Negative territorial jurisdiction conflict resolved: Buftea Court retains traffic fine challenge as Ploiești’s declination upheld following time-barred exception.

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 12.08.2021 sub număr unic de dosar x/2021, petentul A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE-Biroul De Politie Autostrada A3, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/21.07.2021, apreciind că est e nelegal.

În drept au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea în soluţionarea prezentei plângeri contraventionale.

La termenul din data de 03.02.2022, instanţa, a pus in discuţie excepţia necompetenţei teritoriale astfel cum a fost invocată prin intâmpinare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Judecătoriei Buftea, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1051/03.02.2022 pronunţată în dosar nr. x/2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată în întâmpinare de pârât şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere contravenţională de petentul A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE-Biroul De Politie Autostrada A3, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Buftea, secţia civilă a reţinut, în esenţă că, potrivit cererii de chemare în judecată din 12.08.2021 formulată de petentul A., precum şi procesului-verbal de constatare şi sancţionare defăimat, aflate la dosar, constată că aşa-zisa fapta contravenţională săvârşită de către petent a fost reţinută de către organele de poliţie rutieră pe A3, în dreptul km 41 pe sensul de mers spre Ploieşti, în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti.

Având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, faţă de locul constatării aşa-zisei contravenţii, Judecătoria Buftea a constatat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta acţiune este Judecătoria Ploieşti, motiv pentru care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, cu consecinţa declinării competenţei soluţionării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 07.04.2022 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub acelaşi număr.

Hotărârea Judecătoriei Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3561 pronunţată la data de la 10.05.2022 Judecătoria Ploieşti a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut, în esenţă că judecătorul este obligat, ex officio, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece cauza şi numai normele de competenţă teritorială de ordine publică pot face obiectul acestei verificări, întrucât cele de ordine privată pot fi invocate doar de către pârât, conform legii procesuale civile.

În cauză, instanţa constată că, potrivit rezoluţiei de fixare a primului termen de judecată, primul termen de judecată s-a stabilit pentru data de 16.12.2021, termen la care părţile au fost legal citate, potrivit actelor existente la dosar şi propriilor constatări ale Judecătoriei Buftea, fiind marcată, astfel, limita maximă temporală privind invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică, precum şi momentul la care judecătorul trebuia să procedeze la verificarea competenţei.

Cu toate acestea, instanţa a dispus amânarea judecăţii în vederea comunicării întâmpinării depusă la dosarul cauzei, fără a proceda la verificarea competenţei teritoriale la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi fără a pune în discuţie necompetenţa instanţei, instanţa procedând la verificarea propriei competenţe la cel de-al doilea termen de judecată, din data de 03.02.2022, în afara cadrului legal antemenţionat, motiv pentru care a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială a rămas câştigată în favoarea primei instanţe sesizate, respectiv Judecătoriei Buftea.

Faţă de aceste considerente, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR-BIROUL POLIŢIE AUTOSTRADA A3, în favoarea Judecătoriei Buftea, jud. Ilfov.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13.08.2021 sub nr. x/2021, petentul A., în contradictoriu cu intimatul IGPR - Biroul Poliţiei Autostrada A3 a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x din data de 21.07.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva momentului la care necompetenţa teritorială a fost invocată de către Judecătoria Buftea, secţia Civilă.

În speţă, conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Efectul acestor dispoziţii constă în faptul că excepţia necompetenţei, în acest caz teritorială, nu mai poate fi invocată după momentul primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

În speţă, se constată că, deşi excepţia a fost invocată în faţa primei instanţe, nu s-a respectat momentul până la care aceasta putea fi valabil invocată.

Verificând conţinutul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Buftea, Înalta Curte, în regulator de competenţă, constată că primul termen de judecată în faţa Judecătoriei Buftea, secţia civilă a fost cel din data de 18 decembrie 2021, dată la care, părţile fiind legal citate, instanţa de judecată trebuia să-şi verifice competenţa, inclusiv prin punerea în discuţie a excepţiei necompetenţei teritoriale, invocate anterior de pârât, în cadrul întâmpinării, în condiţiile în care respectiva întâmpinare, depusă la data de 12.10.2021, fusese comunicată reclamantului încă din data de 18.11.2021, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut Judecătoria Ploieşti că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată abia la cel de-al doilea termen de judecată, cu încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care competenţa teritorială a rămas câştigată în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, ca primă instanţă sesizată, neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul imperativ prevăzut de lege având ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Este de reţinut şi că prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că: "necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material. În ipoteza în care lipseşte această încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat".

Cum acest raţionament se menţine şi în cazul necompetenţei teritoriale absolute exclusive, depăşirea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 din C. proc. civ., Judecătoria Buftea, secţia Civilă a rămas competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, după ce instanţa a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect plângerea contravenţională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul IGPR-Biroul Poliţie Autostrada A3, în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea contravenţională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul IGPR-Biroul Poliţie Autostrada A3 în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.