Competence for annulment of public audit recruitment exam: Administrative Code service-relationship rule overrides central authority jurisdiction

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021 la data de 21. X.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, să se dispună: - în principal anularea concursului pentru ocuparea unor posturi de auditor public extern - posturi de specialitate specifice activităţii de audit, vacante în structura centrală şi teritorială a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Dâmboviţa, organizat în perioada iulie- septembrie 2021 (anunţ de concurs - Anexa 1).

Reclamantul a menţionat că acest petit vizează şi actul administrativ intern al pârâtei prin care s-a aprobat organizarea concursului, al cărui număr nu îl poate indica, nefiind publicat, iar în subsidiar anularea concursului în ceea ce priveşte proba interviu şi refacerea acestei probe; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa sentinţa civilă nr. 406/28.01.2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Curtea de Conturi a Romaniei, în favoarea Tribunalul Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

În acelaşi timp, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

În consecinţă, reţinând că domiciliul părţii reclamante este în jud. Dâmboviţa, în temeiul art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 09 martie 2022 sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 304 din data de 21.04.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat competenţa spre soluţionare a cauzei privind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, a reţinut că, pârâta, Curtea de Conturi a României, este o autoritate publică centrală, în sistemul autorităţilor publice. Având în vedere că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face referire la criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului administrativ contestat, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, faţă de prevederile teza I-a a alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 544/2004, rezultă că tribunalul nu este competent să soluţioneze litigiile privind actele administrative emise de autorităţi publice centrale.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile tezei a II-a a textului de lege menţionat anterior, ce atrag competenţa de soluţionare în primă instanţă a secţiei de contencios a Curţii de Apel.

3. A treia instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ fiscal, la data de 18.05.2022 sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 121 din data de 14 iunie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul Administrativ) se reglementează competenţa de soluţionare a cauzelor care au obiect raportul de serviciu al funcţionarului public: Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Regulile generale prevăzute în art. 10 din Legea nr. 554/2004 se aplică numai dacă prin prevederile exprese nu se instituie norme derogatorii pentru anumite categorii de acţiuni în contencios administrativ. Art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 instituie o normă special derogatorie de la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi anume se instituie competenţa material a tribunalului de a judeca cauzele privind raportul de serviciu al funcţionarului public.

Trebuie determinat în continuarea dacă prezentul litigiu se încadrează în dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ sau sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită anularea concursului pentru ocuparea unor posturi de auditor public extern - posturi de specialitate specifice activităţii de audit, vacante în structura centrală şi teritorială a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Dâmboviţa, organizat în perioada iulie- septembrie 2021 precum şi a actului administrativ intern at pârâtei prin care s-a aprobat organizarea concursului, iar în subsidiar anularea concursului în ceea ce priveşte proba interviu şi refacerea acestei probe.

Curtea a reţinut că cererea prin care se solicită anularea unui concursului de intrare într-o funcţie publică intră în noţiunea de litigiu privind raportul de serviciu, deoarece priveşte etapa recrutării funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a unei astfel de cauze revenind tribunalului conform art. 536 din codul administrativ. Curtea a apreciat că în noţiunea de raport de serviciu se includ: etapa recrutării în profesie, numirea propriu-zisă în profesie, modificarea raportului de serviciu, sancţionarea şi evaluarea funcţionarilor publici, încetarea raportului de serviciu etc.

Prin urmare, nu are relevanţă calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, cât timp criteriul de competenţă materială din Codul administrativ are prioritate, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

În stabilirea competenţei prezentului litigiu, Curtea a avut în vedere temeiul de drept invocat de către reclamant şi anume faptul că acesta a învestit instanţa de contencios administrativ, apreciind că funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi este o funcţie publică, invocând drept motiv de nulitate a concursului tocmai aceste împrejurări.

Curtea a apreciat că, raportat la temeiul de drept invocat de către reclamant şi anume dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi ale Legii nr. 94/1992, competenţa revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Or, la acest moment procesual, de verificare a competenţei Curtea a avut în vedere principiul disponibilităţii procesului civil şi temeiul de drept invocat de către reclamant, reţinând că instanţa care va soluţiona fondul urmează să tranşeze dacă funcţia de auditor public extern este o funcţie publică (aşa cum pretinde reclamanul) sau face parte din personalul contractual (fiind raporturi de muncă, pentru care se aplică exclusiv Codul muncii, aşa cum pretinde pârâta).

Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea concursului pentru ocuparea unor posturi de auditor public extern - posturi de specialitate specifice activităţii de audit, vacante în structura centrală şi teritorială a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Dâmboviţa, organizat în perioada iulie- septembrie 2021 precum şi a actului administrativ intern at pârâtei prin care s-a aprobat organizarea concursului, iar în subsidiar anularea concursului în ceea ce priveşte proba interviu şi refacerea acestei probe.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că cererea dedusă judecăţii, prin care se solicită anularea unui concursului de intrare într-o funcţie publică intră în noţiunea de litigiu privind raportul de serviciu, deoarece priveşte etapa recrutării funcţionarilor publici, alături de celelalte etape: numirea propriu-zisă în profesie, modificarea raportului de serviciu, sancţionarea şi evaluarea funcţionarilor publici, încetarea raportului de serviciu etc.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin urmare, litigiul în care una dintre părţi are pretenţii în legătură cu modul de recrutare a funcţionarilor publici, respectiv anularea unui concurs de intrare într-o profesie publică, este de competenţa tribunalului, conform dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ.

Având în vedere că în cauza dedusă judecăţii s-a pus în discuţie şi competenţa teritorială a instanţei de judecată, Înalta Curte constată că prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 conform cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său", competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.

În acest context, având în vedere că reclamantul A. are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Dâmboviţa, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii, iar completul care va soluţiona fondul, prin raportare la principiul disponibilităţii procesului civil şi temeiul de drept invocat de către reclamant, urmează să tranşeze dacă funcţia de auditor public extern este o funcţie publică (aşa cum pretinde reclamanul) sau face parte din personalul contractual (fiind raporturi de muncă, pentru care se aplică exclusiv Codul muncii, aşa cum pretinde pârâta).

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.