Revision for new written instrument: exclusion of prosecutor’s discontinuation order from Article 322(5) CPC due to lack of probative force and determinative character

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2012, reclamanta A. S.R.L. Feteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi, a solicitat anularea Deciziei nr. 13713/14 decembrie 2012, emisă de pârâtă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2012, precum şi a creanţei în valoare de 1.123.038,74 RON, dar şi suspendarea actelor administrative contestate.

La termenul de judecată din data de 29 martie 2013, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei - intervenienta B. S.A., prin care a solicitat în esenţă, admiterea cererii de intervenţie şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Feteşti.

Reclamanta, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2013, a formulat o cerere precizatoare a acţiunii, solicitând nulitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15 octombrie 2012, având în vedere că organele de inspecţie au încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (14) şi alin. (21) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 2791 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare executare act administrativ;

- a respins acţiunea formulată de reclamanta "A." S.R.L. Feteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - C.J. Călăraşi şi intervenienta B. S.A., semnatara cererii de intervenţie formulată în interesul pârâtei, ca nefondată;

- a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de intervenienta B. S.A.;

- a respins cererea de suspendare executare act administrativ ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinţei civile nr. 2791/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, a formulat recurs, reclamanta A. S.R.L. Feteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 1380 din 25 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Feteşti împotriva sentinţei civile nr. 2791 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 martie 2020, sub numărul de dosar x/2020, revizuenta A. S.R.L. Feteşti, a formulat potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 2791 din 25 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013 prin care s-a respins, pe fond, acţiunea A. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.10.2012 şi a Deciziei nr. 13713/14.12.2012, menţinută prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Decizia nr. 1380/25.03.2015.

La data de 11 iunie 2020 revizuenta a depus cerere de modificare şi completare a cererii de revizuire prin care a înţeles să introducă în cauză: Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi, B. S.A. şi să fie scoasă din cauză Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi - Structura Centrală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 566 din 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire precizată formulată de revizuenta A. S.R.L. Feteşti prin administrator judiciar Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "C." SPRL, în contradictoriu cu intimatele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Călăraşi şi B. S.A., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, că pentru a putea fi reţinut motivul de revizuire invocat de revizuentă trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, ajungând la concluzia că, în speţă, acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, înscrisul nou la care face referire revizuenta este reprezentat de Ordonanţa de clasare din data de 16 septembrie 2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. întrucât faptele nu există, plângerea penală fiind depusă de Ministerul Agriculturii-Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Călăraşi cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor com. Borcea, jud. Călăraşi, care a emis adresa nr. x/7.08.2014 către societatea A. S.R.L.

Instanţa de fond a reţinut, în primul rând, că deşi se constată că ordonanţa de clasare nu a fost folosită în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, acest înscris nu exista la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 2791/25.09.2013 a cărei revizuire se solicită. Totodată, prima instanţă a reţinut şi faptul că acest înscris nu se referă la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente, adresa nr. x/7.08.2014 menţionată în Referatul cu propunerea de clasare însuşit prin ordonanţă, fiind de asemenea ulterioară datei pronunţării sentinţei civile nr. 2791/25.09.2013.

În plus, adresa nr. x/07.08.2014 a fost obţinută chiar la cererea revizuentei pe parcursul soluţionării litigiului înregistrat la Tribunalul Ialomiţa sub nr. x/2013. Prin urmare, această adresă putea fi procurată inclusiv în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

În orice caz, ordonanţa de clasare nu are forţă probantă prin ea însăşi, ci numai prin coroborare cu adresa nr. x/07.08.2014, care, aşa cum s-a arătat, nu exista la data pronunţării sentinţei civile nr. 2791/25.09.2013.

Totodată, instanţa de fond a constatat că Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi în Dosarul nr. x/2018 nu face decât să claseze cauza penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, iar faptul că adresa nr. x/07.08.2014 nu este rezultatul unui fals intelectual nu este relevant în prezenta pricină, întrucât instanţa care a pronunţat hotărârea care face obiectul revizuirii nu a înlăturat puterea probatorie a acestei adrese ca urmare a unei presupuse fapte de fals.

S-a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia ca înscrisul nou să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Astfel, din considerentele hotărârii vizate de cererea de revizuire rezultă că, la reţinerea suprafeţei de 939,08 ha pentru care s-a apreciat că reclamanta a beneficiat de sprijin necuvenit, s-a avut în vedere procesul-verbal nr. x/18.12.2017 şi contractul de concesiune, iar Referatul cu propunerea de clasare menţionează o situaţie a suprafeţelor suprapuse prin raportare la contractul de concesiune şi Titlul de proprietate nr. x/9.10.2001 al D.. De altfel, relaţiile solicitate chiar de revizuentă şi menţionate în Referat vizau soluţionarea unui alt litigiu în care era contestat un alt proces-verbal de constatare a neregulilor, respectiv nr. x/20.09.2013.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 22 din vechiul C. proc. pen. (art. 28 din Noul C. proc. pen.) reglementează relevanţa juridică într-un proces civil a hotărârilor penale definitive nu şi a ordonanţelor emise de procuror.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 566 din 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L. Feteşti prin administrator judiciar SPRL "C.", în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-revizuentă a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată nu este motivată în raport de cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 vechiul C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanţa de fond a făcut o motivare insuficientă a hotărârii pronunţate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, preluând o parte dintre argumentele APIA şi însuşindu-şi raţionamentul acesteia, fără însă a efectua o analiză proprie şi a cerceta punctual toate motivele expuse, dar şi elementele arătate prin cererea de revizuire. Astfel, prima instanţă nu a analizat şi motivat expres toate condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire şi nu a analizat suprapunerile invocate în cadrul cererii de revizuire.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-revizuentă a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., fiind ignorat caracterul de înscris al unui act emis de Ministerul Public, respectiv Ordonanţa de clasare din 16 septembrie 2019 şi interpretată greşit noţiunea de "înscrisul doveditor". Recurenta-revizuentă a apreciat că acest înscris determinant este unul nou întrucât nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea pronunţată în fond, rămasă definitivă şi confirmă şi validează date şi informaţii atestate de alte înscrisuri existente la data hotărârii.

În ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească revizuirea, recurenta-revizuentă a arătat că, chiar dacă Ordonanţa de clasare din 16 septembrie 2019 a fost emisă ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, acest înscris nou confirmă şi validează date si informaţii atestate de alte înscrisuri existente la data hotărârii atacate.

Cât priveşte a doua condiţie, a apreciat că instanţa de fond în mod eronat şi nelegal a analizat acest înscris doar din punct de vedere al implicaţiilor penale ale înscrisului vizat, fără ca aceasta să fi invocat asemenea aspecte, efectele şi consecinţele juridice din punct de vedere civil ale acestui înscris fiind ignorate de instanţa de fond.

Totodată, recurenta-revizuentă a susţinut că valoarea determinantă a acestui înscris este evidentă întrucât, pe de o parte, pretinsul sprijin "necuvenit" pentru suprafaţa de 939,08 ha este, de doar 230,48 ha, adică cu 708,6 ha mai puţin decât s-a reţinut în Procesul-verbal 11908/15.10.2012 şi Decizia nr. 13713/14.12.2012, cât şi în hotărârea judecătorească care face obiectul revizuirii, calculate astfel: 939,08 ha -230,48 ha, iar pe de altă parte, faţă de suprafaţa aprobată de 5.218,37 ha în anul 2008 şi suprafaţa identificată de APIA de 4.279,29 ha în anul 2009, avem în realitate în plus 420,9 ha, adică 1129,50 ha minus cele 708,6 ha pe care nu există, în realitate, suprapunere.

Astfel, potrivit O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cât şi potrivit art. 58 din Regulamentul CE nr. 1122 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 73/1999 "în cazul în care diferenţa dintre suprafaţa declarată şi suprafaţa determinată este mai mare de 20%. dar fără a depăşi însă 50% din suprafaţa determinată, fermierul va fi exclus de la plată pe anul respectiv. (...)", iar conform datelor atestate în baza Ordonanţei de clasare din 16 septembrie 2019, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi suprapunerea a existat doar pentru suprafaţa de 230,48 ha, fiind evident în opinia sa că suprafeţele de teren cuprinse în Ordonanţa de clasare din 16 septembrie 2019 asupra cărora se reţine o suprapunere nu se circumscriu cu informaţii reţinute în baza hotărârii prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Feteşti prin administrator judiciar SPRL "C." este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte aminteşte că pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului este un element esenţial, întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părtile din proces.

Prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativităţii instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente precum şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock şi Palade), instanţa de recurs constată că abordarea instanţei de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei.

Faptul că recurenta nu a fost de acord cu raţionamentul judecătorului fondului ori cu modul în care acesta a înţeles să răspundă criticilor de nelegalitate invocate, nu poate echivala cu o nemotivare, în conţinutul cererii de recurs neidentificându-se argumente viabile referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate întrucât judecătorul fondului a expus considerentele care au fundamentat soluţia adoptată (asupra cărora instanţa de recurs se va apleca odată cu verificarea incidenţei pct. 9 al art. 304).

Înalta Curte reţine totodată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de revizuire, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei-revizuente, se reţine că instanţa de fond nu a ignorat caracterul de înscris al unui act emis de Ministerul Publice, ci a procedat la analiza condiţiilor statuate de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 prin raportare la înscrisul nou invocat de revizuentă, la situaţia de fapt şi de drept incidentă în cauză şi la considerentele hotărârii vizate de cererea de revizuire, Înalta Curte constatând de altfel că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Concluzionând, se reţine că instanţa de fond a stabilit pe deplin situaţia de fapt şi drept a analizat, în mod real, susţinerile ambelor părţi şi problemele esenţiale care i-au fost supuse, fără a se putea reţine incidenţa în cauză a motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fiind respectat totodată şi dreptul la un proces echitabil din perspectiva dispoziţiilor art. 6 alin. (1) CEDO.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin cererea de revizuire formulată şi precizată reclamanta A. S.R.L. a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Înscrisul nou la care face referire revizuenta este reprezentat de Ordonanţa de clasare din data de 16 septembrie 2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. întrucât faptele nu există, plângerea penală fiind depusă de Ministerul Agriculturii-Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Călăraşi cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor com. Borcea, jud. Călăraşi, care a emis adresa nr. x/7.08.2014 către societatea A. S.R.L.

Criticile privind greşita aplicare a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 sunt nefondate.

Din conţinutul acestui text de lege, reies condiţiile ce se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi reţinut acest caz de revizuire, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, dar să nu fi fost cunoscut de instanţa care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Analizând caracterul înscrisului de care se prevalează revizuenta - Ordonanţa de clasare din 16 septembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi - prima instanţă a concluzionat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 pentru a deschide calea revizuirii.

În primul rând, plecând de la rolul revizuirii, se desprinde cerinţa ca înscrisul nou să se refere la un mijloc de probă, doar în această situţie putându-se vorbi de un "înscris determinant". Astfel, chiar admiţând, într-o interpretare extensivă a noţiunii de înscris vizată de dispoziţia procedurală menţionată, că îi este asimilată şi ordonanţa de clasare emisă de procuror, aceasta nu îndeplineşte condiţia existenţei la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, în condiţiile în care sentinţa a fost pronunţată la data de 25 septembrie 2013, iar ordonanţa de clasare a fost emisă la data de 16 septembrie 2019.

În plus, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, ordonanţa de clasare nu se referă la situaţii atestate de alte înscrisuri preexistente, adresa nr. x/7.08.2014, menţionată în Referatul cu propunerea de clasare însuşit prin ordonanţă, fiind de asemenea ulterioară datei pronunţării sentinţei civile nr. 2791/25.09.2013.

În contextul analizării condiţiilor reglementate de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine şi că adresa nr. x/7.08.2014 a fost obţinută chiar la cererea recurentei-revizuente pe parcursul soluţionării litigiului înregistrat la Tribunalul Ialomiţa sub nr. x/2013, astfel că aceasta ar fi putut fi procurată şi înfăţişată inclusiv în faţa instanţei care a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar.

Pe de altă parte, instanţa de recurs are în vedere şi examinarea caracterului determinant al unui înscris, ca cerinţă a acestui motiv de revizuire, care presupune verificarea aptitudinii înscrisului, din conţinutul căruia rezultă faptul probator, de a combate aprecierea instanţei ce a pronunţat hotărârea supusă revizuirii asupra faptului principal, astfel încât să fi putut conduce la adoptarea unei alte soluţii decât cea efectiv pronunţată.

Or, Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. x/2018 nu face decât să claseze cauza penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, iar faptul că adresa nr. x/07.08.2014 nu este rezultatul unui fals intelectual nu este relevant în prezenta pricină, întrucât conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care au fost efectuate cercetări nu vizează dovedirea dreptului de folosinţă şi exploatarea terenului agricol în discuţie, în acord cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 şi art. 4 din Ordinul nr. 246/2008.

Totodată, instanţa care a pronunţat hotărârea care face obiectul revizuirii nu a înlăturat puterea probatorie a acestei adrese ca urmare a unei presupuse fapte de fals, din considerentele sentinţei a cărei revizuire se solicită reieşind că la reţinerea suprafeţei de 939,08 ha pentru care s-a apreciat că reclamanta a beneficiat de sprijin necuvenit, s-a avut în vedere procesul-verbal nr. x/18.12.2007 şi contractul de concesiune, aspect confirmat şi prin decizia instanţei de recurs pronunţată în cauza revizuită, pe când Referatul cu propunerea de clasare menţionează o situaţie a suprafeţelor suprapuse prin raportare la contractul de concesiune şi Titlul de proprietate nr. x/9.10.2001 al D..

De altfel, aşa cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, relaţiile solicitate chiar de revizuentă şi menţionate în Referat vizau soluţionarea unui alt litigiu în care era contestat un alt proces-verbal de constatare a neregulilor, respectiv nr. x/20.09.2013.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinţei prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 328 C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 312 din acelaşi act normativ, va respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Feteşti prin administrator judiciar SPRL "C.", ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. Feteşti prin administrator judiciar SPRL "C." împotriva sentinţei civile nr. 566 din 16 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2022.