Nullity of complaint for procedural delay due to absence of specific factual grounds and legal basis

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a Contencios Administartiv şi Fiscal a fost înregistrată sub număr de dosar x/2022, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1821 pronunţată în dosarul x/2019 de către Curtea de a Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI - BRIGADA RUTIERĂ.

Prin rezoluţia din data de 12.07.2022, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 100 de RON, partea fiind citată cu această menţiune.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru contestatorul a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiva cerere fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2022

Instanţa învestită cu soluţionarea acesteia a fixat termen pentru judecata cererii de reexaminare la data de 08.09.2022, în Camera de Consiliu, când, prin Încheiere, a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca nefondată.

La data de 03 octombrie 2022, petentul A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2022, respectiva contestaţie fiind înaintată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal " instanţei ierarhic superioare", căreia îi revine competenţa de soluţionare, conform art. 525 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022, aplicabil raportat la momentul formulării contestaţiei.

Prin urmare, contestaţia privind tergiversarea procesului, astfel cum a fost formulată de către petentul - contestator A., a fost înregistrată la data de 05 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2022, fiind repartizat aleatoriu prin sistemul Ecris Completului de judecată nr. 1 care, prin Rezoluţia Preşedintelui completului, din data de 07.10.2022, a fixat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 25 octombrie 2022, în Camera de Consiliu, conform art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2022, în Camera de Consiliu, Înalta Curte, din oficiu a invocat nulitatea contestaţiei privind tergiversarea procesului, reţinând cauza pentru a se pronunţa mai întâi asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând mai întâi excepţia nulităţii contestaţiei privind tergiversarea procesului, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, constatând nulă contestaţia formulată de contestatorul A., în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 522 C. proc. civ. privind Subiectele contestaţiei şi motivele ei" 1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv:

"1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Astfel, se constată că articolul 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia privind tergiversarea procesului.

Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Analizând contestaţia ce face obiectul prezentei judecăţi, prin raportare la dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi petentul a intitulat expres cererea sa ca fiind " Contestaţie la tergiversarea procesului prin toate mijloacele inclusiv necomunicarea încheierilor de dezinvestire", indicând în antetul contestaţiei numărul de dosar x/2022, totuşi, din conţinutul contestaţiei formulate nu rezultă incidenţa în cauză a niciunuia din cazurile expres prevăzute de textul legal menţionat, contestatorul formulând doar nişte critici generale cu privire la " vidul legislativ…privind jurisdicţia la plângerile cerăţenilor români vătămaţi prin infracţiuni săvârşite de stat", susţinând următoarele:

" De peste 30 de ani statul roman tergiverseaza formularea legii de punere in executare a art. 52 din Constituţie privind dreptul la reparatie al cetăţenilor romani vătămaţi prin infracţiuni săvârşite de stat. In România cetăţenii nu sunt apăraţi de o lege naţionala împotriva infracţiunilor săvârşite de stat.

Deşi solicitata expres, în temeiul obligaţiilor sale legale, constituţionale şi internaţionale, sa se pronunte asupra vidului legislativ programat de statul român, puterea judecătorească se asociază prin toate miiloacele la tergiversarea constituirii cadrului legal pentru apărarea cetăţenilor români împotriva infracţiunilor savârşite de statul roman şi pentru reparaţia vătămărilor.

Pe cale de consecinţă, nici o autoritate din România nu a primit, printr-o lege naţionalaă, puterea de a se pronunţa in materia crimei organizate de stat cu încălcarea drepturilor fundamentale şi a obligaţiilor constituţionale si internaţionale de garantare a drepturilor fundamentale.

Prin ratificarea tratatelor care fac parte din dreptul intern si au prioritate faţă de acesta precum şi prin Legea nr. 590/2003 privind tratatele, autoritatea judecătoreasca a primit puterea si obligaţia de a se pronunţa in cazuri de încălcare a drepturilor fundamentale dar nu a îndeplinit aceasta obligaţie.

In scopul completării codului nenal cu nrevederi care sa soluţioneze vidul legislativ programat de statul român solicit sesizarea CCR cu excepţia de neconstitutionalitate a art. 135 (1) din C. pen. care instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicţie penală pentru stat si autorităţi publice, anexată.

In drept, principiul bunei-credinţe, Legea 590/2003,Constituţia României,Tratatele si convenţiile ratificate în materia Drepturilor Omului, crima organizata, terorism, Convenţia de la Viena in materia tratatelor".

Se constată, aşadar, că, în afară de denumirea expresă a cererii sale, ca fiind " contestaţie la tergiversarea procesului" şi numărul dosarului - x/2022, contestatorul nu a făcut nici o menţiune cu privire la procesul a cărei judecată a fost tergiversată, nu a arătat în mod concret, ce termen procedural nu a fost respectat, ce măsură stabilită de lege nu a fost luată de instanţă, sau care act de procedură nu a fost îndeplinit, ci s-a limitat la formularea unor consideraţii generale, invocând vidul legislativ privind dreptul la reparaţie al cerăţenilor români vătămaţi prin infracţiuni săvârşite de stat.

Ca atare, chiar şi în ipoteza în care s-ar face abstracţie de faptul că nici temeiul de drept indicat în contestaţie nu este cel corect, cererii îi lipsesc cu desăvârşire motivele de fapt, astfel încât devin incidente în cauză dispoziţiile art. 194 lit. d) din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată va cuprinde "...arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea", respectiv dispoziţiile art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă..."

Astfel, Înalta Curte apreciază că nemulţumirile contestatorului legate de "tergiversarea constituirii cadrului legal pentru apărarea cetăţenilor română împotriva infracţiunilor săvârşite de statul român şi pentru reparaţia vătămărilor" reprezintă aspecte de fapt care exced motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată contestaţia la tergiversare şi nu pot fi analizate în această procedură.

Pentru aceste considerente, admiţând excepţia nulităţii, invocată din oficiu, conform art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199 din 11.07.2022, raportat la art. 196 C. proc. civ., va constata nulă contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.