Debtor's enforcement challenge assigned to execution court, not title-issuing tribunal; Buzău District Court competent.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2022, pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia Civilă, sub nr. x/2022, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Buzău, reprezentată prin Primarul Municipiului Buzău, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. nr. 164/2020; suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

În motivare a arătat că, prin sentinţa nr. 5443/28.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2193/16.04.2018, a fost obligată la plata drepturilor salariale stabilite ca diferenţă între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze creditorul şi drepturile efectiv plătite de aceasta, începând cu 09.04.2015 până la 16.04.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1932/13.04.2022 Judecătoria Buzău a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta UAT Municipiul Buzău, reprezentată prin Primarul Municipiului Buzău, în contradictoriu cu intimatul C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Buzău a reţinut că, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică: în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii (art. 130 alin. (2) C. proc. civ.).

În prezenta cauză, contestatoarea şi-a întemeiat capătul de cerere privind suspendarea executării silite pe disp. art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002 şi cererea privind acordarea unui termen de graţie pe disp. art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002.

Art. 6 din O.G. nr. 22/2002 prevede:

(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.

(2) În cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă obligaţia de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluţionează de către instanţa de executare competentă.

(4) Instanţa sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituţiei debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluţionarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(5) În cazuri urgente, instanţa prevăzută la alin. (4), la cererea instituţiei debitoare, poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauţiuni. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

(6) Cererile introduse potrivit alin. (1) - (5) sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se judecă cu precădere. Hotărârea dată în cauzele prevăzute la alin. (1) - (3) poate fi atacată numai cu recurs.

În speţă, titlul executoriu în baza căruia s-a încuviinţat executarea silită este reprezentat de sentinţa civilă nr. 5443/28.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2193/16.04.2018.

În consecinţă, se constată că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. (5) rap. la alin. (4) rap. la alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, obligaţia de plată fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât competenţa de a soluţiona cererea de suspendare a executării şi de acordare a unui termen de graţie revine instanţei care a pronunţat această hotărâre.

Având în vedere cele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de către contestatorul UAT Municipiul Buzău, reprezentată prin Primarul Municipiului Buzău, în contradictoriu cu intimatul C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat la data de 09.05.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 3257 din data de 9.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău, reprezentată prin Primarul Municipiului Buzău, în contradictoriu cu intimatul C., în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Totodată, potrivit art. 224 C. proc. civ., "instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu".

Conform art. 248 alin. (1) din acelaşi Cod, "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În speţă reclamanta a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. nr. 164/2020; suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

Ori în faţa instanţei de contencios nu se pot pune în discuţie şi nici contesta procedurile de executare silită.

În actuala reglementare, tribunalele judecă în primă instanţă, ca instanţe de apel şi ca instanţe de recurs, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor. Tribunalul este instanţa de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanţă de către tribunal.

Această competenţă rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluţionare în primă instanţă, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, atribuire prevăzută expres în art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut însă că prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect o contestaţie împotriva unei măsuri de executare silită, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri revine judecătoriei situate la domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Buzău, raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (2) coroborat cu disp. art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare iar din interpretarea dispoziţiilor art. 713 alin. (2) instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în speţă Judecătoria Buzău. Totodată, instanţa de executare este competentă să soluţioneze contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 713 alin. (3) C. proc. civ.

Prin art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 se reglementează procedura de executare a unei hotărâri pronunţate de instanţa de contencios administrativ care este o procedură specială ce derogă de la prevederile C. proc. civ. referitoare la executarea silită.

În acest sens, chiar dacă prin contestaţia la executare s-a solicitat şi eşalonarea plăţii de către contestatoare şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, instanţa rămâne investită cu soluţionarea capătului de cerere principal care îl constituie contestaţia la executare iar potrivit art. 98 şi 123 C. proc. civ. va soluţiona şi capetele de cerere accesorii.

Întrucât capătul principal de cerere îl constituie contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite de un executor judecătoresc, competenţa materială aparţine instanţei de executare care în prezenta speţă este Judecătoria Buzău.

Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, precum şi dispoziţiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care actele de procedură săvârşite de judecătorul necompetent sunt nule, în acest caz nulitatea nefiind condiţionată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necompetente, Tribunalul Bucureşti a apreciat întemeiată excepţia invocată, a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, în a cărei rază teritorială au sediul/domiciliul părţile.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată are ca obiect o contestaţie împotriva unei măsuri de executare silită, respectiv anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. nr. 164/2020 şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

Conform dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii."

Având în vedere că dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate şi statuează în mod expres că "Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă", Înalta Curte constată că prin raportare la dispoziţiile art. 714 din acelaşi Cod, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi Cod, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât capătul principal de cerere îl constituie contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc B., din circumscripţia Judecătoriei Buzău, competenţa materială aparţine acestei instanţei, ca instanţă de executare, competenţă care atrage şi soluţionarea şi capetelor de cerere accesorii.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău şi intimatul C. în favoarea Judecătoriei Buzău, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.