Nullity of tax appeal for failure to substantiate specific grounds of cassation under Civil Procedure Code Art. 489
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of nullity of the appeal, declared ex officio, and consequently annulled the appeal, leaving the lower court's decision in force. The dispute involved a taxpayer challenging the cancellation of an appeal decision, an assessment decision, a tax inspection report, and a decision on accessory fiscal obligations (interest and penalties) totaling approximately 3.8 million RON. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates that an appeal must be grounded in one of the specific grounds for cassation listed in Article 488; the Court found the appellant's arguments insufficient as they merely reproduced facts without identifying specific violations of material law or failing to structure the criticism to fit within the statutory grounds for cassation, thereby rendering the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Nullity of tax appeal for failure to substantiate specific grounds of cassation under Civil Procedure Code Art. 489: La termenul de judecată din 28 ianuarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., indicat de recurentă ca temei al căii de atac exercitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1 Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 6 septembrie 2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov - AJFP Mureş, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 317/31.07.2019, emisă de ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a Deciziei de impunere nr. x/08.05.2019 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/08.05.2019, precum şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 3454/17.05.2019 emise de D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Mureş. De asemenea, pe cale de consecinţă s-a solicitat exonerarea reclamantei de plata creanţei fiscale în valoare totală de 3.820.471 RON, reprezentând obligaţii fiscale suplimentare.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţei nr. 122 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGRFP Braşov - AJFP Mureş, în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 317/31.07.2019 emisă de DGSC din cadrul ANAF şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov - AJFP Mureş, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov - AJFP Mureş, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. x/08.05.2019 şi a RIF nr. x/08.05.2019, dar şi a Deciziei nr. 3454/17.05.2019 emise de DGRFP Braşov - AJFP Mureş, ca inadmisibilă.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 122 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs.
1.4 Apărările formulate în cauză
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., indicat de recurentă ca temei al căii de atac exercitate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în sensul că nu se precizează care sunt normele de drept material încălcate de către instanţa de fond prin raţionamentul juridic dezvoltat în considerentele sentinţei recurate.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi reîncadrate în alt motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-7 din C. proc. civ.
Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.
Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 122 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.