

Or, astfel cum am arătat anterior, în materia contenciosului administrativ există o dispoziţie specială care reglementează doar calea de atac a recursului ce se poate exercita împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere dispoziţiile exprese din textele legale citate mai sus, raportate la obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanţii A., B., C., D. şi E., precum şi faptul că instanţa de fond a indicat, în mod corect, calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunţate, Înalta Curte constată că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, nu poate face obiectul căii de atac a apelului.

În concluzie, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze, pe fond, cererea de apel, fiind învestită cu o cale de atac neprevăzută de lege în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu.

Respinge apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei nr. 935 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.