Member's challenge to federation assembly ministerial orders rejected for failure to identify violated legal norms

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a solicitat revocarea actelor administrative - Ordinele de Ministru emise de Ministerul Tineretului şi Sportului nr. 330 din 05.04.2017 şi nr. 348 din 12.04.2017 şi obligarea Ministerului Tineretului şi Sportului să convoace şi să organizeze Adunarea Generală Extraordinară a Federaţiei Române de Tenis (conform art. 88 alin. (1) din Legea sportului), în aceleaşi condiţii existente la emiterea primului Ordin al MTS nr. 330 din 05.04.2017, ordin prin care MTS a anulat Adunarea Generala a FRT.

Reclamantul a arătat că solicită emiterea unei adrese către Federaţia Română de Tenis, prin care să se comunice revocarea Ordinelor şi revenirea la situaţia de fapt de la data emiterii Ordinului 330/5.04.2017.

A mai solicitat obligarea MTS de a convoca în regim de urgenţă, în maxim 15 zile de la revocarea Ordinelor în cauză, a Adunării Generale a FRT exact în condiţiile în care a fost convocată Adunarea Generală a FRT din data de 06.04.2017, anulată şi apoi amânată prin Ordinele Ministrului în cauză, Convocatorul să conţină aceeaşi ordine de zi din Convocatorul iniţial, să fie convocaţi aceeaşi membri afiliaţi care au fost convocaţi pentru Adunarea Generală din 06.04.2017 (conform listelor nominale ale FRT), cu aceeaşi candidaţi care au fost anunţaţi oficial pe site-ul FRT, şi care au respectat termenele şi condiţiile de depunere ale candidaturilor, conform datei de 06.04.2017, dată la care a fost convocată Adunarea Generala a FRT, şi, de asemenea, cu respectarea cererilor membrilor afiliaţi sau a membrilor asociaţi ai FRT de introducere pe ordinea de zi a Adunării Generale a FRT din data de 06.04.2017, a propunerilor care au respectat termenele limită conform Statutului FRT şi conform convocatorului AG a FRT din data de 06.04.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5518/2018 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., criticând hotărârea prin prisma existenţei unor motive contradictorii, criticile invocate subsumându-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susţinut că, referitor la critica reclamantei cu privire la refuzul pârâtului MTS de a realiza convocarea AG a FRT "în aceleaşi condiţii de la emiterea Ordinului 330/05.04.2017", la pagina 9 din hotărâre prima instanţă a constatat în urma analizării înscrisurilor depuse de reclamant, că la data de 08.10.2017 a avut loc o Adunare Generala Extraordinara a Federaţiei Române de Tenis însă prin adresa nr. x/19.12.2016 MTS a stabilit că AG nu a îndeplinit condiţiile legale de cvorum în raport de faptul că nu au fost convocate pentru participare toate cele 346 de structuri sportive afiliate, astfel ca a respins cererea de acordare a avizului prealabil prevăzut de art. 36 alin. (4) din Legea 69/2000.

Or, o astfel de motivare cuprinde în mod evident motive contradictorii, în primul rând pentru că AG Extraordinara a FRT nu a avut loc la data de 08.10.2017, aşa cum a reţinut instanţa, ci cu un an înainte, mai precis la data de 08.10.2016. În opinia recurentei, o posibilă eroare materială în redactarea motivării este total exclusă pentru simplul motiv că data de 08.10.2016 este în mod evident înaintea datei emiterii Ordinului 330 din 05.04.2017 pentru a putea fi invocată o eventuală acţiune a MTS pentru repararea sau reducerea efectelor provocate de Ordinul 330 din 05.04.2017.

Este evident că instanţa invocă un anumit comportament sau o anumită acţiune a pârâtului MTS cu referire la revenirea la aceleaşi condiţii de la emiterea Ordinului 330 din 05.04.2017, care nu au avut loc la data menţionată de instanţă în dispozitivul hotărârii atacate, ci cu mult înainte chiar şi de emiterea Ordinului 330 a cărui anulare o solicită.

Contradictorialitatea este evidenta şi din perspectiva faptului că, în aceeaşi frază, instanţa a menţionat că "prin adresa nr. x/19.12.2016 MTS a stabilit ca AG nu a îndeplinit condiţiile de cvorum", instanţa făcând referire la o adresa a MTS din data de 19.12.2016 care menţionează neîndeplinirea unor condiţii dintr-o presupusă AG, desfăşurată în data de 08.10.2017.

În orice caz, chiar şi în cazul în care ar admite că ar fi existat o simplă eroare materială în menţionarea datei, contradictorialitatea este evidentă, instanţa invocând un anumit comportament al pârâtului în vederea remedierii situaţiei datorate de Ordinul 330 din 05.04.2017, comportament care ar fi avut loc înainte de data de 05.04.2017.

Un alt motiv contradictoriu îl reprezintă modalitatea în care instanţa de fond a interpretat art. 881 din Legea 69/2000 şi anume: "Reiese din cuprinsul acestor dispoziţii că o astfel de posibilitate de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publica, cum este cazul federaţiilor, revine Agenţiei Naţionale pentru Sport şi nu pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului şi implică exercitarea unui drept de apreciere respectiv constatarea unor situaţii cu caracter deosebit de încălcare a actelor constitutive, a statutelor, a actelor normative".

Or, Agenţia Naţională pentru Sport a devenit Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, iar prin H.G. nr. 11 din 2013, Ministerul Tineretului şi Sportului a preluat toate drepturile şi obligaţiile ANST, inclusiv personalul şi bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea ANST, conform art. 30 din H.G. nr. 11/2013.

Un al treilea motiv contradictoriu este statuat în sentinţa recurată din chiar prima frază formulată de instanţă cu referire la "Concluziile instanţei cu privire la fondul cauzei", respectiv: Din cuprinsul Ordinului 330/05.04.2017 astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul 348 din 12.04.2017 reiese că la data de 06.04.2017 a fost convocată Adunarea Generala Ordinara a FRT ca urmare a imposibilităţii stabilirii cvorumului legal stabilindu-se realizarea unui control in vederea stabilirii cu exactitate a numărului membrilor afiliaţi.

OR, în textul mai sus menţionat există mai multe aspecte contradictorii.

În primul rând, AG a FRT nu a fost convocată ca urmare a imposibilităţii stabilirii cvorumului legal, aceasta fiind o afirmaţie lipsită de orice raţionament logic, în sensul că în momentul convocării nu se poate afla dacă se va forma un cvorum sau nu.

Chiar dacă s-ar accepta ideea unei erori materiale de redactare, în sensul că: în loc de expresia "a fost convocată", s-ar fi folosit expresia "a fost anulată", ceea ce ar face mai mult sens, pentru că Ordinul 330 anulează în fapt Adunarea Generală, nici în această situaţie motivarea instanţei nu ar avea claritatea necesară, deoarece anularea Adunării Generale nu ar fi adus niciun beneficiu din perspectiva stabilirii cvorumului legal.

De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a indicat aspecte de nelegalitate a celor doua ordine menţionate, a căror anulare o solicită.

Reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată că pârâtul nu avea dreptul să anuleze o Adunare Generala a unei Federaţii, deoarece prin actul administrativ în sine se încalcă drepturi elementare ale reclamantei cuprinse în Constituţia României, cum ar fi dreptul la liberă asociere (art. 40 din Constituţia României) şi dreptul la libera întrunire (art. 39 din Constituia României), precum şi dreptul de a fi ales într-o funcţie de conducere a unei autorităţi publice centrale precum FRT (art. 37 din Constituţia României).

Este evident faptul că instanţa a omis în mod nepermis să se pronunţe asupra acestor aspecte de nelegalitate a celor doua ordine ale pârâtului MTS.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în condiţiile în care scopul amânării AG iniţiale din data de 06.04.2017 a fost acela de a stabili cu claritate numărul membrilor afiliaţi .. .Curtea nu găseşte iar reclamantul nu a indicat din ce perspectiva ordinul în discuţie ar fi emis cu exces de putere sau cu încălcarea dispoziţiilor legale"

Ori, reclamanta a făcut precizat foarte clar în cererea de chemare în judecată că pârâtul MTS a acţionat cu exces de putere şi cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, fiind încălcate drepturi fundamentale din Constituţia României.

Mai mult decât atât, este evident că Adunarea Generala a FRT din data de 06.04.2017 a fost anulată cu exces de putere, de către pârâtul MTS, prin Ordinul 330 din 05.04.2017, ordin emis înainte de data Adunării Generale, iar încercarea pârâtului de a ascunde adevărul prin emiterea unui alt Ordin (Ordinul 348 din 12.04.2017), susţinând că ar fi strecurată o eroare materială în Ordinul 330 din 05.04.2017, este o încercare total nereuşită de a duce în eroare instanţa de judecată.

În mod evident, din Procesul-verbal al AG a FRT din 06.04.2017, depus de reclamantă odată cu cererea de chemare in judecata în Anexe, se observă că Adunarea Generală a FRT din 06.04.2017 a fost anulată, producând astfel efecte asupra subscrisei reclamante, iar o eventuală amânare nu ar putea repara prejudiciile decât printr-o convocare emisă de pârât, ceea ce nu s-a întâmplat până la prezenta dată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile nulităţii şi tardivităţii recursului, acestea fiind respinse de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii; pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că motivul de recurs ce se circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidenţă în cauză, judecătorul de fond folosind, în redactarea sentinţei pronunţate, un raţionament logico juridic lipsit de contradicţii şi care, justifică, în final, soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat priveşte situaţiile în care instanţa de control judiciar nu poate desluşi starea de fapt reţinută de prima instanţă sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluţiei, din cauza lipsei motivării ori a motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii.

Relativ la considerentele pretins contradictorii ale hotărârii primei instanţe, susţinerile recurentei nu se confirmă, aspectele invocate în susţinerea acestei ipoteze a art. 488 alin. (1) pct. 6 nefiind decât simple erori materiale, săvârşite de instanţa de fond în redactarea hotărârii.

Astfel, dintr-o eroare materială instanţa a menţionat în loc de 08.10.2016, "că la data de 08.10.2017 a avut loc o Adunare Generala Extraordinara a Federaţiei Române de Tenis". Tot dintr-o eroare de redactare, prima instanţă a consemnat că "Din cuprinsul Ordinului 330/05.04.2017 astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul 348 din 12.04.2017 reiese că la data de 06.04.2017 a fost convocată Adunarea Generala Ordinara a FRT ca urmare a imposibilităţii stabilirii cvorumului legal stabilindu-se realizarea unui control in vederea stabilirii cu exactitate a numărului membrilor afiliaţi". Însă, este evident că prin Ordinul nr. 330/05.04.2017, astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul nr. 348 din 12.04.2017, Ministerul Tineretului şi Sportului a amânat desfăşurarea Adunării Generale Ordinare a FRT, ce fusese convocată pentru data de 06.04.2017, ca urmare a imposibilităţii stabilirii cvorumului legal.

Aceste erori materiale de redactare nu au afectat în niciun caz raţionamentul logico-juridic al instanţei ce a stat la baza aplicării normelor legale la situaţia de fapt, nu au influenţat cu nimic soluţia pronunţată şi nu au nicio conotaţie juridică; sentinţa criticată nu conţine aspecte contradictorii, aşa cum a susţinut recurenta.

Nemulţumirile recurentei, cu privire la hotărârea primei instanţe, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie.

Susţinerea recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra aspectelor de nelegalitate a celor două ordine ale pârâtului MTS, reţinând în acelaşi timp, în mod greşit, că reclamanta nu le-ar fi indicat, se circumscrie, de asemenea, motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488, ipoteza fiind însă cea a nemotivării hotărârii.

Într-adevăr, motivarea este unul dintre aspectele importante ce definesc "procesul echitabil" în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este reflectat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi constituie o puternică garanţie împotriva unui eventual arbitrariu al judecătorului.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Numai neanalizarea unor apărări esenţiale invocate de către parte poate duce la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări insuficiente a soluţiei pronunţate, cu încălcarea disp. art. 22 şi art. 425 din C. proc. civ., obligaţia de motivare a hotărârii neputând fi înţeleasă exhaustiv, în sensul îndatoririi de a răspunde absolut tuturor argumentelor aduse de părţi.

Or, aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată pe ceea ce a considerat aceasta ca fiind esenţial în cauză, astfel că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Este adevărat că nelegalitatea unui act administrativ fiscal se cercetează prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de partea care se consideră vătămată de acel act, formulate prin plângerea prealabilă şi ulterior prin acţiunea dedusă judecăţii.

Din această perspectivă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, se observă că prima instanţă a analizat criticile aduse actelor contestate, dar, în acelaşi timp, a făcut o analiză proprie a situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept incidente.

Fiind dincolo de orice îndoială că nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi reţinută fără identificarea normei legale încălcate de emitent cu prilejul actului, prevăzute sub condiţia legalităţii acestuia, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că reclamanta nu a indicat aspecte concrete de nelegalitate a celor două ordine menţionate, a căror anulare o solicită, ci s-a raportat la principii constituţionale menţionate sub dispoziţiile art. 40, art. 37 şi art. 39 din Constituţie.

Referitor la critica recurentei privind modalitatea în care instanţa de fond a interpretat art. 881 din Legea 69/2000, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, prin H.G. nr. 11 din 2013, Ministerul Tineretului şi Sportului a preluat toate drepturile şi obligaţiile ANST, instanţa de fond, reţinând în mod eronat că posibilitatea de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publică, cum este şi cazul federaţiilor, revine Agenţiei Naţionale pentru Sport şi nu pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului.

Cu toate acestea, instanţa de control judiciar apreciază că nu acesta este argumentul esenţial ce stă la baza netemeiniciei cererii, ci acela că posibilitatea de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publică, cum este şi cazul federaţiilor, implică exercitarea unui drept de apreciere, respectiv constatarea unor situaţii cu caracter deosebit de încălcare a actelor constitutive, a statutelor, a actelor normative, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, după cum corect a reţinut instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 5518/2018 din 21 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.